3,019 matches
-
dejecțiilor. Ca să-și mai potolească nervii, Vasile intră hotărât în prima crâșmă și ceru una mare. Apoi încă una și încă una! Începu să povestească celor din jur pățania sa. Oamenii îl ascultau cu gurile căscate, așaa, mai mult din obișnuință, însă nu se sinchiseau de tâmpeniile lui, știind-l nevrozat din cauza muncilor prestate de-a lungul vieții și nici de luminile verzulii care făceau minunate jocuri cu efecte pe geamurile nespălate ale locației... Mihai Batog-Bujeniță Referință Bibliografică: ODISEEA SPAȚIALĂ DOMESTICĂ
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
sau și mai rău nu le înțelegem chiar dacă ne sunt direct adresate. Un pedagog la catedră, un conferențiar în general, înșiră vorbe de valoare destinate a deschide mintea auditorului. Este oare ascultat? La scoală, chiar de rang universitar, este o obișnuință, o cutumă chiar, ca auditoriu să noteze cunoștințele comunicate de vorbitor. Numai că se face o mare confuzie. Nu spusele vorbitorului, cuvintele înșirate după reguli gramaticale sunt importante. Acele vorbe ascund, este corect spus ascund deoarece nu apare întotdeauna evident
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
tăcu realizând că ascetul îi răstălmăcise cuvintele, ideea de fapt. Cei învinși erau în opinia tetrarhului doar cei învinși de vitregiile vieții. Profetul îi sugera că cei învinși erau cei care păcătuiau. ,,Cât despre Irodiada, tetrarhule..., fu replica lui Ioan, obișnuința păcatului în chiar trupul tău, te face să crezi că acesta îți este aliat. Dar nu-ți fă iluzii. În fapt, păcatul e cel mai mare dușman al tău.” Tetrarhul se făcu a nu pricepe și ridică din umeri. ,,Iar
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
Sorin Lavric). Cu acest portret sub ochi, ce izbește în litera cărții este inadecvarea crasă dintre fibra autorului și stringența decorului în care se pomenește strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit predispunându-l la crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile este
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul V Coșmar cu lătrături După amiază m-am apucat de citit dar din obișnuință am lăsat și radioul deschis, să ascult în semiton, ce se mai petrece în țara în care trăim. Transmisie de la parlament, discursuri pline de culoare și jigniri alese, asortate cu amănunte din cele mai picante din viața particulară, adresate adversarilor
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
câteva minute? Uneori chiar iarna, mă plimbam cu picioarele goale prin zăpadă, dar nu mai mult de unu două minute și din cauza asta nu am răcit niciodată. Ba mai mult, țin minte că atât de repede am cunoscut senzația de obișnuință, că am și sărit peste cal. Era soare, temperatura în jur de cinci șase grade și principalul, să nu stau pe loc. Nici pic de frig. A doua oară însă, am pățit-o. M-am plimbat peste o jumătate de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
el face spume că stau cu fundul la el și îl refuz". Soneria a trezit-o pe Anca din melancolia ce-o cuprinsese. Cu gesturi leneșe s-a deplasat încet la ușa de la intrare. A privit prin vizor și, contrar obișnuinței, de data asta s-a simțit deranjată și stingherită. Era buna ei prietenă, Gabi, cu care s-a îmbrățișat și sărutat în prag. - Ce faci, tu? Fănel nu-i acasă, ești singură, da? - Află că da, dar... de unde știai? - Ce
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
a doua sticlă și, deși ar mai fi dorit un pahar-două, s-a abținut să mai comande. O analizase subtil pe Mariana în timp ce mâncau și observase cât de delicată este în ținută. A remarcat cum mânca fără grabă, atentă din obișnuință și nu dat fiind împrejurarea de față. O plăcea din ce în ce mai mult și era hotărât să facă și el impresie bună. Chiar regreta că băuse cam mult și se temea să nu se facă de râs. - Dacă dorești cafea aici... ori
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
să scoată parchetul de prin camere, nefiind necesar. Ba mai mult, provocau accidente, copiii și bătrânii nefiind obișnuiți alunecau prin casă. Odată cu venirea primăverii, au părăsit locuințele preferând corturile, slobozi, dornici de a se încadra în legile lor înscrise în obișnuință, transmise din generație în generație. Dreptul de a fi stăpâni pe ei, de a face ce vrea fiecare, respect numai conducătorului lor, BULIBAȘA, conducătorul unic căruia i se datora supunere totală, conducătorul șatrei. Dellu citise câte ceva despre această comunitate de
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
Autor: Anca Elena Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1083 din 18 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului AR MAI FI NEVOIE DE CEVA?! 08.09.2013 Am curățat amintirile acelea știi tu am șters toți anii cu sârguință conștient am uscat obișnuințele ude de realități covârșitoare am periat lungimile inutile când mi-am dat seama am tuns lumea crescută în noi de gânduri ciufulite scurt iar schimbarea a devenit atractivă evident dar oricât lustruiesc sentimentele până la sclipirea ce face să dispară motivul
AR MAI FI NEVOIE DE CEVA?! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347602_a_348931]
-
carpatică”, care a devenit un laitmotiv în cele 144 de scrisori de tranziție din Mileniul III către Prințesa X: O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt și idealuri pe măsura Cerului cristalin! Și un preambul, iată, a doua obișnuință de care încă nu mă pot detașa: Așadar, vă trimit un link cu “Vânătorul stelelor” - Calul năzdrăvan sau Zoon politikon (lemn de stejar - 360x230x35cm)din albumul foto-sculpturi postat pe facebook: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=451193474912458&set=a
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări. M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că am și deschis ochii. M-am ridicat obosit din pat, după un somn agitat și cu întreruperi, având parte de multe răsuciri în pat, din cauza unui film văzut la televizor
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
patra din schimbul nostru de mesaje), îmi trimite un sumar al comenzii înregistrată în baza lor de date. Îmi arunc ochii pe datele respective și observ destul de multe date greșit încărcate de ei în sistem, pe care dintr-o proastă obișnuință mă simt nevoit să îi rog să le corecteze. Între timp, colegii din compania de curierat se întrebau între ei, cu mine în Cc, despre tot felul de detalii pe care le aveau deja legat de această comandă (cum ar
CURIERUL DINAMITĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350167_a_351496]
-
imediata sa vecinătate. Discursul său este discurs despre om. În peregrinările sale donquijotești, Mircea Băduț are un oarecare control asupra speculațiilor (realităților-irealităților) sale, indiferent de spațiile în care acestea se consumă (real sau ficțional): "reflexul de a privi autocritic propria obișnuință de speculare [...]" (p.45), atrăgând atenția, o dată în plus, asupra riscurilor "urmăririi adevărului absolut" (p.48). Demersurile sale antropologice mai vizează eseuri ce au ca temă sinuciderea și implicațiile sale sociale, formele extraterestre de viață și de inteligență, diferențele dintre
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
trăiască din plin celelalte satisfacții și bucurii de după serviciu: el pictura, ea pianul și ambii, în zilelel libere, să călătorească, să se supună altui ritm și efort, să se izoleze altundeva decât în porii ambianței conjugale, în nodurile rețelei de obișnuințe reflexe, cotidiene. Porneau cu automobilul...Proiectau din timp escapadele, planificau itinerariul șiobiectivele și uneori plecau spontan, spre a evita casa, orașul... Fugeau... Ținteau munții, piscurile, peșterile, grotele, cascadele, pădurile, defileurile... Escaladau cu profesionalism, se aventurau să investigheze, să desconspire natura
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
să respecte regulile celorlalți locatari. Nu aveau libertatea de mișcare în care se născuseră și trăiseră, ceea ce pentru ei însemna pierderea cea mai dureroasa. Că aveau sau nu ce mânca ori îmbrăca, libertatea era la mare preț. Nu aveau nici obișnuința de a folosi și întreține, în condiții de igienă, noua locuință. Dormeau înghesuiți, câte patru-cinci în cameră, pe mobilier vechi, adunat cu dexteritate de la cei ce-și abandonau bunurile îndelung folosite. Iarna, ardea focul în permanență la aragazul cu două
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
SUFLET PARDOSIT CU MARMORĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Pentru că se înfruptau din bucate interzise, între doua mese, din invidie, se mâncau unii pe alții, între cei mâncați prinseseră obișnuința căutării unui os de ros. Unii își redobândesc repede pofta din amestecul de mirosuri, iubesc femeile în brațele necumpătării; își ling împreună durerile, și-i proclamă pe ceilalți nesăbuiți din gloata sâmbriașilor. Se vindecă rănile vechi, mie nu-mi place
SUFLET PARDOSIT CU MARMORĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361972_a_363301]
-
Vedetele de muzică ușoară tradițională nu sunt mai deloc contractate la asemenea evenimente, tocmai pentru că ele mizează pe o comunicare de altă natură cu publicul. Nu credeți că există astăzi o prea mare producție muzicală, ceea ce activează o stare de obișnuință și saturație? Când citesc despre premii ale „industriei muzicale românești” nu-mi pot reprima un zâmbet. Așa ceva la noi nu există, ne împăunăm cu câțiva artiști de succes, cu câteva piese bune, dar atât. La o populație de 20 de
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
oameni: „fiți și voi binecuvântați” - dar și pe Dumnezeu: „iar pe dumnezeu / vedea-l-aș tânăr/ și fără de grija noastră” (deie-mi o femeie). Aventura vieții în doi poate să-și păstreze prospețimea, farmecul și parfumul, dar poate deveni lesne obișnuință și rutină. Petre Rău a descoperit, în afară de lumea cuvintelor ceva fascinant: „nu știu / ce lume am descoperit eu de la alfa la / omega dar aici / îmi găsesc nemurirea / pe care pot îndrăzni să mi-o aștern la picioare / pot s-o
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
este ce formă ia invidia din nenumăratele fațete pe care ni le arată și în ce măsură pune stăpânire pe noi.” (Elena Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință ... Când m-am trezit patul avea miros de cetină ... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate destrămatele vânturi ... În jur, nimeni. Toate lucrurile mă
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
feminin, ceea ce adaugă un plus acestuia, crescând de fapt armonia întregii umanități. Până și genul despre care amintim - Eternul Feminin - ar vrea să sugereze c-ar trebui să fie în echilibru cu eternul masculin și nu invers! În sensul că obișnuință de a numi lucrurile importante la genul masculin presupune întodeauna perfectă coeziune între masculin și feminin, presupune conlucrare, completare chiar deși rolurile sunt diferite, cel putin mie unul asta-mi sugerează acest lucru. Eternul Feminin pansează și lupta împotriva vestigiilor
FEMININ LA MASCULIN!(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366056_a_367385]
-
aceasta "tăcere profundă", acea meditație, acea răbdare extraordinară, asemeni meditatorului care deși în aparență se pare că stă și tot stă, totuși pe toate le face!! Dar tocmai pentru că pe toate le face, nici nu se observă acest fapt datorită obișnuinței. Nu s-a înțeles că acesta tăcere se întâmplă de a aștepta să treacă un eveniment odios și îndoielnic (de aceea, cred că s-a și ajuns la acea hulire a pasivității, ce doar în aparență este așa, pentru că este
FEMININ LA MASCULIN!(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366056_a_367385]
-
chirurg, dacă este așa de neglijent? - Mamă, nu ai văzut că la spital cineva îi bagă mănușile chirurgicale în mâini, apoi, altcineva îi dă la mână instrumentele, altă persoană tamponează sângele în urma inciziilor efectuate? Pentru el poate a devenit o obișnuință să facă altul treburile murdare, încerca Mircea să-și scuze tatăl zâmbind. - Ha, ha, cine-mi sunteți voi bărbații și cum săriți unul în sprijinul celuilalt! Auzi la el, treburi murdare. Ce, aici este la spital? - La spital se simte
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
Mitrului pe care, de alfel, „a dat-o la spate”. El unul, fără a avea niciun gând de mărire, avea de-a face cu o recunoaștere a valorii lui și mai avea de-a face cu o provocare. Nu avea obișnuința să dea înapoi în fața provocărilor și apoi, nici nu era cine-știe-ce provocare. Nimeni, absolut nimeni, nu mai era catalogat ca fiind comunist de parcă aceștia trecuseră în umbră; acum părea să existe doar securitatea, membrii de partid și restul lumii, mulți
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
braț. Au dispărut cu toții în clasă, cu excepția lui Albert, penibil surprins, fără să-și fi pregătit cuvintele ce avea să i le adreseze. Abia a reușit să îngaime un “bună seara” la care, d-na Iacobini i-a răspuns din obișnuință, intrând în clasă aproape fără să-l observe. Abia după ce a închis ușa clasei scena i s-a derulat din nou în minte, percepând existența unei anomalii: - Aveți cumva un coleg rămas pe hol? - s-a adresat clasei. - Da, Albert
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]