1,216 matches
-
43, 97, 121-131, 190 nici ~ nici nonsens 34-35, 52-54, 60, 92, 103, 118- 120, 186, 190 nimic nu are ~ 24, 189-190 212 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE orice are ~ 14 (n. 3), 23-24, 27 opus posibilității ~ului (vezi „absurd“) ~ și nonsens (vezi „nonsens“) sfera comună a ~ului 10, 11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
121-131, 190 nici ~ nici nonsens 34-35, 52-54, 60, 92, 103, 118- 120, 186, 190 nimic nu are ~ 24, 189-190 212 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE orice are ~ 14 (n. 3), 23-24, 27 opus posibilității ~ului (vezi „absurd“) ~ și nonsens (vezi „nonsens“) sfera comună a ~ului 10, 11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
167 via eminentiae 167 viață 9, 16-17, 37, 45, 49 (n. 37), 85-86, 95, 97, 111, 112, 125, 127, 148, 169, 176- 182 intimitate a ~ cu moartea 37, 44-45, 46 lume a ~ 8, 11, 21, 115, 119, 120 sens (sau nonsens) al ~ 13, INDEX RERUM 213 16, 87 (n. 79), 115, 148- 149, 158, 174 (n. 179), 176- 177, 197-180, 182, 190, 191 vis 26-27, 70-76, 93, 116, 133 ~ și filozofie 71, 74-76 limbaj al ~ 27 pictura ca ~ 26 visio speculativa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în stilul Psalmilor arghezieni, eul caută certitudinea sacralității, o neagă și o afirmă cu vehemență, pentru a certifica propria identitate. într-un ocean de civilizație, asaltat de milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte ontologice: depersonalizarea (Tabloul I), originea (Tabloul II), înființarea (Tabloul III) și conștiința pură (Tabloul IV), un drum sinuos al interiorizării reflexive, de la obiect („în-Sine”) la conștiință („Pentru Sine”), a căror contopire generează esența
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
că întrebarea produce oarecare confuzie, un fel de pervertire a sensului. Dacă ne întrebăm însă: „Ce sens are hazardul?“, întrebarea capătă valoare și devine productivă. Cauza are acest efect de falsificare: ea lasă impresia că introduce sens, dar produce reversul, nonsensul travestit ca sens. Avem și expresia limbii cotidiene care spune cuiva să-și vadă de treaba lui, sub forma: „N-ai ce căuta aici!“ Așa și cauzalitatea, nu are ce căuta în gândire, pentru că nu e nimic important de găsit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însă decât o atracție foarte slabă și la care, dacă nu ar fi fost argumentele sentimentale și pozitive de mai înainte, aș fi renunțat foarte ușor. A merge mai departe pe drumul analizei acestor fleacuri îmi pare cu adevărat un nonsens. Respectivul domn nu se afla în birou, dar, lăsându-mi numele, am primit extrem de repede telefonul lui. S-a repezit să se scuze pentru acest lung răstimp etc., invocând mulțimea trebilor ce l-au copleșit. Astfel am aflat că lucrează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
socotită a fi "simplă meteorologie" (cînd plouă, când e senin, când e furtună) și ca atare nedemnă pentru o investire mai adâncă. Dialogul cu oamenii politici, cu reprezentanții puterii - acești "lachei ai istoriei" - îi apărea lui Noica drept un total nonsens, motiv pentru care îi desconsidera pe disidenți ca victime ale unei iluzii, prinse într-o încleștare neesențială. În acest fel ființa unei civilizații era apărată, dar puterea nu era amenințată, în imediat, cu nimic. Modelul acesta crea profesioniști sau chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu își au capătul în sine și nu se pot justifica în chip etern, ele sânt absorbite de "adevărul tare" al morții și devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viață, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca și cum" al eternității din care gândul morții să fie periodic izgonit. Numai dacă ținem ochii închiși "într-o anumită privință" sîntem sufletește integri. "Sistemul de iluzii" este singurul garant al acestei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le poate mânui mai are la îndemînă o singură scăpare: paradoxul - surâs formal al iraționalului. Ce-i el din perspectiva logicii dacă nu un joc iresponsabil, iar din a bunului-simț o imoralitate teoretică? Dar nu ard în el toate irezolvabilele, nonsensurile și conflictele ce frământă subteran viața? De câte ori umbrele ei neliniștite se mărturisesc rațiunii, aceasta le îmbracă șoaptele în eleganța paradoxului, spre a le masca originea. Însuși cel de salon, este el altceva decât expresia cea mai profundă pe care o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate plăcerile și satisfacțiile superficiale, ea nu înghite mai puțin tot ceea ce se numește virtute, faptă bună, acțiune morală. Eternitatea nu duce nici la triumful binelui și nici la triumful răului, ci anulează totul. Condamnarea epicureismului în numele eternității este un nonsens. Cu cât voi rămâne eu mai mult prin faptul că sufăr, decât altul prin faptul că petrece? Obiectiv, ce semnificație poate avea faptul că unul se crispează în agonie, iar altul se destinde cu o femeie? Atât suferința cât și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bine că lumea n-are nici un sens din cauza infinitului. Și, în definitiv, ce ne mai trebuie atâta sens? Oare nu putem trăi și fără ca lumea aceasta să aibă unul? O beție a iraționalității, un dionisism total nu pot suplini acest nonsens universal? Să trăim, fiindcă lumea n-are nici un sens. Dacă n-avem scopuri precise și idealuri accesibile, să ne aruncăm fără nici o rezervă în vârtejul teribil al infinitului, să urmăm ondulațiile lui în spațiu, să ne consumăm în focurile acestui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stingere treptată, ci să continuăm în această agonizare cu haosul vârtejul inițial. Întreg patosul și dramatismul infinitului să ne mai cuprindă o dată în singurătatea morții, pentru ca trecerea în neant să semene unei iluminări, ce amplifică și mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. Există în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, negația categorică a formei, a planului închis și determinat. Infinitul fiind progresivitate absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are o consistență finită și o cristalizare formală. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că oamenii supraviețuiesc unor încordări organice excesive și unor stări sufletești de limită. Ce rost mai are să trăiești după asemenea tensiuni, ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existenței? Nu numai după experiența neantului și a disperării îmi pare un nonsens supraviețuirea, dar și după intensitatea voluptuoasă a actului sexual. Nu voi înțelege niciodată cum de nu s-au găsit oameni care să se sinucidă în culmea voluptății sexuale, cum de nu s-au găsit ființe care să simtă vulgară și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic. Stând într-o contemplație liniștită, fixat și suspendat sub eternitate și auzind tic-tacul unui ceas sau orice ritm ce ar semnifica progresul în timp, este imposibil să nu simți toată absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evoluției și al oricărui fel de desfășurare. De ce să mergi mai departe, de ce să mai trăiești în timp? Revelația subită a timpului în astfel de contemplații, care dă acestuia o proeminență vie și strivitoare, pe care n-o are niciodată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prostie aceea de a arunca pe conducători vina. Dacă masele ar avea un nume (în sens spiritual), ele ar putea să se facă ele însele responsabile. Așa, nimeni nu poartă vina falimentului nici unei revoluții. Istoria întreagă mi se pare un nonsens dacă revoluțiile nu sânt considerate puncte culminante, față de care războaiele se totalizează într-un apocalips, reversibil și multiplicat de imbecilitatea umană. Dacă aceea ce ne place a numi istorie nu este neutră semnificațiilor, atunci Revoluția franceză înseamnă pentru Franța mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
militarismului. Socialismul are drept să-l urască, fără, din păcate, să poată anula realitățile, care îl salvează, dacă nu-l justifică. O revoluție care nu modifică raporturile de proprietate este o mascaradă. Fără un triumf asupra inegalităților, revoluția este un nonsens. Este puțin lucru a face o revoluție reclamîndu-te numai de la un principiu național. Revoluțiile se fac în primul rând pentru mase de către ele însele, și numai după aceea pentru națiune. Ridicîndu-li-se nivelul social, națiunea este "săltată" indirect. Revoluțiile se fac
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe Clive să nu se mai sucească atât și să citească mai mult, cu voce tare. Spre uimirea sa, după o viață fără lectură, maiorul se trezește aplecându-se acum asupra cuvântul scris. Desigur, el n-are nici o treabă cu nonsensurile sforăitoare și anoste (Tolstoi cât cuprinde! Bolșevism veritabil) ale indivizilor de la SPI. Maiorul preferă, bunăoară, Plimbările și distracțiile lui Jorrock. O rimă bună poate oricând să-l impresioneze, ca orice altceva cu un ritm clar și sentimente emoționante. Deseori îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James. Urmărindu-l pe vânzătorul care numără cartușele pe tejgheaua din lemn de tec, realizează pentru prima oară nonsensul situației sale. Nu și-a dorit decât să ajungă în Anglia, ca să aibă o viață confortabilă, așa cum a văzut în vederile puse deasupra chiuvetei sale din Bombay. Acum lasă tot ce-a realizat în urmă. Pentru ce? Își răspunde singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
femeie în România de azi? E dificil? E provocator? Depinde. Înseamnă să trăiești în medie cu șapte ani mai mult decât un bărbat, ceea ce, să recunoaștem, nu-i puțin lucru. Înseamnă să traversezi tranziția fără crize atât de grave de nonsens, dacă ești în șomaj, fiindcă mai sunt destui cei care au nevoie de tine, să ai de lucru în zonele de destructurare industrială, să câștigi în medie mai puțin decât bărbații, să nu faci parte din „topul” oamenilor de afaceri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
momentului concepției și păstrării sarcinii, dar nu și responsabilitatea (morală și penală) pentru utilizarea pilulelor contraceptive și avort. Drepturile omului nu-i spun nimic despre dreptul persoanei de a dispune de propriile ei capacități (drept în absența căruia libertatea este nonsens). Grija senatorului se îndreaptă doar spre dreptul persoanei nenăscute, pe care o așează sub incidența drepturilor copilului. În paranteză fie spus, m-a impresionat profund că bibliografia asupra drepturilor omului și copilului este citată din manuale de cultură civică de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Mircea Constantinescu și Pavel Bartoș - au vitalizat crochiul absurd, l-au muzicalizat și i-au potențat „românismul“ cu bătaie lungă. Spectacolul - un studiu al evoluției absurdului Cinci piese scurte este spectacolul îmblânzirii absurdului, normalizării lui în așa fel încât tot nonsensul cu care este, de cele mai multe ori, asociat să pară la locul lui, neartificial și fără nici o urmă de stridență în contextul creat. Absurdul cotidian bazat pe tembelismul unor situații recognoscibile care, cu cât sunt mai firesc asumate, cu atât devin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sunt același bărbat, deci n-ai motive să-ți faci scrupule, cine ar cuteza să te acuze? Te arată cineva cu degetul pentru faptul că mai suntem împreună, nu, nu te arată, poate chiar ești invidiată. Este chiar așa un nonsens să-ți cer să te păstrezi numai pentru mine, numai așa îți voi garanta că nu se va schimba nimic... Dar tu nu înțelegi, nici nu încerci să înțelegi, știu că doar printr-o întâmplare te afli acum singură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie o surpriză! — Cum ar putea ceva atât de previzibil să fie o surpriză? a mormăit Asya. Până atunci Învățase prea bine că faptul de a fi membră a familiei Kazanci Însemna, printre altele, să practici alchimia absurdului, preschimbând necontenit nonsensul Într-un fel de logică cu care ai fi putut convinge pe oricine și, cu puțin ajutor, chiar pe tine Însuți. — Eu sunt cea care trebuie să prezică și să prevestească În casa asta, nu tu, a spus mătușa Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
valori umane, percepție umană, modalități umane de abordare a unui univers inteligibil de către om. Și, În general, un aspect exterior de tip uman: doi ochi, un nas, o gură și așa mai departe. — Și? — Și, În mod evident, e un nonsens. Pentru simplul motiv că există suficientă diversitate În comportamentul omenesc pentru ca problema Înțelegerii, chiar În limitele propriei noastre specii, să nu fie simplă deloc. Diferențele dintre, să spunem, americani și japonezi sunt foarte mari. Pur și simplu, americanii și japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]