1,384 matches
-
negustorilor bogați într-o nouă clasă socială comună care va fi aristocrația; apariția burgheziei comerciale; pătrunderea comercianților bogați în rândurile nobilimii, mai ales prin intermediul căsătoriilor; achiziția de către negustori a unor domenii feudale; cumpărarea de către negustori și bancheri bogați a diplomelor nobiliare odată cu moșiile și senioriile achiziționate; transformarea marii burghezii comerciale într-o aristocrație de rentă; burghezia începe să ocupe funcții politice în consiliile municipale; uneori burghezii sunt înnobilați în mod direct ca urmare a unor servicii aduse suveranului. 4.2. Acumularea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
misionari, care erau portughezi. Europa descoperise armele de foc, Europa trecuse prin cruciade, care au avut o influență enormă: au fost un fel de răsturnare a unui proces istoric și de accelerare a lui: cruciadele au distrus clasa cavalerilor, clasa nobiliară să-i spunem, și au adus în locul ei ridicarea clasei meșteșugărești, burgheze și financiare. Acum încep Fuggieri - bancherii germano-lombarzi - prima casă bancară de amplitudine, care și ea era - și încă cum, o vedem sub ochii noștri - un contract cu temporalitatea
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
însumate Capul de bour, luna, soarele și steaua atestă că localitatea a fost domeniul lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, fiind oferită în dar, la aceea vreme, de Matei Corvin, regele Ungariei. Cetatea dă denumirea localității și simbolizează prezența castelului nobiliar aflat aici încă din secolul al XVII-lea. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
HOTĂRÂRE nr. 321 din 18 martie 2009 privind aprobarea stemei comunei Cetatea de Baltă, judeţul Alba. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/209400_a_210729]
-
de geografie a Chinei. Importanța factorului geografic în determinarea tipului de cultură și civilizație 2. Originile și compoziția etnică a Chinei. Moduri de existență și culturi. 3. Culturile neolitice Yangshao și Longshan. 4. Regalitatea arhaică: epocile Shang și Zhou. Societatea nobiliară. 5. Cărțile clasice 6. Caracterizare a vieții intelectuale în perioada pre-imperială. Marile școli filozofice 7. Întemeierea imperiului Qin. Particularități ale politicii legiste. 8. Imperiul Han - caracterizare a vieții politice, economice, sociale. Marea expansiune 9. Cultura în epoca Han. Viziunea holistă
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
de geografie a Chinei. Importanța factorului geografic în determinarea tipului de cultură și civilizație 2. Originile și compoziția etnică a Chinei. Moduri de existență și culturi. 3. Culturile neolitice Yangshao și Longshan. 4. Regalitatea arhaică: epocile Shang și Zhou. Societatea nobiliară. 5. Cărțile clasice 6. Caracterizare a vieții intelectuale în perioada pre-imperială. Marile școli filozofice 7. Întemeierea imperiului Qin. Particularități ale politicii legiste. 8. Imperiul Han - caracterizare a vieții politice, economice, sociale. Marea expansiune 9. Cultura în epoca Han. Viziunea holistă
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
și impozite a locuitorilor din Dej și Ocna Dej, iar scopul era acela de a crește populația în zonă pentru a exploata cât mai multă sare. În secolele XVI-XVII, orașul Dej a fost prins în conflictele politico-militare dintre marile familii nobiliare pentru tronul Principatului Transilvaniei, dar și între conflictul dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman pentru stăpânirea Transilvaniei. Cel mai dramatic eveniment s-a produs după asasinarea domnitorului Mihai Viteazul, între anii 1601-1603, când orașul a fost trecut prin foc și
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
persistat până la începutul secolului al XX-lea. În 1631, regele suedez Gustaf al II-lea Adolf a obligat nobilimea să acorde țărănimii drepturi mai multe, deși nu a desființat iobăgia. Regele Carol al XI-lea a confiscat unele mari moșii nobiliare, făcându-le domenii ale Coroanei și transformând efectiv iobagii de pe acele moșii în țărani liberi, plătitori de impozite. În 1632, s-au înființat o tiparniță și o universitate în orașul Dorpat (astăzi, după 1918, Tartu). Această perioadă este denumită în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
voievod. Tot în secolul al XVIII-lea sunt amintiți și nobilii curiali, cum erau familiile Vaday și Tompe, care aveau proprietăți în oraș. Familiile Csiszar, Fekete, Jasztrabszky, Irinyi, Luby, Medc, Szaploncai și Suhanyi, erau nobili inscripționali, aflându-se sub jurisdicție nobiliară. Deci, orașul avea un caracter agricol (marea majoritate erau iobagi și jeleri), se dezvoltă comerțul și meșteșugurile. În anul 1784 în oraș existau 370 de meseriași care practicau 54 de meserii și erau uniți în bresle meșteșugărești. În anul 1727
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
fost printre puținele orășele din Ardeal , alături de Năsăud, cu o populație majoritar românească. La început secolului al XVII-lea populația localității era redusă, fiind alcătuită la 1650, anul primului recensământ, din membrii celor 20 de familii de rândași ai curții nobiliare. Intrat în posesiunea magnatului Apafi, Blajul a trecut, după moartea principelui Mihai Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în 1738 Episcopiei Române Unite, devenind astfel reședința oficială a acesteia. În vremea episcopatului lui Ioan Inocențiu
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
insistă asupra salvării prin credința într-un buddha celest numit Amida și constituie cea mai mare sectă budistă din Japonia (și poate chiar din Asia) și Școala Zen, cu un caracter mult mai filozofic, care a fost adoptată de clasele nobiliare japoneze și a avut un impact imens asupra culturii Japoniei. În perioada naționalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea război mondial, budismul a fost privit cu ostilitate ca un element exterior ce periclitează valorile tradiționale și s-a
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
care se stabilește tabla ascendenților și cele sintetice, prin care se stabilește tabla descendenților. Uneltele genealogiei sunt, în special, registrele de stare civilă, registrele parohiale, testamente, pomelnice, acte de înnobilare sau de punere în posesie, acte judecătorești, registre de ranguri nobiliare, foi de zestre, inscripții funerare, pisanii etc. Această știință își are rădăcinile probabil undeva în preistorie, unde legăturile de rudenie și descendența din strămoși comuni sau din totem fundamentau societatea și relațiile între membrii ei. În protoistorie și în perioada
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
în Țările Române o constituie "Arhondologia Moldovei. Amintiri și note contemporane" elaborată între 1844 și 1856 de paharnicul Constantin Sion și publicată la Iași în 1892 de istoricul Gheorghe Ghibănescu. Printre istoricii de la începutul secolului XX care au studiat familiile nobiliare române îi putem enumera pe Nicolae Iorga și Octav George Lecca, însă cel care fundamentează științific această ramură a istoriei este Ștefan Dimitrie Grecianu care publică "Genealogiile documentate ale familiilor boierești" în trei volume, proiect monumental rămas însă neterminat datorită
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
1352) și Ohaba Mâtnic, teritoriu adiacent terenurilor primite prin danie regală, unde locuiau cei care slujeau nobililor "de Mâtnic". Prin urmare, familia este a nobililor de Mâtnicu Mare și nicidecum ade Ohaba Mâtnic, cum greșit notează anumiți istorici. Această familie nobiliară românească va fi una dintre importantele familii "de graniță", de a căror dezvoltare depindea libertatea ținutului Sebeș. Din această pricină, regii maghiari vor face în mod frecvent donații acesteia. Descendenții ramurii principale a familiei de Mâtnic, respectiv IUGA de Vozestia
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
comunal 83 care leagă Babșa de Belinț și de drumul național DN6. La vest se leagă de Ghizela pe drumul comunal 83 iar la est cu satul Târgoviște. Documentar, satul Babșa este aminit pentru prima dată notat într-o diplomă nobiliară din 1488, dar, pentru că la data respectivă exista o Babșa formată din 3 mici localități: "Babșa Superioară" (de sus), "Babșa Inferioară" (de jos, pe partea stângă a râului Bega), "Babșa Mijlocie" (de jos, pe partea dreaptă a râului Bega), se
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
că Babșa datează dinainte de anul 1400. Cele trei mici sate s-au unificat definitiv înainte de 1800. Babșa a fost și este un sat locuit de români creștini. În prioada medievală el a trecut prin mâna mai multor proprietari precum familia nobiliară Cziko Pomazi la 1488 sau comitele de Arad Francisc de Horozath, la 1510. Într-un defter otoman din 1554, este consemnată cu 42 case. Până la sfârșitul secolului XVII satul nu a mai fost aminitit nicăieri. Însemnările lui Marsigli (1690 - 1700
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Iecea Mică (, ) este un sat în comuna Cărpiniș din județul Timiș, Banat, România. 154 locuitori (2002). În Evul Mediu a existat în acest loc o așezare care se numea "Ewcze" sau "Ocse", fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
de la 1428, în care se amintește de un anume Emeric de "Hattyas", participant la o tranzacție cu pământuri între nobilimea maghiară. La începutul secolului XV, aparținea unuia dintre frații Dánfi de Duboz. Spre sfârșitul secolului, apare ca proprietate a familiei nobiliare Banffy. Conscripția de la 1717 o înregistrează cu numele "Adiasch", cu 50 de case. Vechea așezare era amplasată 8 km mai la nord, între râurile Timiș și Bega. Datorită poziției defavorabile, localitatea veche era deseori inundată. Cu timpul locualnicii au fost
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
de municipiul Timișoara, 15 km est de orașul Recaș și circa 23 km vest de municipiul Lugoj. Satul Ictar este cel mai vechi dintre cele două. A fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
Evul Mediu. Despre Vizejdia medievală se știe în primul rând că a fost proprietate a nobililor maghiari din familia Vizesgyani, de la care își trage și numele. Mai exact, anul primei atestări documentare este 1424 și este vorba despre o diplomă nobiliară. În timpul ocupației otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
Variaș este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Gelu, Sânpetru Mic și Variaș (reședința). Numele localității provine de la "Varju", care în maghiară înseamnă "corb". Denumirea "Várjás" se află probabil în legătură cu elementul heraldic al unei familii nobiliare dispărute. După repopularea Variașului cu coloniști germani s-a încercat fără succes germanizarea numelui în "Krähendorf". Numele "Varias" apare pe harta contelui Mercy din anul 1723 și este reluat pe hărțile de la 1753, 1777, respectiv 1783 (în forma "Wariosch"). Imediat
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că după
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
Bratislava) a fost un călugăr iezuit, scriitor latin și maghiar, arhiepiscop de Esztergom (cu sediul la Nagyszombat, Esztergomul aflându-se sub ocupație otomană), cardinal. A fost una din figurile cele mai reprezentative ale Contrareformei. s-a născut într-o familie nobiliară reformată (calvină) la Oradea. Tatăl său a ocupat demnități importante în cetate, între care și pe aceea de viceșpan. Mama sa a murit când el avea doar vârsta de zece ani, iar tatăl său, unul din cei mai influenți oameni
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]