1,781 matches
-
pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
temă care se pierde în umbra vremii și nici un cronicar mai bun decât doctorul Gh. Năstase nu este și nici nu poate fi închipuit. Dar să răsfoim această cronică în care amintirile și datele culese din arhive sunt amestecate cu nostalgice reflexii. Iată câteva selecții: Într-un oraș care trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
într-un spațiu limitat, o personalitate atât de complexă, de o vitalitate rară, de o recunoscută distincție și luminozitate inefabilă, dotat cu o inteligență înaltă și cu neuitat simț al umorului, cum a fost profesorul Mihai Duca. Îl revăd cu nostalgic respect, printre rectorii cei mai importanți ai Școlii ieșene de medicină, mă întâlnesc, deseori, în amintire, cu domnia sa, dar ce dificilă este o analiză despre un astfel de om... Cred că harul care îl făcea distinct printre cei mai distinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din Transilvania ultimelor două decenii ale secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. Aici, B. se relevă însă și ca autor de beletristică propriu-zisă. Remarcabile sunt paginile de evocare a anilor copilăriei, cu un ton ușor nostalgic, cele despre detențiunea de la Vác surprinzând cu vervă, umor și nu rareori cu sarcasm atmosfera din închisoare, portretul colectiv al bucovinenilor, așa cum i-a cunoscut la Cernăuți, în anii de apariție a gazetei „Patria” (1897-1900). Istoricul, omul politic, sociologul, publicistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
specifice, individualizate, etnice, naționale etc.? Literatura se dovedește, din nou, o forță reacționară menită să echilibreze goana progresistă pândită de riscuri, iar eseul autoarei augmentează teoria secundarului propusă de Virgil Nemoianu. Critica devine, astfel, o formă a melancoliei, o știință nostalgică după paradisul pe cale să se piardă al literaturii. Valoarea individualității critice e la fel de necesară ca aceea a individualității creatoare: nu permite "produse" de serie. Poate că nu întâmplător autoarea face trimitere la celebrul Nu al lui Eugen Ionescu încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
obligațiile fiului față de acesta, neputând fi vorba prin urmare de egalitate. În această perspectivă, conflictele inter-generaționale erau departe de a lipsi, iar acestea sunt o sursă interpretativă pentru situația politică a vremii, deloc lipsită de rezultate interesante. Trecerea de la atitudini nostalgice și iconoclaste față de autoritatea paternală la entuziasmări și înspăimântări față de vigori filiale caracterizează tensiunile generate de democrația ateniană, datorită egalitarismului apărut. Totuși, aceste tensiuni și importanța care li se acordă, în special în operele filosofice și cele dramatice, nu argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al dominației. Din start se poate vorbi de un anume resentiment față de caracterul impus, direcțional, al sensului cuvântului. Limba este, în mod cert, măcar într-o anume perspectivă, un instrument ideologic. Iconofilia contemporanilor poate apărea din acest motiv o formă nostalgică de recuperare a libertății de conștiință. Există într-adevăr o voluptate secretă a revoltei contra normei și a exilului (voit) într-o lume fără cuvinte. Fără cuvinte, dar nu fără sensuri. Ea vine numai atunci când ființa poate spune că a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cărții ascultă de aceeași regulă a jocului - simularea - și se supune principiului lui „ca și cum”. În narațiunea titulară mistificarea este ridicată la puterea a doua, mimând o formă deja golită de sens. Refugiat în lumea sordidă de bloc, un grup de nostalgici comuniști debusolați imaginează un grotesc simulacru de democrație al unei lumi definitiv apuse: adunarea de partid. Maimuțărindu-i pe adulți, copiii care mișună pe maidanele promiscue din jurul locuințelor-ghetou nu se mai travestesc în hoți și în vardiști ca altădată, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
În ianuarie-decembrie 1930 scoate revista lunară „Îndreptar”, care găzduiește simboliști români și prezintă moderniști francezi mai puțin cunoscuți. Sub cupole de vis (1913) reprezintă prima carte a lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat, dar și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele boa incriminează industria erotică ilicită, încercând să evite vulgaritatea de circumstanță prin alertețea dialogurilor; Bunica la Istanbul, satiră nostalgică, descrie indiferența în care se dispersează ultimele resturi de conștiință, iar Estul sălbatic, poate cea mai realizată dintre piese, cel puțin la nivelul jocurilor de cuvinte, își bizuie conflictul pe mașinațiile sinistre puse la cale într-un cimitir (parabolă morbidă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era toamnă, / Și frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în vântul serii / Ca niște fluturi chinuiți, / Ca niște fluturi rătăciți / Din țările durerii. Ți-aduci aminte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
uneori cu delicatețe până la parodie, ezitând între accentul grav dat de conștiința trecerii timpului și un fel de divertisment festiv. Volumul Desen după natură (1988) cuprinde două cicluri, Scriptorum și Epistolarium. Primul are o compoziție eterogenă: alături de poezii erotice, pasteluri nostalgice, se întâlnesc evocări ale unor poeți sau eroi ai trecutului, locuri și evenimente istorice. Eminescu, Blaga, Apollinaire, Esenin sunt poeții îndrăgiți, cărora li se consacră fie ode, fie „reconstituiri” ale universului. Evocările istorice au forma unor stampe lirice, fixând ambianța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
de necesare, dar ne ajută și să apreciem cadrul democratic în care trăim. Condamnarea comunismului ne va încuraja să fim mult mai circumspecți față de propunerile utopice și extremiste, care vor să pună în discuție ordinea constituțională și democrația. În spatele discursurilor nostalgice sau demagogice se află de multe ori tentația autoritarismului sau chiar a totalitarismului, a negării exploziei de energii individuale, de inventivitate și creativitate care și-a făcut loc după decembrie 1989. Am scăpat definitiv de teroare, am scăpat de frică
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
timp la rubrica Revista revistelor, la 31 iulie 1921 se bucura de succesul în poezie al poetului George Voevidca, publicat în Mărăști, anul I, nr. 1 dar făcea trimitere și la Revista Moldovei nr. 3-4 unde „desprindea poezia blajină și nostalgică „Ascultând pe Mignon” de poetul bârlădean George Tutoveanu și sonetul intitulat „Flageolet” al aceluiași - George Voevidca. * Dreptatea cam ducea lipsa semnăturilor ori le evita. Apăreau totuși și nume la articolele publicate: D.R. Ioanițescu, Ilie Tabrea, Laur Tomoioagă, dr. Euseb. Hotinceanu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dorina, care își începe relatarea cu Carmen Sylva, venită de departe, aducând cu ea poezia vechilor balade și a lăsat să răsară pe pământul României duioase poezii de dor și de bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală; Iulia Hașdeu, întruparea unei inteligențe sclipitoare; Veronica Micle, temperament aprins, dar cu duioase scăpărări ale sufletului împletite în poezie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
însă memorii concurente, greu de învins. Cei adaptați fostului regim se simt astăzi, la rândul lor, victime, cenzurate tacit atunci când vor să își expună propriile variante de trecut. Oamenii care se refugiază în imaginarul construit de comunism nu sunt neapărat nostalgici, ei resimțind, mai curând, o nevoie de continuitate temporală, inerentă ființei umane. De remarcat că și educatorii au, la rândul lor, un segment biografic antedecembrist și o situație economico-socială frustrantă, deci consonantă cu etosul nostalgic. Din păcate, sondajele de opinie
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de comunism nu sunt neapărat nostalgici, ei resimțind, mai curând, o nevoie de continuitate temporală, inerentă ființei umane. De remarcat că și educatorii au, la rândul lor, un segment biografic antedecembrist și o situație economico-socială frustrantă, deci consonantă cu etosul nostalgic. Din păcate, sondajele de opinie nu pot explica mecanismul prin care oamenii reușesc să transmită generațiilor postcomuniste amintiri tot mai îndepărtate de realitatea celor întâmplate atunci. Cum ar putea satisface manualul această nevoie de perpetuare a unor conștiințe de grup
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
condițiile pentru odihnă, sport și petrecerea timpului liber"35. Aprecierea nu era însoțită de evaluări ale calității serviciilor, ale distribuției lor reale în teritoriu sau ale costurilor ascunse. Dincolo de inerția propagandei socialiste, pare să fi fost, mai curând, o rememorare nostalgică a unor comodități dificil de obținut în Bulgaria postcomunistă, decât un set de afirmații istorice bine documentate. Cu riscul de a se contrazice, manualul nu uita să amintească apoi una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale regimului și anume existența
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Micile pete luminoase strecurate uneori în aprecierile legate de "realizările" regimului (de exemplu, nivelul de viață mai bun decât acela din timpul povestirii) nu reușesc să schimbe această impresie, adăugându-i, cel mult, un regret suplimentar, mai umanizat și mai nostalgic. Viziunea occidentală despre cele petrecute în Est a fost altfel structurată. Manualele vestice au detensionat mult povestirea, în primul rând pentru că uzajele didactice actuale nu mai permit o reconstituire rigidă, exclusivistă, sobră sau chiar tragică. Aici, textul a fost redimensionat
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
țară" (vezi http://www.primaria-iasi.ro/http://www.primaria-iasi.ro/content.aspx?lang=RO &item=1381&nid=563, accesat la data de 20.03.2010). Un sumar sondaj de opinie pe străzile orașului, publicat la 27 ianuarie 2010, completa aspectul nostalgic cu altul pragmatic: "nu știu însă dacă politicienii, prin aceasta recunoaștere, se vor gândi mai mult la zona Moldovei, problemele lor fiind mai mult cele de interes personal" (Romică Iloaia, 46 ani, muncitor). Motivația istorică a fost prezentă la toți
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
benefice ale reformei agrare și efortul intens de reconstrucție, început cu refacerea căilor de comunicație. În acei ani, lozincile au fost productive, pentru că oamenii chiar le-au urmat: "cu fața spre căile ferate!", "lupta podurilor", "lupta cu cărbunele". Privirea aproape nostalgică a autorului reda ceva din patetismul anilor respectivi: "reconstruirea a însemnat o mare dăruire pe care poporul a făcut-o cu mare încredere și abnegație, cu toate că condițiile de viață erau foarte grele" (Ibidem, p. 144). Abia după acești ani începuse
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
duce câteva, comentân du-le, în cadrul rubricii sale (scrisori semnate de Aron Pumnul, C.A. Rosetti, Ion Bălăceanu, D. Petrino, datate între 1865 și 1877). Incursiunea într-un trecut ce fusese și al ti nereții sale îi trezește, desigur, amintiri nostalgice care, începând din 1921, vor invada din ce în ce mai mult coloanele rubricii sale săptămânale. El se va referi, ignorând cro nologia, la lumea presei bucureștene din anii 1880, la duelurile de la sfârși tul secolului, la statuile din București, la viața universitară și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grad mare de obiec tivitate, dar consemnate în maniera strict cronologică specifică jurnalului, datorită succesiunii riguroase pe care i-au oferit-o narațiunii rememorările prilejuite de foiletarea sârguincioasă a gazetelor vremii. Străbătute de ideea deseori și explicit exprimată că amintirea nostalgică a trecutului nu exclude considerarea lui în spirit critic, precum și de încrederea nestrămutată în progres (unui confrate de la Adevărul, B. Brănișteanu, bătrânul ziarist i se confesa cu puțin timp înaintea morții: „Să nu cădem în greșala bătrâneții căreia i se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tradiționaliști sunt naționaliști, sunt eurosceptici, sunt critici ai Occidentului, au fost legați de structurile politice comuniste până În 1989 sau de stânga naționalistă În deceniul următor dar toate aceste afinități, reale, nu spun totul. În primul rând, istoricii conservatori sunt niște nostalgici și inadaptați, care au dificultăți În ceea ce privește acceptarea prezentului. În mod evident, această conduită nu reprezintă o vină, dar poate fi privită ca o slăbiciune. Mulți dintre cei care au parcurs o carieră istoriografică Înainte de 1989 au reușit să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Hațeg XE "Stoica de Hațeg" găsea peste câțiva ani și o explicație a acestui nou spirit al vremii: „Pricina - scrie el - sunt oamenii stricați cu liberte, egalite..., fără domn, făr’ de liturghie.” Nu este vorba despre un simplu clișeu conservator, nostalgic și moralizator, valabil pentru toate generațiile. De fapt, cei doi observatori surprind În pagina scrisă emblema definitorie a epocii lor: dramatica schimbare socială, Într-un ritm nemaivăzut până atunci. Pentru că, la cumpăna dintre veacurile al XVIII-lea și al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]