KorAP: Find »[drukola/base=obosit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...271 >

6,770 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

pagină mai În spate, se gândi ea. Nu există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un moment, dr. Czinner se lipi de zid pe-o stradă povârnită ca să le facă loc să treacă bărbaților cu armuri, lănci și cai și bărbatului torturat și obosit. Acesta nu murise pentru a-i face pe săraci fericiți, să strângă lanțurile și mai tare. Cuvintele Îi fuseseră răstălmăcite. Nu sunt spion al poliției. Dr. Czinner Îi acordă străinului prea puțină atenție În timp ce cântărea posibilitatea ca unele din cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru, i-am spus, când am dat cu ochii de el. Mi-am aruncat geanta pe podea și m-am prăbușit lângă el. — Aș descrie ansamblul tău destinat șederii ca fiind obosit peste limite, dar locul ăsta este... Milton făcu o pauză și privi de jur Împrejurul salonului spațios, apoi la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu chicenstein. O fi fost apartamentul cam gol, dar era cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Întâlnit la Soho House cu copiii lui Kate Winslet de cel puțin trei ori, la cursul de muzică pentru bebeluși. Printre semnele distinctive ale unui adevărat Bebeluș Monden sunt incluse adânciturile de un negru-vinețiu de sub ochi și tenta de verde obosit pe care o are pielea. Dacă nu recunoști vreunul la o petrecere, nu-i bai - Bebelușul Monden este atât de des și de mult fotografiat, Încât Întotdeauna poți identifica unul după câteva zile, atunci când răsfoiești Gotham sau New York Magazine, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Am Încercat din nou. —Dar... —Iubito, ajunge, spuse Hunter cu asprime. Nu ai decât să mă crezi sau să nu mă crezi, treaba ta. Eu Îți spun adevărul. „Poate că exagerasem eu“, m-am gândit, enervată pe mine Însămi. Eram obosită și stresată din cauza serviciului, ceea ce uneori mă transforma, din când În când, Într-un mic butoi cu pulbere. Și când m-am gandit mai mult la explicația lui Hunter, mi-a părut cât se poate de plauzibilă: el chiar călătorea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să mă pot gândi la altceva, Sophia mă săruta de bun găsit, spunând: Nu pot să cred că nu vii și tu cu noi. Hunter mi-a promis că o să apuc să stau mai mult cu tine. Sunt așa de obosită... sunt terminată. Hunter e un tiran că mă obligă să merg la Frankfurt așa, doar pentru că vorbesc limba germană. E oribil acolo, oribil. Apropo, Nina și-a ales ceva? I-am spus că trebuie musai să poarte ceva de Thack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mai uitat o dată la poză. Să fi fost aia glezna Sophiei, În pantofii aurii? Piciorul părea, Într-adevăr, subțire și bronzat, exact cum erau picioarele ei. Sunt sigură că nu e ea, am zis, Încercând să pun capăt discuției. Eram obosită și voiam să dorm. Mi-am tras masca peste ochi. — Și totuși, ce făcea Hunter la Londra? Întrebă Lauren. Ai aflat? — Mi-a spus că a fost la o Întâlnire de afaceri de ultim moment, am răspuns, căscând. —O Întâlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cu privire la conotațiile comerciale ale unui botez tematic Phoebe Bebé: Întreaga biserică era plină până la refuz cu primule galbene cultivate special și cu panglici din satin alb legate În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată exhibiționist de Phoebe. Copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Ho!Ho! pline de fast. Nu Însemna nimic.) Luasem hotărârea să rămân optimistă atât cu privire la bijuterie, cât și la căsnicia mea. Eram sigură că Hunter o să Îmi dea colierul ăla de Crăciun. Ajunsese târziu acasă noaptea trecută, arătând bine, deși obosit, și Îmi dăruise o splendidă blană crem pe care o cumpărase când se oprise pentru o zi la Copenhaga. Stătuserăm treji până târziu, uitându-ne la Letterman, stând de vorbă și făcându-ne de cap. Printre sărutări, i-am relatat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
stresată! Mi s-au oferit șapte filme! Simt că o să mor, a continuat Nina din spatele unui paravan din atelier, În timp ce se schimba. Am douăzeci și trei de ani și mă simt de parcă aș avea șaizeci și doi, așa sunt de obosită. Câteva clipe mai târziu, Nina Își făcu apariția având pe ea rochia Grace pe care i-o confecționaserăm din șifon de culoarea stridiilor. Plutea În jurul ei ca o adiere de vânt: Nina arăta În ea delicată și de modă veche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ar putea chiar să mă gândesc să mă și mărit cu el. Să devin Prințesa Lauren de Monaco este o ofertă pe care nu o pot refuza. Am mers cu mașina până la cabana lui Camille devreme În seara aceea - eram obosiți și, ca să fiu cinstită, oricât de dragă mi-era mie Lauren, nu mă simțeam În stare să fiu În societate după un zbor atât de lung. Am hotărât să trecem pe acolo puțin și apoi să ne Întoarcem și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
sofisticată, să te uiți cu adevărat la film. La astfel de evenimente, singurul lucru care interesează de fapt pe toată lumea este răspunsul la Întrebarea cine cu ce este Îmbrăcat, chiar dacă e mult prea Întuneric ca să se vadă asta. Sunt doar obosită, am șoptit, arătând către ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
gândit eu, „poate că și Kate Spade ia medicamente. Era Întotdeauna atât de vioaie și de săltăreață, cu păru-i sfidând gravitația“. Adevărul este că toate nevestele din New York ar trebui să arate precum Mireasa moartă. Eu eram atât de obosită, că mă durea și părul În cap. Oare se simțea toată lumea la fel? Sau aveau medicamentele grijă de asta? M-am simțit de parcă trăiam Într-un capitol din Valea păpușilor. Când filmul s-a terminat, m-am strecurat repede spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
acasă noaptea trecută, Îl văzusem pe Hunter și Încercasem să mă prefac că totul era În regulă. Aveam nevoie de timp ca să Îmi dau seama ce ar trebui să fac În continuare. Când Hunter mă Întrebase de ce păream atât de obosită, Îl mințisem și Îi spusesem că din cauza stresului provocat de realizarea toaletelor pentru Balul Iernii organizat de Alixe, până la care mai erau doar câteva zile. Între timp, mă torturasem de una singură, meditând obsesiv și temându-mă de inevitabila confruntare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

găsit un tipar. Se pare că toți părinții i-au citit copilului cu voce tare aceeași poezie în seara dinaintea morții. — Toți cinci? zice. Haide, zic, să încercăm un mic experiment. S-a făcut foarte târziu și suntem amândoi foarte obosiți, după o zi lungă. Stăm la el în birou și-i spun să mă asculte. E un cântec vechi despre animalele pe care le cuprinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nici o valoare. Să ne imaginăm cum ar fi să călătorești prin lumea întreagă până ce te plictisești de fiecare centimetru pătrat. Să ne imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar și iar, până când viața ar ajunge doar o telenovelă obosită. Până ce-am ajunge să privim cum alții se nasc și mor cu aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem nemuritori, îi zic lui Helen. Am puterea asta, zice, deschizându-și poșeta și scoțând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai, ce naiba, te-ai și supărat. Am glumit. Știi doar că ești teribil. Un teribil obosit. Las' că dă el Dumnezeu să intri pe mîna unuia care-o să te facă ferfeniță, că prea o faci pe... Pe? întreabă sec Paula ridicată în picioare, strîngîndu-și cordonul capotului. N-ai impresia că mă jignești? N-ai impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lipsește răutatea; e prezentată doar dorința de-a se manifesta, plăcerea de-a comunica. Țîs? întreabă tatăl întorcîndu-l cu fața spre el. Copilul scutură cu îndîrjire din cap, fără să închidă gura. Nasul? continuă tatăl, surîzîndu-i cu toată ființa lui obosită. Mîneca mică a hainei de blană sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea noastră îl oprește profesorul pe șofer din drumul lui spre bar, unde-și duce farfuria goală. Acum, la miezul nopții?! Mîine dimineață strînge din umeri șoferul, obosit, văzîndu-și încet de drum. Mulțumesc de friptură! spune lui Ovidiu, întinzîndu-i farfuria. Spal-o și pe asta face chelnerul semn spre fata care îl ajută. Peste întreaga sală a coborît deja o liniște ca într-o sală de așteptare, noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat. Tovarășe profesor Teofănescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat. Tovarășe profesor Teofănescu, spune Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca o prezență aparte, vila doctorului Marcu se vede încă de departe. Socotea că, mergînd așa încet, cu privirea aplecată, gîndind aiurea, puțin obosit, va ajunge la vremea propusă de doamna. Vlad! s-a auzit strigat din spate la un moment dat. În susul străzii, cu geanta pe umăr, stătea Sorina și-l privea cu ochii plini de emoție. Doamne, mai să nu te recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va veni la Valea Brândușelor. N-a prea avut noroc. Acum stă la Sălcii, e obosită, probabil și flămîndă, însă, peste vreo oră, cînd va sosi, o va duce la hotel, vor lua masa jos, în restaurant, apoi... Aoleu, parcă ești un pițigoi pe-un vîrf de gard, iarna rîde Mihai Vlădeanu, venind cu mîna întinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]