1,942 matches
-
situației. Examinând o serie de studii cu privire la legătura dintre atitudini și conduite, A. Wiker (1971) susținea că predicțiile comportamentale pot fi făcute cu mai mare acuratețe prin cunoașterea situației decât prin cunoașterea diferențelor de personalitate. Între timp, lucrurile s-au nuanțat, evidențiindu-se, printre altele, că divergența atitudine/comportament este mult sporită atunci când cerințele situaționale sunt strict definite, iar încălcarea lor, prompt și destul de sever sancționată - chiar dacă nu legal. Cuiva, de pildă, nu-i place deloc să se îmbrace la costum
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai mică și similaritatea mai mare, cu atât caracterizarea este mai favorabilă - cazul moldovenilor și ucrainenilor - și, cu cât amenințarea și similaritatea sunt mai mari, cu atât evaluarea după cele patru caracteristici este mai puțin favorabilă - cazul georgienilor. Aceste rezultate nuanțează predicțiile teoriei identității clasice, care, contrazicând la rândul ei unele asumpții ale ipotezei contactului, afirma că, atunci când membrii unui in-group constată anumite similarități cu cei ai out-group-ului, se vor simți lezați în stima de sine și, prin urmare, vor defavoriza
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
prin definiție, receptorul nu este, în mod normal, în postura de a evalua corectitudinea informației primite. Cadrul didactic beneficiază în mod tradițional de o astfel de putere; totuși, se cuvine să remarcăm că, în societatea actuală, aceasta tinde să se nuanțeze extrem de mult, deoarece elevul/studentul vine în câmpul comunicării didactice cu o sferă de cunoștințe extrem de diversificate (având acces la o multitudine de surse informaționale, îndeosebi la cele oferite de mijloacele moderne de comunicare - spre exemplu, rețeaua Internet), astfel încât „pierderea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în acord cu imaginea pe care o au ceilalți despre ei. În ceea ce ne privește, considerăm că, în general, putem cuantifica acest proces pe baza indicatorilor furnizați de utilizarea unei scale cu mai multe trepte (dacă mărim numărul de trepte, nuanțăm procesul, dar demarcația dintre acestea devine mai greu de identificat în interiorul unor categorii distincte; de aceea, propunem aici o scală cu șase trepte: maximă, foarte bună, acceptabilă, suficientă, insuficientă și complet nesatisfăcătoare, numărul par de trepte fiind utilizat deoarece evită
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tipuri de redundanță: (1) redundanța necesară (volumul minim de informație care poate menține comunicarea; astfel, dacă întreb pe cineva: „Îți place să participi la conferințele organizate de Ionescu”, și el răspunde: „Da”, acesta este volumul minim de informație, care nu nuanțează însă comunicarea); (2) redundanța acceptată (reprezintă volumul optim de informație, care nuanțează înțelesul mesajului și nu este atât de mare pentru a împiedica comunicarea; la aceeași întrebare, persoana chestionată poate răspunde: „Da, pentru că aceste conferințe sunt interesante” sau: „Da, pentru că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
menține comunicarea; astfel, dacă întreb pe cineva: „Îți place să participi la conferințele organizate de Ionescu”, și el răspunde: „Da”, acesta este volumul minim de informație, care nu nuanțează însă comunicarea); (2) redundanța acceptată (reprezintă volumul optim de informație, care nuanțează înțelesul mesajului și nu este atât de mare pentru a împiedica comunicarea; la aceeași întrebare, persoana chestionată poate răspunde: „Da, pentru că aceste conferințe sunt interesante” sau: „Da, pentru că doar aici o pot întâlni pe domnișoara Popescu” - observăm că avem același
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
personale sau a centrării asupra unor aspecte din viața grupului, pe când poziția absentului presupune tot o lipsă din câmpul comunicării, dar de data aceasta o lipsă fizică. În ceea ce privește eficiența comunicării prin conceperea didactică a acestor poziții (care pot să fie nuanțate în funcție de o multitudine de interferențe între ele sau cu alte variabile aflate în câmpul comunicării), trebuie urmărită pozitivarea unui astfel de sistem. Referitor la poziția de centru și cea a emițătorului, ele pot fi produse printr-o circularitate a acestor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dimpotrivă, să îngreuneze comunicarea. În ceea ce privește însă contextul psihopedagogic (spre exemplu, cel creat de un emițător în timpul unei povestiri și legat direct de mesaj, context imaginativ, dar care se întrepătrunde cu cel real, oferind elemente de autenticitate comunicării), lucrurile sunt mai nuanțate; acest context poate să depindă, într-o măsură mult mai ridicată, de actorii comunicaționali sau de condițiile sociale care anticipează structuri comunicaționale. Iată câteva dintre acestea: proximitatea, similaritatea și apartenența la grup, ele fiind definite de existența unor teorii care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
auzite; - alte mesaje ajung doar în zona interpretării (poate nu sunt niciodată înțelese în profunzime); - unele mesaje ne parvin simultan sau într-o succesiune foarte apropiată; - unele mesaje pot să le distorsioneze pe celelalte; - emoțiile cu care receptăm un mesaj nuanțează numărul de pași în descifrarea acestuia; - „pașii” modelului Ross operează cam în același timp. Se cuvine, de asemenea, să ținem cont de ceea ce Myers observa, și anume că „participarea activă, verbalizată în discuție produce mai multe schimbări în atitudine decât
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care ascultarea poate atinge valori optime reprezintă conjugarea de către cadrul didactic a acestei scale, a acestui continuum cu situația concretă și contextul învățării pentru cursanții săi, în sensul trecerii progresive de la o etapă la alta (deoarece scala respectivă se poate nuanța în funcție de necesitățile, dar și de posibilitățile activității instructiv-educative). DeVito (1988, p. 161) precizează trei tehnici simple pentru a obține o învățare mai puternică în procesul de ascultare: parafrazarea gândurilor vorbitorului, exprimarea înțelegerii pentru sentimentele acestuia și adresarea întrebărilor; în ceea ce privește cea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
utilă prin care putem dezvolta echipe coezive și eficiente. După Festinger, „o sursă majoră a forțelor ce determină membrii grupului să comunice o reprezintă presiunea spre uniformitate” (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 86). Desigur că vom lărgi și nuanța, în contextul didactic la care facem referire, a conceptului de uniformitate; într-un grup integrat unei unități didactice, putem vorbi despre: - o presiune spre uniformitate conceptuală (consolidată ca o bază de pornire în activitatea propriu-zisă); - o presiune spre uniformitate privind
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să facă parte și alți elevi; aceștia vor îndeplini inițial acțiuni deviante de la latura instrucțională a grupului, dar, în timp, ei vor avea acțiuni de conformare - mai mult sau mai puțin evidente, mai profunde privind comportamentul lor general sau mai nuanțate de activitățile pe care le întreprind în afara grupului. Această aderare la valorile instructive ale grupului se realizează atât într-un mod implicit- prin interiorizări treptate de către noul membru -, cât și explicit, prin activitățile circumscrise respectivelor valori (topica va fi reluată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
propriu-zisă și, ca atare, acțiunea sa este una bazată pe mecanisme și finalități proprii modului său cotidian de acțiune). • O a doua cauză ține de dimensiunea publică a răspunsului (deci depășește faza internă a elaborării și consolidării acestuia) și este nuanțată de faptul că subiectul naiv trebuie să-și emită public percepțiile. Automat, această condiție îi induce subiectului tendința de a nu produce public o dovadă de „inconstanță”, dimensiune nesituată în lista deziderabilității sociale. Astfel, faptul că a emis public o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
general și al unui grup (al unei echipe) didactic(e) de lucru, în particular. Desigur că, în practică, nu putem vorbi despre un grup absolut pasiv sau totalmente co-acțional; unii dintre membrii fiecărui grup se implică în activitate, alții dimpotrivă. Nuanțând și mai mult, putem spune că și în grupa membrilor care se implică în activitate deosebim mai multe grade diferite de implicare. Această gradare a implicării poate avea un număr extrem de mare și de variat de cauze; putem totuși să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o întrebare pe care o considerăm importantă și în demersul nostru: putem să ne asumăm viziunea comună asupra fenomenelor de cooperare și competiție conform căreia contactul competitiv dezbină întotdeauna grupul, iar cel colaborativ îl apropie, îl unește? Răspunsul este unul nuanțat pe diferite paliere, respectând ideea centrală care ne-a traversat acest întreg demers, și anume aceea de continuitate în polaritate a fenomenelor de studiat. Printre factorii care pot avea și o incidență competițională și care conduc totuși la unificarea, la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
au drept finalitate producția unor idei și rezolvarea unor probleme și la cealaltă pe cele care se centrează pe optimizarea relaționărilor în interiorul grupului. Este evident că avem de-a face cu un interval extrem de flexibil, anumite metode putând să se nuanțeze sensibil spre valoarea centrală sau chiar spre cealaltă extremă (spre exemplu, brainstorming-ul ca metodă centrată pe producția de idei și rezolvarea de probleme poate să trimită, prin maniera sa neconflictuală, și spre o dezvoltare a relaționărilor în cadrul grupului, iar
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
asemenea exemplu poate fi extrem de util și de motivant și în cazul în care intenționăm să ne dezvoltăm comportamente de învățare a diferitelor tipuri de conținuturi. 13.2.3.4. Tehnica teatruluitc "13.2.3.4. Tehnica teatrului" Această tehnică, nuanțată de Schechner în 1985, presupune găsirea unor modalități de colaborare prin diviziunea sarcinilor și prin jucarea unor roluri. Sarcina inițială este divizată în mai multe subsarcini, iar cursanții sunt îndrituiți să execute una sau mai multe astfel de subsarcini. O dată ce
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
della cultura antica, ed. it. coordonată de C. Marabelli și A. Tombolini, Jaca Book, Milano, 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; aici Marrou corectează unele teze precedente slab fundamentate și, aprofundînd și nuanțînd analiza sa asupra lui Augustin, prezintă geniale ipoteze privitoare la cultura antică tîrzie (cf. vol. 2, t.1, p. 19); J. Pepin, Ex Platonicorum persona. Études sur les lectures philosophiques de Saint Augustin, Hakkert, Amsterdam, 1977; U. Pizzani, G. Milanese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
menținând o aparență tot mai crispată de normalitate, cealaltă persiflând și blocând prin anumite cutume sociale - după care, în esență, a avea ceva de împărțit cu psihoterapeutul tău înseamnă să-ți semnezi singur certificatul de nebun. Desigur, lucrurile s-au nuanțat mult în ultimii ani și românul nevrotic (pleonasmul e aproape evident) a învățat într-o anumită măsură să-și identifice problemele și să bată eventual la ușa unui cabinet. Pe acest fundal în schimbare apare și cartea despre psihoterapie a
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
ale narațiunii. Finalul romanului consemnează și el un eșec: eșec al iubirii, eșec al vieții și mai ales eșec al înțelegerii. Doctorul Ilea rămâne în anticameră, neputând trece pragul înțelegerii propriei personalități. Cel de-al doilea roman, Interval, adâncește și nuanțează tema conflictului dintre trăire și conștiință prin juxtapunerea a două perspective narative opuse asupra aceleiași întâmplări. Personajele, un lector la o catedră de istorie și o studentă întârziată, se reîntâlnesc întâmplător după ce, în urmă cu zece ani, drumurile lor se
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu cade pe latura instinctuală a personajului, ci pe noianul
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică a genurilor biograficului. Numeroasele eseuri critice sau cronici literare care formează grosul volumului ilustrează convingător - și nuanțează sau întregesc, prin observații de finețe și glosări de detaliu - observațiile și concluziile din segmentul introductiv. Autorii de memorii ori textele de autoficțiune biografică la care se referă criticul sunt deopotrivă români sau străini, contemporani sau figuri din trecut, scriitori
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
vizând contribuția câte unui scriitor - Aldo Palazzeschi, Alfredo Panzini, Massimo Bontempelli, Alberto Savinio, Alberto Moravia, Curzio Malaparte, G. B. Angioletti, Arturo Loria, Dino Buzzati, Tomasi Landolfi, Italo Calvino, Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Două consistente capitole introductive - unul care precizează și nuanțează chestiunea examinată, altul care trasează, într-o manieră concentrată și totodată oportun detaliată, un tablou de ansamblu al dinamicii ideologiilor și practicilor literare în epoca avută în vedere -, precum și frecventele referiri comparative, observații și concluzii asigură o coerență de ansamblu
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
antologia despre Anticrist, Fausto Sbaffoni notează: „Anticristul pierde, în opera lui Origen, orice caracteristică a unui personaj concret și real; lipsit astfel de dimensiunea eshatologică, el este considerat doar un simbol al opoziției față de adevăr”. În cele ce urmează vom nuanța afirmația cercetătorului italian arătând că poziția exegetului alexandrin nu poate fi redusă la acest „alegorism” dus la extrem, dogmatic și caricatural, de care va fi acuzat de‑a lungul timpului, ci este caracterizată de o extremă deschidere și de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fapt, de un vechi topos al filozofiei antice: înțeleptul trebuie să viețuiască după cum vorbește și să vorbească după cum viețuiește. Această dimensiune „existențială” a filozofiei antice pe care creștinismul o va asuma îndeosebi în manifestarea sa ascetică, a fost foarte bine nuanțată de P. Hadot, într‑o serie de scrieri și mai cu seamă în Exercices spirituels et philosophie antique, ed. a treia, Paris, 1993, și Qu’est‑ce que la philosophie antique?, Paris, 1995 (ed. rom., Ce este filozofia antică?, Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]