842 matches
-
în același timp - probleme vitale de rezolvat. Plecând de la „a fi un nimeni“, începea un drum lung către o altă identitate, către un alt statut, altă stare civilă, altă naționalitate, un pașaport. Această trecere prin anonimat - căci există întotdeauna un nimb întunecat în jurul unei persoane venite de aiurea -, trecerea prin perioada de așteptare, speranța nesigură, umilința necesară, toate aceste încercări pe care refugiații doresc să le șteargă cât mai repede din amintire, mi s-au părut demne de interes. Cel ce
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
veșmîntul de lumină, tinde să reconstituie omul ca interior anglobant, axat pe verticala lui infinită. Ca exemple de ființe în care interioritatea învăluie exteriorul, el menționează îngerii, acoperiți de aripi, de esența lor antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile ființelor inferioare, mai dense și mai compacte, și trupurile de slavă ale îngerilor și ale fiilor învierii (cf.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu poporul În chip de rob coboară, el A-toate-făcătorul. La sânul mamei sale stând, Vin îngerii să-l umbrească, Că e din neamul lui David, De viță-mpărătească. El ia, prin minunatul schimb, Din lume, trup și sânge, Și al dumnezeirii nimb Pe lume îl restrânge. Stăpân mă face, și-a primit Ca rob să se supună O, cum m-am învrednicit Deatâta voie bună! Tu poartă largă ai deschis Să-mi luminezi și mie Cărarea către paradis, O, Doamne, slavă ție
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe Creator cu creatura”. Istoria tuturor acestor forme de religie este totdeodată istoria culturilor corespunzătoare, care și în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în geniul plăsmuitor. Fie că strălucește într-o temă religioasă, fie într-o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de timp. Aparținând numai esteticii, ea e totuși ca o paralelă sensibilă a sfințeniei. Firește, arta lui Dostoievski nu e sacră, dar nu e nici indiferentă ca ultima categorie de care am vorbit, ci una prin excelență religioasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e lipsită de atracție. Dar examinând marile creații ale artei, care dau măsura geniului, vom descoperi că suveranitatea atracției n-o exercită natura ca natură, ci Iisus Hristos și lumea rezidită de el în har. Capodoperele artei universale poartă un nimb religios. Iisus Hristos nu atrage numai pe îngeri și pe sfinți; geniile alcătuiesc de asemenea un cor de laudă în Biserica slavei sale. Dacă violența politică ar înăbuși credința sub orice formă și dacă toate altarele de închinare s-ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu poporul În chip de rob coboară, el A-toate-făcătorul. La sânul mamei sale stând, Vin îngerii să-l umbrească, Că e din neamul lui David, De viță-mpărătească. El ia, prin minunatul schimb, Din lume, trup și sânge, Și al dumnezeirii nimb Pe lume îl restrânge. Stăpân mă face, și-a primit Ca rob să se supună O, cum m-am învrednicit Deatâta voie bună! Tu poartă largă ai deschis Să-mi luminezi și mie Cărarea către paradis, O, Doamne, slavă ție
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
veșmîntul de lumină, tinde să reconstituie omul ca interior anglobant, axat pe verticala lui infinită. Ca exemple de ființe în care interioritatea învăluie exteriorul, el menționează îngerii, acoperiți de aripi, de esența lor antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile ființelor inferioare, mai dense și mai compacte, și trupurile de slavă ale îngerilor și ale fiilor învierii (cf.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
institui pe pământ. Cine să renunțe de bunăvoie la averea lui pentru niște zdrențăroși? Cine să adopte niște oropsiți ai sorții? Cine să-și pericliteze situația de dragul altuia? Cine să accepte dizolvarea ierarhiilor, egalizarea, răsturnarea valorilor? Când nu ai mai nimb din cele necesare traiului, nu ai ce pierde, ar putea murmura cârcotașii. Dar te ai pe tine. Când te dăruiești pe tine celorlalți, testul e trecut. Orice ideal poate fi confiscat de oportuniștii cu fler. Idealul spiritual este imediat terfelit
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care au pierdut conexiunea cu creștinismul. Povestea lui Ilie poate fi cel mult o legendă pentru cei care cred doar în logici monovalente. Cum să te înalți cu trupul la cer? Baștovoi nu se sfiește să-și așeze personajele în nimbul nemuririi. Ceea ce le trece dinspre viață spre viața veșnică este dragostea, comuniunea, păsul pentru celălalt, gândul la celălalt, destrămarea egoismului demonic. - Diavolul ca prezență ascunsă. Unde este diavolul în toată această construcție romanescă? Pe cine inspiră el? Cui îi suflă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu se iese la lumină decât trecând prin Non-Imaginea nimicului, în retragerea ascensională. Aici - acolo - totul se pierde din vedere, scapă în trecere; inaparentul se vădește în urmă, în aură și-n brumă de aur. Imaginea acestei fețe întoarse e nimbul unei absențe, umbra prezenței nevăzute. Dacă ceea ce este trece în nevedere, aceasta pentru că nu se poate atinge decât în chipul sustras, în adâncul care îl ascunde în lumină. Cuvântul care deschide vederea (Ion Mureșan) Arătarea semnică nu este o vorbire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invadat, iar guvernul, pus pe fugă. Franța, această națiune măreață, se prăbușise ca un castel de cărți de joc. Ce șoc, ce umilință! Pradă coșmarului, francezii își pun toate speranțele în mareșalul Pétain, "eroul de la Verdun", învăluit încă într-un nimb de glorie. Se așteaptă de la acest om providențial să salveze încă o dată națiunea, să impulsioneze și să reprezinte rezistența, zvâcnirea împotriva invadatorului. Dar vai! Împotriva oricărei așteptări, mareșalul acceptă un armistițiu, încheiat pe 22 iunie la Rethondes, în faimosul vagon
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
C. și CLANET M., 1991). În general punerile în contrast sunt omogene, rotunjite și de dimensiuni mici. Uneori ele pot să capete un aspect deosebit construit printr-o punere în contrast inelară, centrată de un hiposemnal și circumscrisă de un nimb de hiposemnali. Punerile în contrast pot interesa o leziune veche sau o leziune nouă. Totuși, dacă punerea în contrast apare ca un hipersemnal, poate să fie vorba uneori de întâlnirea unui hiposemnal în T1 în izosemnal, de unde interesul de a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la graniță fu arestat și condus la Piatra-Neamțul. După lungi discuțiuni, Camera îi validă alegerea și Panu veni în București. Dar ceasul popularității lui Panu trecuse, fuga lui în streinătate îi întunecase aureola, personalitatea lui nu mai era încadrată în nimbul oamenilor deasupra celorlalți. În Gara de Nord, nimeni care să-l primească, afară de noi, cei din redacție și vreo doi prieteni. Când a scoborât din vagon, a fost ceva rece, Panu se aștepta, firește, la altceva, însă acel ceva, adică o primire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
întâmpinată, în general, cu gânduri și sentimente binevoitoare de societatea românească. Raul Bossy, secretar de Legație în Ministerul Afacerilor Externe al României, scria: „Numele lui, care simbolizează întregirea neamului și era deosebit de drag românilor, dădea parcă micului vlăstar domnesc un nimb de glorie și de fericire”. Joi, 27 octombrie. Regina Maria notează în însemnările ei zilnice: „Toate bune cu Sitta și cu micuțul ei (...). Eu sunt încă îngrijorată, pentru că mă tem că doamna Venert (dr. Manicatide-Venert - n.n.) nu e o dădacă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și restul corpului era dus. Am găsit-o într-un loc inaccesibil cu mașina. Pe această ruină de biserică cineva începuse să o văruiască, pe partea interi‑ oară, unde ar fi trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cineva începuse să o văruiască, pe partea interi‑ oară, unde ar fi trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o palmă unsu‑ roasă la mijloc ; urma rămâne. Am avut impresia că întâl nesc și retrăiesc această scenă de multe ori, în viața mea românească, acest conflict între aspirația cea mai înaltă și vulgaritatea cea mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment al unei amărăciuni generale, transistorice, s-a suprapus peste propriile noastre slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de metropolă culturală a Europei și chiar a lumii întregi. Din orice punct al globului l-ai privi - București, Moscova, Dallas, Madrid, Canberra sau Tokio -, Parisul emană aceeași strălucire și nu are motive prea mari să se teamă că acest nimb îi va păli, chiar dacă începe să fie serios concurat pe plan cultural de New York. S-au scris mii de cărți despre Paris sau în care capitala Franței figurează ca loc de desfășurare a unei trame oarecare, sunt la fel de banale reacțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le aduce după sine gloria, recunoașterea publică a valorii, o joacă mai ales cei „lansați”, cei ce și-au „verificat” deja impactul la public și la critica de specialitate și care vor să beneficieze, cum s-ar zice, și de nimbul „apostolului artei”!...Ă Da, omul este astfel făcut că nu arareori își regretă tocmai actele nobile, curajoase. Ne amintim, nu-i așa, de fraza „cinică” a ministrului de Externe al lui Napoleon, Taleyrand, care, printre altele, îi sfătuia pe tinerii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Gheorghe Grigurcu, dar, în acest caz, ridicolul experienței critice depășește sublimul ei. În ce mă privește, scriam într-o vreme cu speranța de a descoperi în spatele operei un om, ba chiar ființa, o anume ipostază a ei, plasată într-un nimb de exemplaritate. Citind, eram interesat să identific, să construiesc chiar în spatele operei, din țesătura ei invizibilă, un erou, cu speranța (nu nemărturisită, ci neconștientizată decât târziu) că faptul acesta îmi poate întemeia propria ființă, propria biografie interioară... Or, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un lup dușman, smerit s-aude Și prietenos cu laba-ntinsă Declară dușmănia stinsă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai mult sau mai puțin tristă. Fără îndoială, nu toți privesc problema banilor în felul acesta. Mulți continuă și acum și vor continua să slujească vițelului de aur. Le lipsește însă consfințirea de odinioară. Regimul actual l-a văduvit de nimb și de onorabilitate. În ciuda pun gilor mai mult sau mai puțin pline, oamenii banului sunt astăzi lipsiți de interes uman. Ne-am obișnuit, de când cu liberalismul de paradă și cu presa jurnalieră, ca adevărul să fie apanajul opiniei publice. Ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
neamului“, în vol. omagial Buchet de Purpură și Soare: flori alese din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu 1988, pp. 49-50) POTOPIN Ion „[...] Dar ție, cum să-ți spunem? - Veșnicie solară, nu, lumina ta-i mai vie decât e nimbul soareluiă Cuvânt nu-i încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]