1,128 matches
-
doară infernal și trebuie să mă ridic să fac câțiva pași prin casă. Mă plâng iar, deși încerc să mă gândesc la voi, la felul vostru lipsit de ornamente și răsfățuri de a înfrunta viața... Mă plâng și mă mișc nevrotic între trecut și viitor, prezentul înseamnă ceva incomod, ceva ce trebuie să pun între paranteze, deși atârnă atât de puțin, e atât de ușor față de prezentul tinereții voastre. Dar pe noi nimeni și nimic nu ne-a învățat să înfruntăm
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
uiți de sus la gândacii care mișună în trafic. Șasiul e ranforsat cu drugi de oțel, bara de protecție din față arată mai degrabă ca un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poți să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de accelerație. Te simți ca un tanchist dând iama în infanteriști. Ți se pare de bun-simț ca toată lumea să fugă din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri și bagi viteză. Gipul nu simte gropile și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de Cornel Chiriac ? Sau cineva din partea Editurii Universitare? N-am apucat să mă gândesc prea mult, fiindcă, abia in trat în carte, m-a cuprins excitația și am plonjat nevrotic în timp. Cum spune Ioana Măgură Bernard despre emisiunea „Metronom“ a lui Cornel Chiriac: „Nu cred că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii săi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mircea Mihăieș Prostia sau ticăloșia? Lipsa de gândire sau autodistrucția programată? Nebunia simulată sau atracția nevrotică a prăpastiei? Ce prevalează în societatea românească de azi? Mi-e greu să aleg vreunul din termeni, pentru că toți împreună ne-au transformat în nevolnicii care suntem. Un prieten stabilit de mai mulți ani în străinătate, navetist asiduu între Germania
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
Elena. Sau că secvența de început extrasă din Parisul vesel al lui Abe Levitow unde motanul Jones Tom fixează prin obiectivul privirii, obiectiv de pușcă cu lunetă, victima resemnată ca în fața unui pluton de execuție a dat de gândit Tovarășului nevrotic sau politrucilor lui. Însă cu adevărat subversivă era chiar bucuria și evadarea pe care desenul animat o propunea. Pisicile erau aristocrate, Parisul era vesel, se făcea artă, se cânta acolo jazz pe rupte și cheful era în toi, dalmațienii făceau
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
nici incitare intelectuală, nici formare, nici disciplină, nici rigoare, nici sănătate. Îndobitocire, împingerea lor către violență și golănie, îmbolnăvirea lor la propriu și la figurat. Nu citesc, nu îi interesează să învețe, să muncească, sînt cam mereu obosiți și plictisiți, nevrotici. La ce bun să studiezi, la urma urmelor?... Dacă ești medic bun, ți se toarnă, oricum, găleata cu rahatul celorlați, a lipsei de sistem, a dezastrului absolut în care s-a ajuns, nu din vina ta. Dacă ești profesor bun
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
de nici unul: toți o plictisesc. Acum vreo doi ani mi-a spus că a început să-și alegă bărbații după numele țărilor din care provin. Ajunsese pe la litera G. Era ferm hotărâtă să străbată întregul alfabet sexualo-geografic, din pură și nevrotică plictiseală. Ultima oară când am întâlnit-o, m-a întrebat dacă mai știu, în afară de Qatar, vreo țară al cărei nume începe cu litera "q".
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
ființe, dar spațiul lui abia dacă avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-un dulap strîmt. Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînge rece, pentru că deși pornește de la mine, era mai dur și mai cinstit, așa că l-am urît. Mai mult, moartea lui mi-a dat prilejul de a trece la un context social mai amplu. Tu ești Thaw, cu aceeași imaginație nevrotică, dar fasonată și inserată în decorul lumii pe care-o ocupi.∗ Asta te face mai capabil de acțiune și mai puțin capabil de iubire. Chiolhanuri grotești, sentimente nobile Și sfîrșituri fericite Acum e - și iluzionistul se uită la ceasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sîntem pachete organice și că avem, cocoloșită sub țeastă, o cârpă de neuroni care-ntinsă ar fi fost cam cât patru coli de hârtie. Din cauza-ncrețiturilor ei, zone îndepărtate deveneau deodată vecine și se reuneau în simboluri absurde, în mituri nevrotice, în ceremonii ce nu duceau nicăieri. Fractali, turbioane, ecuații nelineare, pliuri... Cascade horociclice, păpuși rusești vârâte una în alta... Spații gravide cu spații gravide cu spații... Și totuși nu aceasta era realitatea, istoria nu era aleatorie și turbionară decât pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transcendent, de la decăderea Occidentului la declinul potenței masculine. Spiritul puternic și cel ineficient sunt Într-atât Înlănțuite, Încât nu este totdeauna ușor a le separa. Peste toate și mai strălucit decât orice - limba. Inteligența, mișcarea vertiginoasă a gândului, ardența frecvent nevrotică a dorinței, obsesia izbăvirii și transcendenței concurează În a atinge o vitalitate, tensiune, abundență unice În literatură.” * La Întrebările mele „românești” În interviul din 1999 Bellow a dat răspunsuri mai curând stânjenite, evazive. Nu Îi convenea subiectul, am simțit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
oamenii se încăpățânează să nu-și facă programul și să mă anunțe dacă vin sau nu în ziua cu pricina? —E de-abia luna august, am subliniat eu, încercând să fiu rezonabilă, deși sunt perfect conștientă că rațiunea este dușmanul nevroticului. Da, dar se poate întâmpla orice de-acum până-n decembrie. Vreau ca totul să fie aranjat în caz că se-ntâmplă ceva. Când își va scrie Lisa autobiografia, aceasta se va intitula În caz că... Până și părul ei blond tuns până la baza gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l și pe el la șuturi.“ Bineînțeles că nu au făcut-o. Tot pe mine mă fixau. Dă-mi măcar un singur motiv real, Jenny. O, Doamne, Lisa rațională. O ocazie foarte rară și îngrijorătoare. Când își canalizează toate energiile nevrotice transformându-le în gândire lucidă, devine un adversar redutabil. Speram că Lynn va începe să bată câmpii din nou, câștigând astfel niște timp de gândire. Dar nu, în mod evident aproba această întrebare. Toți o aprobau, inclusiv Mark. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Întâi i-am provocat un atac de cord tatălui meu, acum am făcut-o pe Lisa să piardă copilul! L-am luat de mână cu putere. —Lisa nu a avut niciodată nevoie de cineva ca să fie stresată, are un surplus nevrotic propriu de care se poate folosi. În plus, probabil că e foarte bine. Probabil reorganizează chiar acum programul prin rotație al asistentelor. Dar el nu mă asculta. Chiar mă rog în sinea mea, mă rog să nu piardă copilul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici. Răceala ei poate fi motivată prin n-șpe diagnostice medicale ; important e să nu lămurim misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!... Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iași, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmație năucitoare : „Vreau să joc un fragment din Regele Lear, În regia lui Bogdan Ulmu ”. Ideea nu-i rea : merită reflectat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atitudine elitistă și, deci, o fisură în concepția democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe care natura genului (aforismul) o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața i se pare un necurmat război: Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori armistițiu, căci celălalt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Însăși formula de jurnal, fragmentarismul viziunii, cinetismul pasajelor ar trebui să ghideze impresia critică. Chiar și maniera de a ne introduce - e un fel de a spune - în spațiul interiorității sale divulgă un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau răbdarea analizei psihologice. Ibrăileanu nu avea asemenea exercițiu. El rămâne un ideolog și un hermeneut. Iubirea fiind un pretext pentru comentariu, iar acesta un artificiu pentru mascarea abuliei fizice. Personajul, cu complicitatea naratorului-autor, refuză trăirea directă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
obositoare prin circularitate, prin repetiție, prin clișee verbale și gestuale care trădează o anumită degenerescență, o învechire a măștii care își adaugă și mai mult fard, să pară mai tânără. Toată această îmbulzeală de chipuri se înscrie într-un arabesc nevrotic. Pentru că grotescul și arabescul resping chipul omenesc" (E.A. Poe), acești bufoni ajung să respingă poetul. Pluralitatea, deci, este o nouă capcană pe care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gesturi. În Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
exact miza și salturile textului lui García, Agamemnon, flagelul produselor care-ți mânjesc corpul și-ți rod neuronii și „poezia scurtă“ a momentelor când, cu cei mai inocenți ochi, privești un pepene înainte să înfuleci din el ca un nebun. Nevrotica psihologie a consumatorilor îmbuibați de alimente și dependenți de tot felul de pungi, borcane și caserole e exploatată din plin. Isteria e marca unui spectacol care pompează la greu ambalaje și conținuturi. Ioana Păun propune un teatru murdar, mirositor, unsuros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a regăsi vorbirea esențială, limbajul Sinelui, caută un feedback din partea conștiinței: sau, așa cum scrie M., acțiunea netrecută imediat în cuvânt își pierde orice însemnătate. Astfel, suntem tentați să susținem faptul că cel ce simte necesitatea ontologică a jurnalului este un nevrotic ce trăiește în continuare fantasme ale corpului „îmbucătățit“ - sparagmos -, absența Gestalt-ului ca „formă ortopedică a realității“ implică o percepere „îmbucătățită“ a Sinelui. Lipsa imaginii speculare nu permite accesul, fie și aproximat, la identitate. Viața dependentului de această notație zilnică este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
citează din Opera aperta, pentru a exclama contrapunctic și dezamăgit că la noi încă se discută despre geniu, măiestrie etc.). Ce m-a atras spre această carte, de când am citit-o prima oară, a fost tocmai contrapunctul adus acestei virilități nevrotice: jurnalul lui A. conține destulă candoare pentru a dizolva din fierea lui M. Și, până la urmă, în ciuda faptului că femeia îl înșală, ea este cea care duce actul până la capăt. Nu m-au putut convinge pledoariile lui M. împotriva sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
legată de șira spinării. Ceafa se încinge, până către partea de mijloc a capului. E un fel de usturime acidă, ca și cum acolo, în spatele capului, aș fi iradiat de o puternică sursă termică. De ce natură pot să fie senzații dintr-astea? Nevrotică? Nu sunt deloc sigur. Și dacă ar fi vorba de o excitație inteligibilă, de o tensiune de tip teoretic, în care sarcini abstracte și imateriale degajă efecte senzitive? Dacă fizicul se poate spiritualiza, de ce n-ar fi și invers? În
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]