951 matches
-
există acele sintagme ale ferocității, ale vindictei perpetue. Cuvintele sunt mai degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
blestemat pentru el. Vitrina celestă nu-l mai interesează - de unde resurse pentru a mai înșfăca și pandantivul beatitudinii? * Înfrângerea morții ne va îndepărta definitiv de divin. Visăm, de fapt, la o destrăbălare îndreptățită cu divinitatea. * Orgoliul puterii este sublim precum obediența cuvântului dinaintea imperfecțiunii. * Paradoxurile visează petunii. Orice scriitor ar trebui să țină pe masa de scris o floare carnivoră. „Cu cât se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deșertăciune.“ Eclesiastul. * Câți pensionari ai împlinirii în viață. Și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
punte. Cei care nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei. E foarte greu să fii ateu pe patul morții. Ori rugăciunile noastre nu sunt convingătoare, ori ajung la alte adrese. Ereticii au asigurat varietatea templelor. Nici o religie nu repudiază obediența. Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile hrănesc și la propriu câteva procente din populația planetei. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se cunoaște că s-au mutat din grajd în casă. Dacă Eva ar fi fost cuminte, noi ne trăgeam sigur din maimuță. Fără artă, omul rămânea în zoologie. Nu suntem probabil egali nici ca spermatozoizi. Adaptarea la mediu ține de obediențele fiecărei specii. Am ajuns niște marsupiale. Ne caută toată ziua copiii prin buzunare. Omul nu evoluează. De câteva mii de ani schimbă o nevroză cu alta. Nu cred că omul se trage din maimuță. De ce să dăm vina pe biata
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
generate îndeosebi de malformațiile dialogului. Istoria citește în zațul vremurilor. Întotdeauna se va scrie o istorie pentru învingători și alta pentru învinși. Numai națiunile foarte mari se pot mulțumi cu o istorie mediocră. Revoluția este valul dintre două oaze de obediență colectivă. Poți alunga omul din patrie, nu și patria din om. Suntem tatuați de istorie. Epocile se schimbă, dar marile popoare ale omenirii tot nerezolvate rămân. Latinii sunt descurcăreți. Când le-a fost greu, au supt chiar lapte de lupoaică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Multe opțiuni politice sunt stomacale. Cei care suportă greu libertatea sunt asemenea convalescenților care au nostalgia bolii. Și în politică timpul transformă actorii în figuranți. Misiunea diplomaților e să neantizeze linia dintre adevăr și minciună. Politica este zona disponibilității la obediență. Există oameni politici care țin să ne asigure că nu mai există nici o salvare. Ce-ar putea să facă oaia cu libertatea? Multe gesturi de disidență se sleiesc prin sertarele vremii. Reprezentanții răspund de caratele națiunii. În orice dictator se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu care ai câștigat-o. Fără ordine stricte, democrația se caricaturizează. Mulți dintre cei cu ascensiuni vertiginoase nu mai iau în calcul și aterizarea. O doctrină politică nu poate valora mai mult decât slujitorii ei. Politica este zona disponibilității la obediență. Democrației nu-i cresc anticorpi în doar câțiva ani. Politicienii sunt mari specialiști la întors clătita. După ce duce la superlativ harababura, democrația împinge pe tron dictatorii. PROSTIE Blândețea nu poate salva oaia de prostie. Prostia beneficiază de cel mai rapid
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umane. Bărbatul șiret își convinge soția că toate blănurile îngrașă. Dacă mergi la unele spectacole de teatru, nu mai ai nostalgia celor scrise pe garduri și prin WC - uri publice. De regulă, singura șansă în istorie a țărilor mici este obediența. Minciuna are multiple combinezoane lexicale. Înalță - te cât mai mult, ca dușmanii să fie obligați să scuipe în sus. Unii reușesc să rămână deasupra, numai dacă știu să sape pe dedesubt. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Succesul nemeritat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tuturor ereziilor. Exacerbarea sexualității înseamnă că un mare rut se află în apropiere. Nu există șansa împielițării unui concubinaj între sexualitate și spirit. Fără cenzura valorii, arta rămâne împărăția veleitarilor și a impostorilor. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Obediența este condamnabilă oriunde. În artă însă, miroase a sconcs. Nonvalorile știu să iasă rapid din anonimat. Dezamăgirile repetate duc spre mizantropie. Umilința pactizează foarte repede cu adversarul. Pe unii oameni numai agresivitatea îi ține treji. În exces, vinul dublează cărarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alcov. Pentru putere, testul rezistenței la lingușire ar putea fi esențial. Banul a adus pe pământ marea glaciațiune interumană. Lenea este păcatul care te poate scuti de alte vicii. Multe din subtilități trec, după o vreme, în tabăra snobismului. Crește obediența față de ierarhii și indiferența față de semeni. Munca presupune constrângere. Liberă cu adevărat nu este decât lenea. I se mai întâmplă și talentului să curgă paralel cu morala. Lingușirea marchează dorința de a deveni sclavul cuiva. Cel mai surd este cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
război al moștenitorilor. Privită prin prisma finalului, marea competiție a vieții pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou, la despărțirea finală s-ar putea spune : "să-i fie betonul ușor"! Singura obediență scuzabilă poate fi cea din fața morții. Dangătul de clopot un recviem de care beneficiază orice muritor. Omul e muritor. Doar nu-i capodoperă! Bucură-te acum de viață! Că mâine îți cântă preotul TVA-ul! Deocamdată, randament maxim nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uita niciodată să se manifeste, iar acest lucru era la el întotdeauna o acțiune, nu o fanfaronadă fără valoare. Astfel, avea atitudini protestatare aproape pretutindeni, el fiind glasul celor fără de glas, căci nu socotea respectul ca pe o formă de obediență. Și așa, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar și cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea pricepe la ce folosește a ști chimie, fără a ști alchimie, sau fizică, fără a ști metafizică. Disprețuia cu înfocare învățământul a cărui piesă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
om se crede Dumnezeu, e jale, cu J mare. Azi dăm o ordonanță (nu știu de ce mă oripilează cuvântul. Căci n- am văzut în ultimii 20 de ani o ordonanță care să fie în favoarea omului, dimpotrivă. Poate că vine de la obediență, de la slugărnicie?) - mâine o desființăm și dăm alta mai rea, mai asupritoare. Să vă săturați, na! Nu vă convine așa, lasă că am eu grijă să vă convină altminteri. Din cumpănă-n cumpănă, din rău în mai rău, șontâc-șontâc, ne
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ruse apusene Halici și Vladimir au fost silite să se supună și ele mongolilor, în ciuda vecinătății și a relațiilor cu Apusul. În 1245, cneazul Daniil se afla la curtea lui Batu și prin închinarea lui, întreaga lume rusă intra sub obediența Hoardei de Aur. Teritoriile de pe țărmul nordic al Mării Negre au fost puse sub controlul mongolilor, imediat după statornicirea stăpânirii lor în sudul Rusiei. În 1253, când misionarul franciscan Guillaume de Rubruck a sosit la Soldaia, centrul comercial al Crimeii, căpeteniile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan Asan II, care abandonase obediența față de Roma. În replică, papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plătea subsidii. Fapt este că țarul, încurcat în criza orientală, nu dorea un război cu Iranul. Trimiterea lui A. S. Menșikov să negocieze la Teheran i-a făcut pe iranieni să tragă concluzia că rușii sunt slabi și le-a mărit obediența față de englezi. Transcaucazia era gata de răscoală în contra rușilor, prinții gruzini și hanii azerbaidjeni refugiați în Iran îndemnau și ei la război. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Iranului și semnarea, la 10 februarie 1828, a păcii de la Turkmanceai. Prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o mare independență a spiritului. Încă din adolescență, Clara se descrie ca fiind o răzvrătită și protestează împotriva libertăților care le sunt acordate bărbaților, dar refuzate femeilor. Ea și prietena sa Lisbeth, și ea de origine străină, iau în derâdere obediența demoazelelor alături de care urmează cursurile private ale pensionatului Sainte-Clotilde, din Paris. Domnișoarele acestea înghițeau tot ce li se spunea, "că Ludovic XVI era un om sfânt, [...] că Papa era desăvârșit, [...] că ele vor continua să trăiască în secolul al XVI
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
izvoare poloneze și ungare. De fapt, cînd Moldova intră în sfera de influență polono-lituaniană, Țara Românească este teatrul războaielor turco-maghiare (în secolul al XV-lea). Voința de autonomie dinastică a prinților Țării Românești și ai Moldovei se manifestă prin instrumentarea obediențelor religioase: prinții Țării Românești și ai Moldovei fac apel la Patriarhia din Constantinopol, în 1359 și 1386, pentru a rezista regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, care intenționează să impună vasalilor săi dependența de Eztergon, pentru diocezele catolice de Siret în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
obligat" să scrie acest tratat istoric asupra psihologiei maselor: dezamăgirea celui care a crezut în victoria maselor și constată că, în plin proces de dezvoltare științifică și economică, fără precedent pînă în secolul nostru, oamenii acceptă cu resemnare captivitatea; comoditatea, obediența și supunerea înlocuiesc dragostea de libertate afirmată de revoluțiile secolelor anterioare. Ceea ce nu realizase încă Serge Moscovici atunci, dar va descoperi la o examinare mai atentă a vieții sale după aproape încă douăzeci de ani este că interesul pentru mulțime
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
existențiale neobișnuite, modelul predilect de personaj fiind insul cu evoluție interioară obscură, care își confecționează obsesii (Un destin, Portret din memorie), iar sub genericul Tragicomedii din viața de zi cu zi sunt puse în evidență câteva situații grotești, născute din obediența față de imperativele politicii oficiale, cum se întâmplă în Vin râmele. SCRIERI: Ceața și obișnuința, București, 1975; Salvatorul, București, 1979; Ceainicul de argint, București, 1983; Vin râmele, București, 1993; Români simpatici, București, 2003. Antologii: Revoluția română în direct, București, 1990. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
1939 la ziarul „Iașul” și la „Jurnalul literar”. Debutează editorial cu Iliuță în Țara Soarelui (1951), o carte pentru copii. Cu o formație intelectuală ce beneficiază și de o tradiție de familie, P. a cultivat, după etapa inițială, marcată de obediență conjuncturală, o scriitură modernă și calofilă. Romanul L’uomo e l’ombra (1966, cu versiunea românească în 1992) imaginează un episod din existența lui Galileo Galilei, relatat din perspectiva unui discipol, Ercole Argenti. Folosind motivul manuscrisului furat, romanul exploatează problematica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
raportez: peste o săptămînă vine soacră-mea la mine, că ea-i din Socolari și-acolo cică nu-s spitale... Vine, pe dracu'! Peste o săptămînă, mă nenorocitule, e ziua tovarășului Ceaușescu! Jenel al nostru, albi: flerul politic, subordonarea ierarhică, obediența în fața CCES-ului și hărnicia în întocmirea delațiunilor îl salvaseră în acești 11 ani de directorat!... Cum să nu fie el pregătit tocmai acum?!... Sînt tîmpit. Știam io că-i ceva pă 27 ori a Lui, ori a Ei, da
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
s-a preocupat mai mult de preluarea puterii politice, încât linia de acțiune a partidului trebuia să urmeze strict pe cea a fratelui mai mare de la Moscova. Instituțiile și publicațiile înființate în primii ani ai regimului comunist au întruchipat aceeași obediență și admirație pentru poporul rus: Analele RomânoSovietice, editura Cartea Rusă, Institutul de Studii RomânoSovietice din București, Muzeul de Istoie Ruso-Român (toate înființate în 1946-1948) sunt expresii ale acestei obediențe. În 1948, imediat după proclamarea Republicii Populare România, cei mai mulți istorici „burghezi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
publicațiile înființate în primii ani ai regimului comunist au întruchipat aceeași obediență și admirație pentru poporul rus: Analele RomânoSovietice, editura Cartea Rusă, Institutul de Studii RomânoSovietice din București, Muzeul de Istoie Ruso-Român (toate înființate în 1946-1948) sunt expresii ale acestei obediențe. În 1948, imediat după proclamarea Republicii Populare România, cei mai mulți istorici „burghezi” au fost îndepărtați din pozițiile lor de la Academie, universități și alte instituții de istorie, iar unii arestați în anii următori. În cadrul Academiei, secția de istorie a căpătat drept conducători
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de experimentare a diverselor teorii și politici lingvistice, spațiul dintre Prut și Nistru trece printr-o gravă criză de identitate. Deși similitudinea dintre limba română și proclamata limbă „moldovenească” este evidentă, interese politice dar și sechele ale trecutului și obișnuința obedienței față de un for superior scindează clasa politică și vârfurile intelectualității. Curentului unionist românesc firesc, întemeiat pe trecutul istoric comun și pe factorii actuali de apropiere, i se opune o puternică orientare de păstrare a independenței și suveranității statale, cucerite în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]