1,528 matches
-
nații. Într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul. (Nicolae Bălcescu) Oare să fie adevărat? Suntem o nație? Păi să luăm pe rând elementele componente. Împărțim comunitatea de loc (strada Mușatini, nr. 24), limbă (româna vulgară), istorie (despre asta nițel mai târziu), obiceiuri (nu ne ascultăm unii pe alții decât dacă ni se pare că asta ne ajută în demersul nostru personal). Dar avem oare și obiective comune? Mi se pare că da, pentru că vrem cu toții să transformăm școala în
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o pe femeie în cameră. E doar un pic agitată, îi spuse într-un aparteu lui Vultur-în-Zbor. îi trebuie odihnă, atâta tot. îți propun ca noi doi să ne plimbăm. Să mai pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mr Big de la firma Consolidated Drilling; arătase instalația unui amic, alias Mr Big al unei bănci pentru investiții numite Mowbray Steiner, care tocmai căuta ceva să atârne în holul de intrare al băncii și voia ca acest ceva să fie nițel mai original decât acele rațe zburătoare din ceramică. Așa că a comandat o Planetă plutitoare de asemenea proporții, încât decorațiunile precedente păreau niște bile de rulment pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
gândeam că ai putea să îi faci niște poze fără să prinzi și luminile alea aurii și luxoase de pe balcon. Tony Muldoon se uită printre gene la instalație. —Neah, poate pot să le scot puțin încețoșate, a spus. Îi dă nițică atmosferă, pricepi ce vreau să spun? De-abia acum se uită la mine pentru prima dată. —Ai de gând să porți asta? a întrebat arătând înspre rochia mea. Asta sau lenjeria, i-am întors-o. Ce ai cu ea? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ajuns la birou era deja plin de nervi - s-au bătut chiar acolo în salon. — Ce s-a întâmplat? Simon a ridicat din umeri. —Ambii știu să se bată, așa că nimic special nu s-a întâmplat. Marcus i-a muștruluit nițel pe amândoi, nimic grav, zise, zâmbindu-mi vag. Genul ăsta de povești m-a pus pe gânduri în ultima perioadă. Ca să nu mai vorbesc despre conversația noastră de mai demult. M-am gândit la viața mea și dacă chiar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Hortensia mă contemplă o clipă cu o vagă curiozitate. CÎnd am privit-o de aproape, mi-am dat seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că de nu, te duceam chiar acuma la chestură și mai făceam o partidă cu lampa de sudură. Haide, fii băiat bun și spune-i adevărul prietenului tău, inspectorul Fumero, ce faceți aici tu și amicul tău? Colaborează și tu nițel, fir-ar al naibii, și așa mă scutești să-i fac o față nouă băiețașului ăstuia, la care te tot dai de Mecena. — Atinge-i dumneata un fir de păr și Îți jur că... — M-ai Îngrozit, fii atent. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vedem numai partea bună și ceea ce vrem să vedem. Ce citat mare ați rostit, don Gustavo, interveni Fermín. Vă supărați dacă Îl adaug În repertoriul meu? — Pentru orice există și excepții, am obiectat eu. După cîte știm, domnul Fortuny era nițel deosebit. — Tot ce știm despre el sînt bîrfe la mîna a treia, zise Barceló. CÎnd toată lumea se apucă să zugrăvească pe cineva ca pe un monstru, una din două: ori e un sfînt, ori sînt trecute sub tăcere amănunte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vindea buchete de trandafiri și de garoafe peste drum, la colțul străzii, ne-a zis că Își amintea de o singură persoană care se apropiase de casă recent, Însă era vorba de un bărbat În puterea vîrstei, aproape bătrîn și nițel șchiop. — Tare era parșiv, adevăru-i. Am vrut să-i vînd o garoafă pentru butonieră și m-a trimis la naiba, zicînd că e război și că nu-i momentul pentru flori. Nu mai văzuse pe nimeni. Miquel a cumpărat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-te însă mai repede, că trebuie s-o întindem la drum. Ne așteaptă împăratul! Ionică: N-are decât să aștepte până o face ciuperci la tron, dacă s-o lua după vorbele tale. Eu, unul, mă duc să mă culc nițel, că mi-ai speriat somnul adineaori.( Iese). Cotoșman: Iar eu am s-o iau la drum! .(Iese). CORTINA ACTUL II (Sala tronului în castelul Împăratului. Împăratul moțăie pe tron, cu o coroană mare pe cap. În dreapta și în stânga stau cei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în uniforme bleumarin?! Dacă Barbă n-a vrut, că făceam eu rost de costume adecvate și de nițel decor, acolo, de la teatrul unde-mi fac ucenicia! ― Lasă, mă Stroe, că a știut Barbă ce face! spuse Moscu, care era înalt și gras. Hai, eu, în costum de Zeus, mai mergea, că sânt solid, dar voi doi, care sînteți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi una revoluționară pentru... Știindu-i slăbiciunea, l-am întrerupt: - Vezi că ți-am adus o pungă cu tomate! și l-am îndrumat forțat spre cumpărăturile din biroul meu de vizavi. Am închis bine ușa după el, mi-am clătit nițel mâinile și am cuplat golatérul șaterrat la una din fantele cilindrului ce părea că de-abia așteaptă asta. Siguranțele au început să pâlpâie simetric și în vârf s-a deschis ca un fel de borcan. Circumspect, i-am atins marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
ambalaj, și aranjează încăperile pentru spectacolul de cinema, devenit de acum de notorietate. Slujitorii în livrea au scos cu binișorul din sală fetele puternic drogate cu opium, apoi, sătui să-i tot adune de pe jos pe moștenitori, i-au aranjat nițel și i-au proptit în fața ecranului. Astfel așezați, deși au mai rămas câteva scaune ieșite din rând și niște noduri de cravată asimeterice, par atrăgători, uluitori chiar. Această abilitate de a arăta perfect chiar și când sunt sub influența drogurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat și l-a lăsat horcăind În buruienile de la marginea potecii. Pe drum, Însă, după ce s-a răcorit nițel, l-a prins mila de amărâtul care se chinuia În dureri cumplite. De junghietură În burtă se moare greu și dureros. Drept care s-a Întors, i-a tăiat beregata ca să-l ușureze de suferință și de-abia după aia și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deținut, reabilitat numai pe jumătate. În reclamație, ea descrisese cu lux de amănunte conflictul, așa că ăia n-au stat prea mult pe gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În zilele noastre. Nițel scrântit, cum am zis, omul ăsta, dar avea un suflet mare. Ceilalți navetiști abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atârna, obosită și murdară, Între aracii Înfipți În pământ. Blondul Își zise chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În seamă de nimeni, era amărâtă și supărată. Îi fu milă de ea și o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând unul de altul aracii. Încet-Încet, pentru că era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales femeile, la vârsta asta au nepoți de la fetele lor. Pe mine or să Încerce babele să mă căpătuiască cu vreo văduvă!” Gândul ăsta părea că-l Înveselește. „Înseamnă că mă-ta e numai bună s-o trag și eu nițel În țeapă. Ce zici, țigane, mi-o dai și mie pe mă-ta? Nu-i fac nimica: o fut nițel și ți-o aduc Înapoi ca nouă.” Cei trei băieți se-ntoarseră, zvâcnind, către glasul care Îi speriase. Dădură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreo văduvă!” Gândul ăsta părea că-l Înveselește. „Înseamnă că mă-ta e numai bună s-o trag și eu nițel În țeapă. Ce zici, țigane, mi-o dai și mie pe mă-ta? Nu-i fac nimica: o fut nițel și ți-o aduc Înapoi ca nouă.” Cei trei băieți se-ntoarseră, zvâcnind, către glasul care Îi speriase. Dădură cu ochii de doi militari: un sergent și un soldat. „Grănicerii!” țipă fiecare În gând. Stăteau crăcănați câțiva pași mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atârnau baionetele și niște trăistuțe de piele În care băieții știau că se afla muniție. Sergentul, cel care vorbise, Îi luă la Întrebări. „Cu cine sunteți?” „Cu nimeni.” „Ați venit așa, de capul vostru?” „Da”, răspunse iarăși Scurtul, cu glasul nițel sugrumat. Lică nu zicea nimic, numai se uita la Sergent cu obrăznicie și Încrâncenare. „Știați că n-aveți voie pe graniță, cum să nu știți. Da’ ce v-ați zis voi? Ia mai dă-i În pizda mamii lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu erai nevoit să aștepți cu anii pentru un amărât de carnet care Îți dădea numai dreptul să mâni turisme: căpătai patalama și pentru camioane și autobuze. De aceea, militarii cu petlițe negre de la Auto erau disprețuiți, invidiați, dar și nițel temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că era nevoie de proptele zdravene ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ducea În văzduh și vitejia. „Câți ani aveți?” reîncepu el, cu voce groasă, pe care se străduia să n-o tremure. „Șaptesprezece.” „Niște mucoase”, se Îmbărbătă În gând soldatul. „Mai mici cu doi ani decât mine. Ia să le iau nițel mai pe de-a dreptul...” Apoi, cu glas tare: „V-au plătit?” - și arătă către ferestrele sălii de ședință. Una dintre fete chicoti: „Ne-au plătit. Niște neputincioși. I-a luat beția Înainte să ne mai poată face ceva. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele două lame de tinichea. Dacă ne ustura nițel, Însemna că aveau curent În ele; dacă nu, ceream altele, deși știam că hoțul de gestionar avea să ne Înjure de mamă. Dacă nici a doua nu ne convenea, pe a treia nu Îndrăzneam oricum s-o cerem: ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care o bănuiai necredincioasă, ai mâncat bătaie taman de la socru-tău, care nu te-a recunoscut noaptea În grădină când te-a altoit cu paru-n cap, că el păzea la onoarea fie-sii, pe care nu voia, știindu-te nițel sărit, să i-o lași lui pe veci În bătătură cu un țânc atârnat de fuste; tu, Foiște, le ai de la necruțătoarea boală cu care te lupți din răsputeri. Întrebarea e: ăia de afară or mai trăi, or fi Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mort, mă?”. „Nu, du-te dracului, tâmpitule care faci accidente și vorbești prostii! Ce e cu Directorul?” „Acuma e bine, i-am ras două palme, că la altceva nu m-am priceput, și s-a trezit din leșin. E lovit nițel la cap, da’ n-are nimica...” „L-ai bătut tu pe Director?” a făcut Hristu neîncrezător. „Nu l-am bătut, boule, i-am acordat primul ajutor, cum să-l bat?” „Bou e tac’-tu că te-a făcut, prostovane! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]