5,003 matches
-
privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că-i ating urechea? Cotoarele zboară și se strivesc de panou. - Bă, iaca-o și pe tanti... Râzi, ai? O nimeresc drept între ochi... E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana în sticle de plastic. - Hoților! Cât mai vreți să furați țara? Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere, din care a ridicat În aer perdele de apă Înroșită. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu ochii pe el cît dormea, ca și cum ar fi avut capacitatea de a vedea, ca o pisică, prin Întuneric. Se străduia să nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții, cînd trebuia să se Întindă unde se nimerea, indiferent dacă era vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți fie foarte greu să găsești pe cineva ca mine, dacă Într-o zi o să reușești să scapi... Dacă reușești, dacă ai noroc să scapi, o să sfîrșești pe post de curvă Într-o speluncă din port, culcîndu-te cu cine se nimerește pentru cîteva monede pe care ai să i le dai mai apoi peștelui ca să-ți tragă o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît o să-ți fie ție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca să-mi poată face poze din față, dar detectivilor le e așa rușine pentru mine, cum stau acolo tolănită și topless. Sari la momentul când refuză să-mi arate pozele și unul dintre detectivi spune că dacă glonțul ar fi nimerit cu cinci centimetri mai sus, acum aș fi moartă. Nu reușeam să pricep ce voiau să demonstreze. Cinci centimetri mai jos, și-aș fi fost friptă cum scrie la carte în rochia mea picantă din crep de bumbac, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă omoare. Așa cum mi-e fața acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârșește într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se vede cerul gurii, roz și neted ca un dos de crab, iar în jurul palatului îmi atârnă vertebrele albe în formă de potcoavă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața lui Ellis e de-un roșu închis și strălucitoare, așa cum ai arăta dacă ai nimeri plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Un deget descărnat desenează un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fundal apărea întotdeauna ideea de-a se întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu o mierlești. Și poate că Manus reușea chiar să prindă vreun turist bătrân care nimerise din întâmplare în zona cea mai agitată din Washington Park, dar aproape mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urmă totul ieșise mulțumitor. Nu atît datorită lui, cît faptului că Șerban Pangratty nu era atît de roșu pe cît se bănuise, însă era mai trăsnit decît se părea. Raportul prezentat în urmă cu cinci ani fusese curat, precis și nimerise exact la țanc. Nimănui nu-i trebuiau necazuri cu "lumea bună". Venise vremea ca lucrurile să fie lăsate în voia lor, Generalul se retrăsese și de pe urma stării de asediu nu mai rămăseseră decît gheretele din lemn de la intrarea și ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți într-o clipă de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty în acei "moment de înțelegere" în care toate fleacurile își găsesc locul potrivit. De aceea, cu siguranță, îl întrebase Mihai Mihail cu oarecare curiozitate, ce părea sinceră, în glas: Domnule Bîlbîie, ești convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără să fie solicitat pentru ceva serios pentru simplul motiv că realitatea nu produsese cazul în care erau necesare calitățile lui. Așa se întîmplase cu el, de la definitivarea pe post pe care o datora unei conjuncturi fericite, pur și simplu nimerise bine, fără plutonierul ăla de jandarmi, Popianu, și fără ciudățenia firii prințului Pangratty, n-ar fi ajuns la nici un rezultat, darămite la unul atît de apreciat încît să-i asigure cooptarea definitivă în Serviciu. Iar de atunci, doar fleacuri, făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a bîjbîit cu degetele, apoi a renunțat și s-a întins pe burtă, pufnind pe nas. După nici o săptămînă Leonard Bîlbîie a plecat și el, tot pe furiș, asemenea lui Șerban Pangratty, fără să-și ia rămas bun. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor să traversezi orbește fluviul și să nimerești într-un anumit loc. Nu era departe de soldat, cu tot întunericul reușea să-i distingă silueta ușor cocoșată. Asta poate din cauza luminiscenței apei, auzise de așa ceva, însă i se păruse a fi o aiureală. Pescarii din Deltă ziceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit personal sau totul se datorează lui Șerban Pangratty?" În timp ce Mihail vorbea, Leonard Bîlbîie nu-și putea desprinde privirea de pe obrazul lui. Șeful era foarte schimbat, schimbat dacă ținea cont de ultima lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i vezi numele unuia pe firmă, chiar nimic. După ce au terminat cu firmele cei doi s-au apucat de fațadele caselor. Nu erau ele nemaipomenit de părăginite, de soioase, erau ca la Vladia, cum se putea și cum se nimerea, de fapt nimeni nu le măi băga în seamă, se obișnuiseră cu totul să le treacă cu vederea. Artur Stavri a făcut ce-a făcut și pe la sfîrșitul lui mai a intrat în Vladia, străbătînd o mare de noroi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi putut să nu se aleagă cu palma plină, era ca într-un hățiș de zmeură, ca într-un cîmp năpădit de bureți, ca într-un lan de grîu, trebuia doar să întindă mîna și ceva tot ar fi nimerit. Dar cu trecerea vremii lucrurile deveneau din ce în ce mai clare, fiecare fapt se contura precis, din ce în ce mai singur, mai despărțit de rest, putea alege, trebuia să aleagă și deciziile erau tot mai greu de luat. Se întîmpla așa pentru că știa multe, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, tartorul tartorilor, nu era în stare să iscodească, pentru că în întuneric nu poți decît să bîjbîi, așa cum deja și Serviciul începuse să facă. Toate rapoartele lui Bîlbîie nu erau decît niște bîjbîieli, s-ar fi putut prea bine să nimerească peste adevăr, dar tot atît de bine să treacă pe lîngă el. Se părea că domnul Leonard se infiltrase îndeajuns de mult și mai ales că reușise să-și asigure o poziție avantajoasă, undeva foarte aproape de cei care hotărau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîmplare din care ieșise cu fața curată în ultimul moment. Din acestea fuseseră cîteva, dacă se gîndea numai la atentatul de la Senat ori la afacerea sindicaliștilor din tipografii ori la călătoria sa la Viena, cînd era cît pe ce să nimerească într-o țesătură atît de deasă, încît să nu mai iasă niciodată viu, cine știe, un adjutant, oricît de nenorocit ar fi, tot adjutant rămîne, telefoanele și hîrtiile secrete pentru cei de teapa lui fuseseră inventate și dacă mergea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stârnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carte, despre care cititorul se va Întreba, dacă vreodată Îi va pica În mână, dacă altcineva Înaintea lui o mai deschisese sau dacă se ivise cineva pe lume care să Întindă mâna după ea; era una dintre acele cărți care nimeresc din Întâmplare În mâna caldă a cititorului, dintr‑o eroare (fie că un cititor și‑a notat greșit cota, fie că un bibliotecar a confundat autorul), așa Încât cititorul să‑și Închipuie zadarnică orice trudă, ca atunci când el, căutând ceva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și lansa proiectilul. Monstruosul războinic încerca să se arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
N-am zărit nici vase mari. Arată cu un deget spre Miti Matái. Ai avut dreptate. Am fost mai rapizi. —Ești sigur? —Cel puțin pe insula nu sunt, insistă Roonuí-Roonuí. N-am văzut decât pirogi de pescuit. — Dar dacă am nimerit pe alta insula? întreba Navigatorul-Căpitan. Căci s-ar putea să existe mai multe insule cu oameni de aceeasi rasă. Roonuí-Roonuí nega cu un semn ferm din cap. Asta e insula! Cum poți fi sigur? O presimt, replică el cu naturalețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ochii și-i învârtea prin clasă și nu-i scăpa nici o mișcare. În timp ce vorbea, ochea câte un căminist și, pe neașteptate, "zbrr!", arunca creta înspre el. Bucata albă, din material poros, îl lovea în cap, în nas, în gură, unde nimerea. Era un soi de distracție pe care Luana n-o înțelegea. Pentru orele de biologie se deplasau în laborator, într-o liniște desăvârșită. Profu avea ochi de sticlă, părul alb și fața inexpresivă. Ținea, pe colțul din stânga al catedrei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de jos nemulțumit, dar, când dădu cu ochii de Cosmin, nu știu cum să-și mulțumească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își cumpără o rochie nouă și intră în sală, frumușică foc, însoțită de Nuța Cordel, care aproape c-o ținea de mână. Printr-un concurs de împrejurări, locul lui Radu se nimeri lângă al noii angajate. Agasată de bârfele magazinerei, ce-i ședea în dreapta, la adresa ținutelor celor prezenți și de saltul de neoprit al îngrozitorului neg din barbă, la primele acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]