1,776 matches
-
ușă cu 3 peceți personale ale d-lor Kowalnitzky, Weniaminoff și Iacovleff. O santinelă păzește în permanență această ușă. Tezaurul Băncii Statului din Kremlin este situat în aripa dreaptă a Palatului Orejnaia, la parter; are 4 ferestre grilate și cu obloane de. fier, prevăzute cu un aparat electric de sonerie în cazul când ar fi forțate. Aceste ferestre dau pe Piața Imperială. Tot Tezaurul este o singură cameră, foarte spațioasă, pavată cu plăci mari de piatră, iar tavanul este făcut din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
antrepozitul valorilor puse în păstrare la Casa de Împrumuturi rusă. Camera posedă o ușă și o fereastră interioară dând pe coridorul spre ascensor. Fereastra este dublu sigilată și această cameră posedă încă patru ferestre zidite cu drugi de fier, cu oblon cu grile de fier. 3)992 lăzi într-un subsol cu o singură ușă de lemn cu garnitură de fier, ferestrele fiind prevăzute cu bare de fier și obloane cu grile de fier. 4)Una din lăzi neintrând, din cauza mărimii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cameră posedă încă patru ferestre zidite cu drugi de fier, cu oblon cu grile de fier. 3)992 lăzi într-un subsol cu o singură ușă de lemn cu garnitură de fier, ferestrele fiind prevăzute cu bare de fier și obloane cu grile de fier. 4)Una din lăzi neintrând, din cauza mărimii ei, în compartimentele mai sus menționate, a fost pusă în păstrare la Casa de Împrumuturi din Moscova, cu o recipisă specială. După o inspectare sumară s-a constatat că
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nouă frontieră: dincolo de acesta componenta populară devine majoritară. E adevărat că odinioară acest cartier era unul al industriilor, cu uzine pe gaz, abatoare, garaje. Aici imobilele sînt lipsite de orice decorațiune arhitecturală, intrările sînt strîmte, iar ferestrele adesea nu au obloane. Strada se îngustează considerabil. Clădirile au aspectul caracteristic al imobilelor construite în secolul al XIX-lea pentru muncitori. Celelalte, care aparțin sectorului locuințelor cu chirie mică, au fost construite la marginea orașului, între linia ferată de mică centură și bulevardul
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
a locuințelor cu chirie mică din arondismentul 20 datează din perioada 1948-1981. Normele s-au modernizat, iar elementele de confort au fost instalate de la bun început. Camerele au rămas mult timp mici, iar balcoanele nu au apărut decît tîrziu. În privința obloanelor, acestea nu au trecut niciodată mai sus de primul etaj: dincolo de acesta, companiile de asigurări admit în unanimitate că vertijul sau dificultatea escaladării țin piept tenacității hoților. Aceste ansambluri mohorîte, supuse și ele unor condiții de acordare restrictive, nu oferă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
după exponatele expuse, vizionând casete video despre traiul lui la moșia Malagar, cu tot ce trebuie pentru asta: căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zic, poate la plecare. Vin la plecare, adaug, gîndindu-mă că o astfel de cutiuță ar fi o fericire pentru Livia. Deschid ușa să plec, dar mă opresc locului înfiorat de un curent rece. Mă uit în sus și văd două obloane ridicate. Tomiță, ce-i cu obloanele acelea? Aerisire, îmi răspunde, trăgînd de o floare care nu vrea să se rupă. Ia uite, dom'le, trebuia să iau cuțitul, zice el, privind la floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plecare, adaug, gîndindu-mă că o astfel de cutiuță ar fi o fericire pentru Livia. Deschid ușa să plec, dar mă opresc locului înfiorat de un curent rece. Mă uit în sus și văd două obloane ridicate. Tomiță, ce-i cu obloanele acelea? Aerisire, îmi răspunde, trăgînd de o floare care nu vrea să se rupă. Ia uite, dom'le, trebuia să iau cuțitul, zice el, privind la floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea s-o arunce undeva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Una din petale i se desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre moș Toader. Bătrînul strînge din umeri: Asta-i, murmură el. Căscatul acela de băiat, Tomiță, a făcut aerisirea prin obloane. E băiat fin, se strîmbă bătrînul, îl dureau urechile de zgomotul rulmentului spart. Dar nici să repare rulmentul n-a vrut. El a avut grijă să care flori în stînga și-n dreapta. Nu mi-i ciudă că le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intereseze doar dacă-s mulțumiți toți cei care i-au cerut flori. Acum să le mai ducă dacă are de unde. Magnolia e floare gingașă, ca omul; nu-i spin, să stea în bătătură. A venit viscolul acela după-amiază, a prins obloanele deschise și s-a jucat în voie printre crengile magnoliei. Cînd am venit eu, florile deja începeau să cadă. L-am anunțat și pe tehnician. A zis că-l sancționează pe Tomiță. Ha! acum, după ce-au căzut florile. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se afla ea cu Bobo stătuse Eduard atunci când se refugiase la mare și nu mai dorise să vadă pe nimeni. Sau aproape pe nimeni. în nici un caz pe ea. Examinase emoționată încăperea. Se apropiase de geamurile mici și pătrățoase, cu obloane groase pe dinafară, care nu lăsau să pătrundă lumina, și le mângâie cu privirea. Atunci, ca și acum, era probabil o liniște deplină, în care îți puteai auzi gândurile. Oare la ce se gândea atunci Eduard? — Și Eduard? îl întrebase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le iscă se unduiră pe canal În sus și se jucară cu cadavrul, Împingându-l Înapoi spre zidul debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sé-și dea seama. Praful se ridicé foarte curînd, cînd autobuzul ieși de pe drumul de oraș și intré pe drumul de pémînt, care ducea spre satul lui Șasa. Se ridicé un praf cafeniu, care pérea alb acolo unde bétea lumină prin oblonul din acoperiș, pe care cineva Îl deschidea că sé mai iasé praful. Dar, de fiecare daté, Îl Închidea la loc, céci praful se adună tot mai mult si toti credeau cé praful intré de afaré prin oblon În autobuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
bétea lumină prin oblonul din acoperiș, pe care cineva Îl deschidea că sé mai iasé praful. Dar, de fiecare daté, Îl Închidea la loc, céci praful se adună tot mai mult si toti credeau cé praful intré de afaré prin oblon În autobuz și trebuia sé-l Închidé. De fapt praful se ridică din autobuz, de pe jos și de pe sub scaune céci era destul acolo. Șasa urmérea șuvițele de praf cum se ridicé și se Îndreapté spre luminé. Totuși era mai bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În autobuz și trebuia sé-l Închidé. De fapt praful se ridică din autobuz, de pe jos și de pe sub scaune céci era destul acolo. Șasa urmérea șuvițele de praf cum se ridicé și se Îndreapté spre luminé. Totuși era mai bine cu oblonul deschis céci dacé praful nu dispérea, totuși mai intră aer rece și curat de afaré. Afaré era aer rece și curat cînd mergeai În autobuz. Putea sé fie afaré oricît de cald, dar dacé mergeai cu autobuzul și pétrundea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
céci dacé praful nu dispérea, totuși mai intră aer rece și curat de afaré. Afaré era aer rece și curat cînd mergeai În autobuz. Putea sé fie afaré oricît de cald, dar dacé mergeai cu autobuzul și pétrundea aerul prin oblonul deschis, era rece. Șasa se séturé de toaté viața asta a lor. Nu mai rébda sé i se spuné vorbe urîte. S-a séturat el de școală lor. Mai bine s-ar fi dus la alté școalé. Dar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
stâlpi de lemn și numai jumătate pe cel de jos, cerdacuri înalte, înaintite sub șandramale lungi, apăsate, pline de mușchi negru-verde; iar în cerdacuri șed bătrânii vorbind de {EminescuOpVII 101} ale lor; fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii, prin care vezi oale cu flori galbene ca de aur. Numai pe ici pe colo luna răvarsă cîte-o dungă lungă și îngustă în umbra uliței, pe ici pe colo trece cîte-un om șuierând - încet, încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ferestrelor cu gratii, prin care vezi oale cu flori galbene ca de aur. Numai pe ici pe colo luna răvarsă cîte-o dungă lungă și îngustă în umbra uliței, pe ici pe colo trece cîte-un om șuierând - încet, încet ulițele adorm, obloanele se-nchid, lumânările se sting, paznicii de noapte trec cu capetele înfundate în mantale albe, și călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungile și întunecoasele ulițe. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sting, paznicii de noapte trec cu capetele înfundate în mantale albe, și călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungile și întunecoasele ulițe. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. Casa era c-un acoperământ țuguit, păreții erau de piatră mică ca ceea cu care se pietruiesc fântânele și orice tencuială căzuse de pe ele, încît părea o bucată din ruina unei cetățui. Obloanele erau mult mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pustii. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. Casa era c-un acoperământ țuguit, păreții erau de piatră mică ca ceea cu care se pietruiesc fântânele și orice tencuială căzuse de pe ele, încît părea o bucată din ruina unei cetățui. Obloanele erau mult mai largi decât ferestrele cele înguste, și la un cerdac ținut în aer de stâlpi de zid în patru muchi duceau dint-o lature niște scări nalte, care ajungeau la jumătatea întregei înălțimi a casei. Nici un copaci, nici un acaret
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unor pomete; pe marginea uliței, deasupra zaplazurilor, atârnau câte - o jumătate din ramurile arborilor grădinelor... șiruri de nuci cu frunze late, gutîi și cireși... pe ici pe colo se zărea prin verdele întuneric al grădinelor câte o zare galbenă prin obloanele închise... El mergea răpede... numai din când în când trecea pe lângă el câte - un tânăr cavaler cu căciula țurcănească, înfășurat în mantaua a cărei poală dindărăt se ridica de sabia pe care-și lăsa mâna... pe alte locuri vedea pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vărsa o lumină galbenă și nepricepută asupra feței nesimțitoare a junelui. Pe masă sta un pistol. M-apropiai încet și-l luai de acolo. În letargia în care-l aruncase durerea sa cea adâncă, Ioan n-auzi nimica. Deschisei un oblon al ferestrei și - aruncai pistolul pe-un troian de ninsoare. Apoi ieșii din casă și mă dusei să-mi răcoresc visurile și impresiunea vie, turburarea întunecoasă [a] sufletului în noaptea cea senină și rece de iarnă. A doua zi mă-ntîlnii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grădinei, eu o urmai - și intrarăm prin ușa de din dos a casei, ce da în grădină, în tinda întunecoasă, în care lucea într-un colț gaura cheiei de la ușa camerei iluminate. Intrarăm înlăuntru. Lumina ce-o arunca căminul cu oblonul deschis era roșcată, aerul cald, și un miros de cafea prăjită, îmbătător, făcea ca aerul și lumina din casă să doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui de lângă fereastră, astfel încît clapele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar ce văzui, D-zeul meu! Casa plină cu oameni care de care mai beți și mai sălbateci cari ședeau râzând și chiuind înaintea unei buți de mărime mijlocie desfundată. În păretele din dreapta ferestrei pe care mă uitam era un oblon în fundul căruia era icoana de lemn a maicei Domnului, dinaintea căreia ardea o candelă mică, jumătate cu untdelemn, jumătate cu apă. Pe oblon și deasupra, în cuie, era așezat busuioc uscat și flori galbene, cari asemenea se uscase. Sub oblon
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înaintea unei buți de mărime mijlocie desfundată. În păretele din dreapta ferestrei pe care mă uitam era un oblon în fundul căruia era icoana de lemn a maicei Domnului, dinaintea căreia ardea o candelă mică, jumătate cu untdelemn, jumătate cu apă. Pe oblon și deasupra, în cuie, era așezat busuioc uscat și flori galbene, cari asemenea se uscase. Sub oblon era masa cu cărțile bisericești ale preotului, legate în piele, vechi, risipite, unele căzute pe jos. Oblonul cu icoana erau în păretele dintre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]