9,786 matches
-
și de hățișul revoluției. * Călin Cernăianu (Diplomația lupilor. Erată la literatura aplicației tactice din decembrie 1989, 1997) susține teza că Securitatea l-a trădat pe Ceaușescu și a instrumentat evenimentele din decembrie 1989 în conlucrare cu Armata și cu reprezentanții nomenclaturii de rangul doi, deveniți mai apoi lideri ai României postceaușiste. Complotul intern a fost urzit, prin urmare, de Securitate și Armată, prima cedând rolul esențial celei de-a doua: a fost vorba, așadar, de un puci militar dirijat de Victor
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revoltei populare anticomuniste, pe care a deturnat-o. Din punctul de vedere al cunoscutei disidente în timpul regimului Ceaușescu, revoluția română din decembrie 1989 a fost o revoltă populară miraculoasă, uzurpată de Frontul Salvării Naționale (autointitulat „emanație” a revoluției), prin intermediul complotului nomenclaturii cu Securitatea. De aceea, „revoluția” Frontului Salvării Naționale a fost o „contrarevoluție totalitară de extremă stângă, cu caracter represiv” (p. 246). Intoleranța noului președinte al României față de orice formă de opoziție politică, boicotul presei independente, războiul împotriva intelectualilor, reconvertirea Securității
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
decembrie 1989 de la București să fi fost manevrate de Securitate și să fi făcut parte din pregătirile pentru lovitura de stat. Concluzia sa este aceea că în România a avut loc o „revoluție de palat”, cu concursul unei părți a nomenclaturii, Armatei și Securității (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, 1991, p. 229). Autorii cărții incendiare Roumanie le livre blanc. La realité d’un pouvoir néo-communiste (1990) - este vorba despre Mihnea Berindei, Ariadna Combes și Anne Planche - numesc evenimentele din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revoluție în stradă (Tismăneanu profețește, de fapt, fenomenul „Piața Universității 1990”). Cu alt prilej (Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, 1999), Vladimir Tismăneanu vorbește despre realitatea revoltei anticomuniste spontane, a insurecției populare, dublată de o conspirație internă a nomenclaturii, care a profitat de insurecție și a preluat puterea. Analistul precizează că „În România nu a existat o facțiune reformistă în cadrul conducerii, care să-l detroneze pe Ceaușescu și clica lui și să se angajeze într-o liberalizare generală. Condițiile
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din punct de vedere politic, economic etc.) și o lovitură de stat (întrucât Puterea a fost preluată de un grup aparținând aceleiași caste care conducea și în regimul comunist). Așa încât, în România a avut loc „o revoluție anticomunistă condusă de nomenclatura pcr-istă” (p. 41 - s.a.). Formula propusă de Rodica Popescu este o contradicție în termeni, întrucât segmentul „revoluție anticomunistă” se opune aceluia de „nomenclatură pcr-istă”. Însă probabil că la mijloc este o inabilitate de formulare a unei idei care, de altfel
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care conducea și în regimul comunist). Așa încât, în România a avut loc „o revoluție anticomunistă condusă de nomenclatura pcr-istă” (p. 41 - s.a.). Formula propusă de Rodica Popescu este o contradicție în termeni, întrucât segmentul „revoluție anticomunistă” se opune aceluia de „nomenclatură pcr-istă”. Însă probabil că la mijloc este o inabilitate de formulare a unei idei care, de altfel, este foarte limpede, aceea a hibridării mai multor elemente (care se opun unele altora) în vârtejul evenimentelor din decembrie 1989. * Martyn Rady (Romania
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de revoluție și conspirație este vădit, în opinia lui Rady, și prin faptul că Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca având o structură mimetică după modelul PCR, el fiind alcătuit din veterani comuniști, militari, membri ai Securității, membri ai nomenclaturii și abia apoi din câțiva disidenți și revoluționari cooptați în FSN doar pentru a pigmenta în mod plauzibil noul organism politic al țării. * Pavel Coruț (fostul șef al biroului de contraspionaj din Direcția de Informare a Armatei - DIA) a emis
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lui Ceaușescu și au ocupat locul vacant, izbutind să marginalizeze celelalte guverne improvizate în fostul sediu al Comitetului Central. Toate aceste guverne improvizate au fost alcătuite, de altfel, ca și Frontul Salvării Naționale, dintr-un mozaic de membri ai fostei nomenclaturi, disidenți, lideri militari, revoluționari, poate chiar și securiști. Grupul condus de Ion Iliescu a avut însă ambiția și intuiția substituirii Puterii aproape imediat după fuga lui Ceaușescu, eliminând celelalte guverne; la momentul respectiv, Ion Iliescu părea să fie un politician
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fără să existe un scop precis al respectivelor atacuri. Vladimir Tismăneanu (Reinventarea politicului..., 1999) consideră că procesul Ceaușescu a avut menirea de a arunca întreaga vină a comunismului și a ravagiilor sale asupra dictatorului, cu scopul de a prezerva puterea nomenclaturii și chiar a Securității anticeaușiste (facțiune care sprijinise, probabil, revolta populară). Acest proces a fost intenționat instrumentat de noua Putere constituită (Frontul Salvării Naționale), astfel încât pentru tot dezastrul României să fie găsit vinovat Ceaușescu și nu comunismul. Gelu Voican-Voiculescu (considerat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
singure să rezolve problemele familiei lor, combinând în mod mai paradoxal moduri de viață foarte diferite (vezi, de exemplu, lucrarea lui David Ranselxe "„Ransel,David", 2000). Comunismulxe "„comunism" a născut noi diviziuni sociale între muritorii de rând și noii privilegiați: nomenclatura de partid și de statxe "„stat", securitatea, artiștii și oamenii de știință integrați regimului, stahanoviștii (muncitorii excepționali ca performanță, socotiți „eroi”). Aceștia din urmă aveau acces la alt nivel de consum și servicii. Noțiunea de privilegiu își schimbă sensurile. De la
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
s-au remarcat trei partide ale femeilorxe "„partidealefemeilor": Femeile Rusieixe "„FemeileRusiei", Shamiramxe "„Shamiram" (Armenia) și Partidul Femeilor din Lituaniaxe "„PartidulFemeilordinLituania". În Rusia, partidul a provenit din trei puternice organizații anterioare. Liderele lor erau, în genere, foste aparatcik (foste membre ale nomenclaturii sovietice). Nu proveneau din mișcarea feministăxe "„mișcare feministă", ci din cea sovietică de femei, aveau resurse organizatorice preexistente, doreau protecțiexe "„protecție" față de economia de piață și acționau mai ales ca mame. În 1993 au intrat în Dumă, având peste 8
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
le claseze în cinci "secțiuni" (astăzi se vorbește de "posturi bugetare"): hrană, locuință, îmbrăcăminte, un ansamblu "nevoi morale, recreere și servicii de sănătate" și un ultim ansamblu, "industrii domestice" (pentru familiile care lucrează acasă). El era pe deplin conștient că nomenclatura adoptată depindea de scopurile propuse, adică de "reliefarea condiției fizice și morale a fiecărei familii și facilitarea comparațiilor". După Le Play, secțiunea "nevoi morale, recreere", care ni se pare a corespunde cel mai bine cu ceea ce includem azi în postul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și reprezentarea artiștilor în Profesiile și categoriile socioprofesionale Deosebit de relevant este să urmărim locul și poziția afectate simbolic artiștilor în munca de categorizare statistică: de la crearea CSP (1954) la reforma lor din 1982 (PCS), statutul lor "marginal" era înscris în nomenclaturi. Ironie a sorții, ele figurau într-o categorie neinspirat intitulată " Altele", alături de polițiști, de personalul din armată și de cler! după reforma din 1982, ele au fost integrate în grupul "Cadre și profesii intelectuale superioare". Sunt de acum înscrise, simbolic
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
desigur pune întrebarea care e funcția lichelei într-o societate comunistă. Răspunsul îl vom găsi dacă privim spre însăși esența acestui sistem; pentru că în comunism licheaua e secretată de această esență. Și care este esența comunismului? Răspuns: nivelarea. Cu excepția reprezentanților nomenclaturii și a celor aflați în slujba ei, restul populației trebuie să arate la fel: de la aspectul exterior (cum se îmbracă, în ce tip de locuințe stau, ce mănâncă, ce venituri au) și până la tipul de gusturi, plăceri și aspirații. Comunismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu categoriile morale, cu ideea că atitudinile oamenilor sau modul lor de a gândi sânt influențate de conștientizarea distincției dintre bine și rău. Ce simple păreau lucrurile la cumpăna anului '90! Nomenclatura de partid, activiștii, aparatul represiv (Securitatea), omagiatorii reprezentau răul. Ei erau puțini. Prin căderea comunismului, dacă s-ar fi produs vreodată, ei ar fi fost puși automat la stâlpul infamiei. De către cine? De către "ceilalți", cei mulți, cei covârșitor de mulți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aproape din toate nu se văd studii cu totul speciale, cari să dovedească o îndeletnicire amănunțită cu materia. Filologii clubului ar putea să se ocupe, d. ex., cu strângerea locuțiunilor și proverbelor, cu cestiunile fonologice ale limbei române, cu stabilirea nomenclaturei științifice, cu adunarea numirilor de plante, insecte și metale ș. a. E drept că aceste sunt cestiuni cari cer muncă, dar n-ar suferi de sterilitatea tezelor cu totul generale. Am pune de {EminescuOpIX 312} ex. întrebarea cum de se preface
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu totul în desuetudine astăzi. Cari sânt principiile de drept ale "obiceiului pămîntului" întru cât îl întîlnim în cronice și documente? Ce înțeleg documentele sub denumirea de "drept romînesc"? Cât despre științele naturale, aicea terenul e nemărginit. Las-că aproape toată nomenclatura de pîn-acuma este coruptă, dar chiar metoadele pedagogice cu totul neintuitive în cari sânt scrise cele mai multe cărți de știință-naturală ar merita serioasa luare aminte a actualilor studenți și viitorilor profesori la institutele secundare. Laudabilă este intenția de a introduce exercițiile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
capătă sens deplin în cazul tranziției spre acte criminale prin comportamente în afara normei adoptate la școală". Precizarea adusă aici înglobează atâtea fapte încât o putem ușor critica drept criminalizarea unor comportamente de împotrivire uneori obișnuite. Eventual, putem să-i preferăm nomenclatura tulburărilor de comportament, așa cum o propune Asociația Americană de Psihiatrie pentru principalul test de depistare (AAP, 1994, SDM-IV, in Vitaro și Gagnon, 2000, II, p. 235). Măsura propusă este cea "ansamblului de conduite repetitive și persistente în care sunt încălcate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
articole și sinteze se sprijină pe mai multe sute de cercetări empirice realizate în special în SUA, Canada și Europa de Nord de unde limitele lor geografice și culturale, de care vom mai vorbi. Dacă factorii de risc de mai jos reiau o nomenclatură cât se poate de obișnuită în cercetările care utilizează acest model, trebuie notat de la bun început că asta ține mai mult de comoditatea expunerii decât de separarea concretă a factorilor de risc: cum am notat deja și urmându-l întru
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
am realizat direct sau indirect în mai multe state din Sud, cu o metodologie standardizată, adaptată local: în Brazilia, una dintre țările cele mai inegalitare din lume, precum și în Burkina Faso și Djibouti, două dintre țările cele mai puțin avansate, potrivit nomenclaturii ONU. Dacă această ipoteză e corectă, ar trebui să găsim aici un nivel ridicat al violenței școlare. Comparații Nord-Sud: violența în școală, o problemă a bogaților? Nu pretindem aici că emitem o lege generală privind țările din Sud și rezistența
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și obiectivele noastre." (Kissinger 1982: 241-2) Tot asemănător cu Kennan, Kissinger (1979: 120 și urm.) vede slăbiciunile URSS ca fiind mai ales de natură internă: absența unui mecanism de succesiune, o economie slabă și conflicte tot mai acute pentru privilegiile nomenclaturii. La început, politica sa urmărea o schimbare în prioritățile politicii externe sovietice, în așa fel încît să le pună în acord cu viziunea sa asupra ordinii internaționale. În această privință, el se deosebește de abordarea lui Kennan prin aceea că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
temelia noului stat și au constituit un element de continuitate regim după regim în Franța secolelor XIX și XX, de la imperiu la monarhie, de la monarhie la republică, de la republică la imperiu și de la imperiu iar la republică. Personalul și uneori nomenclatura instituțiilor s-au schimbat, dar realitatea a rămas aceeași: caracteristica dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
importantă care a rezultat din Legea din 2 mai 1982, a fost transformarea regiunii dintr-un simplu "quango"* (établissement public) într-o autoritate locală cu responsabilități depline (collectivité territoriale). Acest lucru a constituit mai mult decât o simplă schimbare de nomenclatură și a însemnat o îmbunătățire a statutului politic și constituțional al regiunii. Legitimitatea democratică a fost întărită de dispoziția prin care consiliul regional va fi ales prin sufragiu universal (chiar dacă, practic, efectul acestei dispoziții a fost redus în mod serios
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cum acestea s-au schimbat într-o perioadă de 30 de ani începând din anii 1960 până în anii 1990. Este vorba despre "Des nomenclatures territoriales pour évaluer l'urbanisation et prendre la dimension de la ville" ce s-ar traduce prin "Nomenclaturi teritoriale pentru evaluarea urbanizării și estimarea importanței orașelor". Cele două concepte de bază sunt unité urbaine (UU "unitatea urbană"), care definește un complex urban în funcție de caracteristicile fizice ale acestuia, și aire urbaine (AU "aria urbană"), care se referă la proiectele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unor scandaluri precum cazul de pedofilie din Franța de nord, cunoscut ca "afacerea Outreau", când mai mulți membri ai unor familii au fost condamnați pe nedrept din cauza investigațiilor incompetente ale judecătorilor. Le Figaro, 26. 12. 2005. 24 În ciuda schimbării de nomenclatură a persoanei care deținea biroul, departamentul încă se mai numea préfecture. 25 Ibid., p. 559. 26 P.-E. Bisch, "La modernisation de l'action préfectorale", Revue française d'administration publique, nr. 96, octombrie-decembrie 2000, pp. 565-569. 27 Ibid. 28 Ibid.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]