1,329 matches
-
natural", precum și ,câteva credințe populare asupra acestui fenomen". Cu toate acestea, la 1865, Luna intelectualilor este "defazată", la Iași și la București, față de cea franceză. Romantismul românesc nu dăduse încă nici un obol important Lunii, Eminescu, elev, nici nu debutase, "între nouri" nu se deschisese încă poarta prin care să treacă, albă, "regina nopții". Cu siguranță că la țară, multă lume neșcolită era "în categoria superstițioasă a ignoranților" despre care povestesc Jules Verne și doctorul Severeanu: se crede că Luna aduce revoluții
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
portocalie cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față-n față, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-apare dintre nouri albi! Cred că sînteți de acord că am spirit comercial! Nu văd nimic "periculos", "josnic", "murdar" etc. în a folosi cele cîteva cuvinte așa-zis rușinoase, știute și răsștiute de toți, strigate și șoptite și scrise pe toate gardurile și
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
jar ale unei dureroase gramatici a sângelui CARUL Carul parcă mergea singur prin ploaia neagră a tatălui meu, care era îmbrăcat cu un costum negru, sticlos ca o apă neagră din urma stingerii unui incendiu și înghețată. O năvălire de nouri și fulgere deasupra noastră prevesteau pustia cuvintelor, care erau ca niște urme de omăt într-o miriște arsă. La crucea drumurilor și la fântâni, ascultam deslușirea lor; vedeam rostirile ca într-un uriaș submarin ce înainta prin ploaia neagră cu tot cu
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
Cassian Maria Spiridon O luptă inegală I raze lungi/ posomorîte căzute peste ochi trimite Helios către muritori II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește/ își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu și ultima
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
între coapsele nopții nimfă a apelor dulci a apelor verzi și amare încrezătoare/ mîinile pipăie tavanul și pereții piramidei Poem de inițiere tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi coama în ritmul unor pași care cheamă adună nourii și sfîșie pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea de întuneric o incantație îți umflă plămînii pentru urechile Cerului/ flămînde tu/ cu ale Tigrului vestminte mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
boii blînzi, cu botul Să răsufle pe de-a-ntregul Peste ieslea-ntămîiată, Unde voi tînji o vreme Firav și ferit de gloată. Îngerii prind să mă cheme, Să mă tragă-ncet din haine, Trupul alb să mi-l desprindă Ca să poat-ajunge-n nouri, Gol și proaspăt, ca-ntr-o tindă, Mai pur decît dobitocul Adăpat sub grinzi de cedru. Doamne, încălzește-mi locul În pămîntul tău integru...
Doamne, incalzeste-mi locul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10116_a_11441]
-
zori (lui Eminescu tînăr) și se rostește, cu evlavie, Despre înfățișarea lui Eminescu. Deși formula lui poetică rămîne dificilă în sine, există straturi ale operei permeabile la sugestiile eminesciene: "Goana norilor albi, goana norilor lungi / mîna din urmă secundele" (combinația "nouri lungi" și timp se regăsește la Eminescu în Trecut-au anii ...) sau: "Amintiri nu are decît clipa de acum" (Cîntec) în care se întrevede tema schopenhauriană a prezentului etern. "Prezentul - scrie Schopenhauer - e totdeauna în fața noastră, cu tot ce închide
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
aceasta ce se aseamănă izbitor cu aceea din filmul Ciociara și care ți-a udat rochia de vară prin ea se vede trupul tău învălurit de aburii purtători ai tuturor formelor tale dând năvală spre mine ca o rupere de nouri în plină vară delfinul ce amândoi l-am visat azi-noapte în brațele noastre ne bate în geam e semn de iminente migrații chiar în timpul scrierii acestui poem un nesfârșit deal de semințe ca o pedeapsă cu ferestrele scufundate se apropie
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul în fața porții caselor părintești și aerul pe trotuar devine irespirabil. Ia uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
cireșii-n acest Banatic solstițiu. EGNIN! Parapon de sezon / 1994 Moș-Ajun deja-mi trecuse Peste noaptea cea mai mare, Dar nici pentru dânsul nu se înjghebă niscai ninsoare. Bolta, chit că-i hibernală, Nici măcar un icusar n-a Scos din nouri la iveală: Semn că e falită iarna. Prin frânturi de putregai s-a înmulțit ca niciodată, Roșie ca părădaisa. Ci, habar n-avem de ce ni-s Vitregiți să nu ne cadă Fulgi cât mingile de tenis Pe clăbăț, sau în
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
despletește-ndelung în ochiuri ale apei se piaptănă sub luceafărul de dimineață asemeni unei sălcii îndrăgostită de apă își desfiră părul în valuri îl clătește cu leșie, cu metale și pulberi de lumină și părul i se zvîntă la trecerea nourilor și se varsă, pe furtună, din cununa de la marginea patului drept în calea robilor (în 19 ale iernii dintotdeauna) ziua aceea așteaptă-mă-n iarnă: eonul e-afară îmi bate la geamuri, se-ndură de noi așteaptă-mă-n moarte
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
Și-adânc, cu povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
fu surd și mut Tot universul plin de stele, Precum Edenul dispărut, Precum ,purtat de valuri rele, Un vas sfărimat de uragan, Ce fără cârma și vintrele Pluteste-n voia pe ocean; Ca-n zori pe cer fără furtună, Un nour negru ce detuna, Stingher și nendrăznind sub zări Să se oprească nicăieri, Gonește-n larg ce nu se curma , Lipsit de țintă și de urma , De unde și-ncotro ,mereu, O știe numai Dumnezeu! Scurt timp pe oameni și-a lor
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
00 FRUMOASĂ CĂLĂTORIE A URȘILOR PANDA POVESTITA DE UN SAXOFONIST CARE AVEA O IUBITĂ LA FRANKFURT de Matei Visniec cu: Iolanda Covaci, Marius Călugărita sound design: Mihai Prejban/Sorin Antonie regia Cătălina Buzoianu mișcarea scenica : Galea Bobeicu elemente pantomima: Adrian Nour Istoria lui Vișniec, absurdă și plină de umor, începe că o poveste de dragoste din lumea noastră: doi tineri se trezesc într-o dimineață în același pat și nu-și amintesc nici cum au ajuns acolo, nici dacă au făcut
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
nu v-o fure, Atâtea ape, atâția pești Și nu mâncați nici mure... Nici vii pe deal nu mai zăresti, Livezile se-uscară, Când mărul Țării Românești Se-aduce de afară. Albastrul cerului senin Se-ntunecă mai tare De-atâția nouri de venin, De-atâta delăsare. Nu voi a vă-nvăța de rău Ci-ncerc a vă-nțelege. De ani și ani cădeți în hău, Nimic nu vă mai merge. Rușine să vă fie-n veac Că v-ați trădat străbunii
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
mă așteptam mai puțin, mă bucur enorm de șansa de a-l fi cunoscut. L-am visat, la scurtă vreme după moarte, înălțat pe o scară, mult mai sus de nivelul solului. Capul nu i-l zăream, ascuns undeva în nourii amurgului. Urcase, se vede, în "extramundana puritate".
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
mormântul de la Apahida, respectiv † [Ex theou] OM(onu)A HAR(is) VG(ia) - „De la Dumnezeu înțelegere, noroc și sănătate” (p. 456-468). O culegere de studii de istorie culturală a unei perioade care, așa cum arată coordonatorii în Avant-propos (p. 7-10), „a nouri bien de fantasmes et des projections” (p. 7) - Antichitatea târzie. Asupra conceptului, ridicat de unii învățați la rangul de principiu ordonator al unei realități istorice autonome, atrage atenția Jean-Marie Salamito într-o Préface dedicată moștenirii lui Henri Irénée Marrou, cel
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
iubirii adună în pământuri (blestemul. blestemul. blestemul) apăsarea pedepsitoare a amorurilor telurice; în aere (cerc, inel, sfera), lipsa de scăpare a rotirii în cerc ("timpul trece prin sfera lumilor cerești/ ivindu-se din el nimicul buric de înger dolofan prin nouri"); în ape (sânul, ochii, ascunzișul), nașterea și pierderea în ochii iubitei, "locul de-not pentru trup"; în focuri (scânteia, flacăra, cenușa), leitmotivul "mi-o fi dor" duce la "arderea de tot". Voi exemplifica cu poemele din acest ultim ciclu (deși
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
ei răsună cîntarea vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia netimpului vuietul sorții/ le zmulge trei pene de aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene se fac nouri subțiri// trei nouri izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o notă echivocă. Contrar naturii lor consacrate, poartă o tensiune, o “povară”, o “osîndă” Sînt îngeri suferinzi, atinși
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia netimpului vuietul sorții/ le zmulge trei pene de aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene se fac nouri subțiri// trei nouri izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o notă echivocă. Contrar naturii lor consacrate, poartă o tensiune, o “povară”, o “osîndă” Sînt îngeri suferinzi, atinși de un suflu
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
nopții m-au ajuns/ purtîndu-mi luminoasa lor osîndă” (Scara). Așezat între bine și rău, în preajma demonilor, îngerul “pînditor” certifică aci un mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă: “pe-o creastă de nour întunecat/ în miezul pînditor al semnelor/ între bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna căințelor/ și-n pulberea cîndva răzvrătită/ prin pierzania umbrei” (Strigarea). Mai curînd decît eliberarea din vasalitatea umbrelor, poetul experimentează o “schismă”, o erezie, pe care îngerul nu e în stare a o
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]