913 matches
-
el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub viscol, minții lui Vladimir îi fu imposibil să-și reașeze în vreun fel înlănțuirea secvențelor ce urmaseră ieșirii sale și a lui Nae Calaican din restaurantul Bucovina. În articularea lor stranie cu momentul pornirii în marș către Țara Sfântă, noian de umbre solitare și necunoscute îi împăienjeneau filmul amintirilor. Începând, însă, cu acele clipe când prima negură i se luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zi... Dar cine le poate socoti? Iubirea mea nebună, de-abia trezită-n zori, adună mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din urmă, cititorul, orientându-se finalmente în folosul personal deliberat urmărit, să-și poată vedea mai departe de propriul drum utilitar, astfel încât, la un moment dat, nici nu ar mai avea nevoie a-și mai aminti de cartea sau de noianul de cărți din raftul vizat; există însă și cărți-vortex, irupții/absorbții discursive, emisii vulcanice și maelstromuri care-l invadează și totodată-l sorb pe cititor, și-l apropriază, dar pe care și cititorul le devorează la propriu, le „mănâncă“, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aproape nimeni. Și mă Întreb ce ne face deodată prudenți față de această mare pe care am Îndrăgit-o, iar acum, cînd mai am numai cîteva zile de stat aici, simt crescînd În mine o dorință irepresibilă de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe să-și schimbe direcția furișîndu-se prin iarbă dinspre uscat. Presimt că mă voi Întoarce cu fața spre munți pentru a ispăși păcatul de a-i fi trădat temporar. Dar știu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
soarelui, note de călătorie în China, 74 1955, București, Poarta furtunilor, povestiri, 1955, București, Inimi fierbinți, proză, 1956, București etc. MAMA I Aflat‐am pânʹși clipa și încotro a mers S‐ a risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
PORTRET E‐naltă și -n mersu-i Ușor se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU Avar o viață‐ntreagă ‐ am adunat Cu griji pe care nu ți le pot spune, Comori cum încă nici un împărat De când e lumea, n‐a știut s‐adune
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile iubirii apuse, poetul scrie: Atâta murmur de izvor/ Și-atât senin de stele/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.../ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine..."; iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care răzbate de dincolo de moarte: Că nu mai poți să te arați/ Lumină din departe/ Cu ochii tăi întunecați / Renăscători din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară. Dar faptul poate fi și benefic, în sensul că, în acest noian își pot afla locul și poeții autentici, până la mesianicul poet nou. Precum și exegetul luminat cel care vede, se bucură și, pentru el, a transmite această bucurie constituie un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai pot Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului, cîteva idei limpezi și demne de reținut; dar propunem cîteva: ”influența lui Cehov [asupra operei sale] are preponderență asupra tuturor celorlalte”(p.78) (de altfel, din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Dincă binagiul, cel care a produs Încurcătura... În același an, tînăra Daniela Peleanu, « sparge monopolul » craiovean al lui Cornișteanu și propune, la rîndu-i, o Noapte...pe care unul dintre critici o consideră a avea « bun-gust » ceea ce nu-i puțin, În noianul de montări șocante prin trivialitate. Veta a fost Tamara Popescu, iar Zița - Mirela Cioabă. 2001 : Noaptea...(ONF, cum o vom numi În continuare) are la Bacău, În regia lui Dumitru Lazăr Fulga, o premieră controversată : deși interpretele femeilor și-au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
îmbracă o lume de amar: {EminescuOpI 64} În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; În orice minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenirii izvor de mîntuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de vieață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele și stea între femei Și întorcîndu-ți fața spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nnec Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fru... frun...ții! În momentul următor, Victor a ieșit din casă, a Încuiat și a pus bățul În ușă, a mers la Vizanti și În timp ce Îl ținea de bot și Îl mângâia Încetișor, o mie de gânduri Îl copleșiseră. Un noian de Întrebări Îi veneau În minte, la multe avea răspunsuri și la multe altele nu găsea. Pe spate Îi curgea sudoare rece, inima o luase la sănătoasa și genunchii Îi tremurau, tocmai lui, vechi jandarm și șef de post: Gata
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
veacuri, așa cum au fost, cum au gândit, cum s-au comportat în societatea de atunci, scrierea căpătând, la un moment dat, caracter de cronică a statutului său de Stare Civilă. Chiar dacă eroii Jurnalului sunt militari, supuși unei anumite discipline, în noianul de întâmplări trăite, stă omul, nu întotdeauna „înger." Lumea văzută prin oameni, gradul de promiscuitate al acelor vremuri, concesiile grave făcute de regimul popular culturii deținute de cei puși în posturi de conducere, doar pentru a se asigura compoziția de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
ciolan ! MOR DE GRIJA...ALTORA! Într-un stat cu bunăstare, Fără hoți, fără corupți, Despre ce or mai scrie oare, Jurnaliștii mici...dar mulți?! MIRACOL ?! Din nimic nimic...răsare " Adevăr ce poate-l știi ; Cum din cartea ta ...apare Un noian de...inepții ?! MACULARE Când te-așezi, voind a scrie , Cum zici tu, ca să ,,creiezi ", Țipă coala de hârtie, Că ....o maculezi ! VĂR-,,BUN" --Numa-n sus privești ritos!; Dragă vere din..Senat; Vezi-i și pe...,,cei de jos"! -Mai am
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
înfățișa această viziune în pragul secolului nostru, pentru a pune în lumină ambianța psihosociologică în care au trebuit să se desfășoare marile campanii antiepidemice. Remarcăm coabitarea anumitor firave convingeri realiste, unele provenite chiar din teoriile științifice ale epocii, cu un noian de credințe superstițioase, reprezentând "actualizarea", în cazul holerei nou-apărute în patologia europeană, a fondului mitic și magic, existând din totdeauna în medicina populară. Se înțelege că, în asemenea condiții, punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și combatere a holerei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
locul unde m-am stabilit acum definitiv, tot așa cum marele poet german Erwin Strittmatter, descriind satul lui din Brandenburg, l-a „spus“, dimpreună cu ținutul și țara sa. Aș fi pregătit să spun asta ore în șir. Ce năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între râul Vindel și râul Skellefteå, între Rökåberg, Storklinten sau Röjnoret! Dar atunci m-aș îndepărta prea mult de la subiectul Gustave Doré și de la Biblia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un exemplu și mai și din trecutul lor. în afara întâlnirilor DA, marțea și vinerea mergeam și la niște ședințe de psihoterapie cu un consilier specializat pe dependențe. încetul cu încetul, peisajul meu interior s-a modificat. M-am eliberat din noianul de idei preconcepute despre propria mea persoană. Era ca și cum m-aș fi lepădat de niște legături de sârmă ghimpată. Ce zi minunată a fost aceea în care am înțeles că nu trebuia să mă consider o proastă doar pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat orice, ca să găsesc și eu în noianul acesta de melancolie aproape suicidară, un subiect care să mă înveselească. Țuica și vinul, ar face probabil ceva în privința asta, dar după părerea și punga mea, au un cusur insurmontabil, costă bani, și de când cu accizele acestea care cresc mereu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și, prin amintirile lor, meandrele destinului, acoperindu și , numai cu flori, potecile sufletului. A trecut un an de la moartea mătușii Mariana. Privesc
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
descoperi cu emoție personalități, evenimente despre care generațiile mai vârstnice au auzit întâmplător, fie din manualele școlare, fie din bibliografii ce se consultau doar cu permis special, fie din procese publice trâmbițate cu persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat-o și la propriu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]