1,688 matches
-
al simulării, RL, 1991, 18; Aurel Martin, Realismul obiectiv, RL, 1993, 15; Sebastian Vlad Popa, „Atotduhovnicul înțelept”, CC, 1993, 5-6; Marian Barbu, Aspecte ale romanului românesc contemporan, Craiova, 1993, 221-232; Lovinescu, Unde scurte, III, 169-173, IV, 127-131; Ruxandra Cesereanu, Romanul obsedantului deceniu între dizidență și impostură, ST, 1994, 12; Dicț. analitic, I, 92-94; Mincu, Ist. lit., 481-483; Grigor, Moromete, 179-183; Popa, Ist. lit., II, 731-734; Dicț. scrit. rom., IV, 168-170; Negrici, Lit. rom., 253-254. D.Mc.
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
caracteristici au fost operaționalizate în mai multe instrumente de cercetare, dintre care se desprinde ca relevanță Scala dragostei pasionale, elaborată de E. Hatfield și colaboratorii săi (1987). Ea încorporează itemi de tipul: „Uneori nu-mi pot controla gândurile. Ele sunt obsedante cu privire la persoana lui...” și „Aș fi total disperat dacă... m-ar părăsi”. Pentru simțul comun, faptul că oamenii se îndrăgostesc apare ca un lucru firesc - mai puțin acceptabil când e vorba despre persoane în vârstă - și este luat mai degrabă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Convorbiri literare” (1990) și la cotidianul „24 ore”. Între 1994 și 2003 realizează emisiuni de televiziune pe teme politice și economice. Apropiat, prin livresc, de atmosfera postmodernă, Ș. rămâne alături de optzeciști. Credință și frig (1990) configurează, prin teme și simboluri obsedante, un spațiu liric „etanș” prin rezistența la interpretare, autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
săi, uciși pe front, prin aducerea osemintelor acestora în țară. Începând cu Ziua uitării (1972), dar cu cele mai bune rezultate în Dimineața (1977) și în După echinocțiul de primăvară (1981), Ș. cultivă romanul rural, încadrabil seriei de scrieri despre obsedantul deceniu. Un fapt interesant: acum se evidențiază cu mai multă forță tiparul narativ și tipologia. Tema privilegiată devine drama familiei tarate, macerate de un rău obscur. Personajele, contorsionate psihologic, sunt însoțite de dubletele lor maligne, de avatarurile lor din diferite
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
e însă etalat cu ostentație și, cu toate că fraza autorului atestă un puls stilistic deloc neglijabil, persistă impresia de insuficientă deschidere a unghiului literar. Același personaj intră în romanul Prizonier în Europa (1998), de data aceasta ca instrument de cartografiere a „obsedantului deceniu”, dar la fel de șters. Totuși, textul trezește interesul prin surprinderea relațiilor ambivalente din câmpul puterii comuniste. Romanul care i-a adus lui S. recunoașterea literară este Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino (1995; Premiul Academiei Române), despre care s-a spus că
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
Astra”, „Vatra”, „Revue roumaine” ș.a., precum și la „Le Journal des poètes”, „Poetry Canada Review” ș.a. I s-au acordat Les Palmes Académiques din partea Republicii Franceze (1988) și Ordinul Serviciul Credincios în rang de Cavaler (2001). Ca poet, S. ilustrează o obsedantă dorință de ubicuitate, o metodică necesitate de a călători cât mai mult, în orice anotimp, de a străbate neîncetat spații reale și imaginare. Motivul drumurilor înseamnă, ca în canonul epocii, a coborî în istorie pentru a învăța patriotismul, a se
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
Le scriu numele în analele lui Exitus,/ în orașul acesta tembel,/ prin care mă plimb singurel." Justițiar-caricatural uneori, limbajul sugerează nu numai "sila și greața", ci și un fel de vitriolantă vendetă literară prin care se poate detașa poeta de obsedanții demoni mărunți. "Vivandiera" veștejește crunt o mercenară locală aservită stăpânirii. O anamneză poetică a tinereții proiectelor, singulară și înfiorată în economia cărții, este "Singură printre barbari", titlu ce restituie el însuși profilul unei poete. Steaua lui Ion, Ed. MJM, Craiova
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
și din cînd în cînd mai făceam cîte o scurtă călătorie pentru vreo manifestație oficială literară. Toate indicațiile pe care le O altă idee a lui Mihai Beniuc este cea prin care vrea să combată teoria "petei albe" sau a "obsedantului deceniu" ce a marcat literele românești. Această "pată albă" nu este chiar atît de "albă", socotește poetul, întrucît ea nu e un "deșert cu nisip, fără oaze și fără izvoare", ci doar o "regiune accidentată", cu un relief căruia ar
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
care am putea-o eticheta ușor drept excesiv de patetică; Rasputin nu este inovator în nici un fel, nici din punct de vedere narativ și nici ca psihologie a personajelor, romanul său pare foarte "românesc", foarte asemănător ca atitudine și conținut romanelor "obsedantului deceniu" de la noi. Personajele sînt aproape tipuri: activistul îngust și necruțător, "otoritatea" care are de îndeplinit "directivele", tovarășul Voronțov, secondat (ca întotdeauna) de nebunul satului, Petruha, cel care și-a găsit în sistemul sovietic, pentru prima oară în istorie, o
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
în 1991, a prins "ruinele" vechiului regim, nu și complexa și obscura activare a unei politici de după Eliberare. Cartea se deschide unui prezent înfierbântat și limitat, dar o face pe temeiul unui lung trecut, pe cât de irecuperabil, pe atât de obsedant. Dieter Schlesak n-a uitat de Paul Goma, închis împreună cu alții după revoluția din Ungaria anului 1958. Goma este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
sub aspectul unor conduite regresive dacă le raportăm la atitudinile anterioare. Copilul se izolează, Întrerupe relațiile cu prietenii, se izolează afectiv și față de membrii familiei, refuză să meargă la școală, apar crize de agresivitate, de depresie, vagabondaj solitar. Apar preocupări obsedante, renunțarea la cele vechi. Sub aspectul limbajului, poate apărea un mutism secundar. La Început autistul refuză să vorbească În afara familiei, apoi și cu membrii familiei, dar uneori comunică prin scris sau desen. Sub aspectul organizării lingvistice, apar inversiuni pronominale sau
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
din aceste poeme se înrudesc într-un semantism sumbru: moarte, scadență, spital, cavernă, beznă. Din această materie care e în sine una negativă și căreia poezia nu-i exagerează culoarea, apar cîteodată fulgurații de o frumusețe nefirească, izbucniri halucinante, febrile, obsedante: "Trăiesc într-o lume paralelă/ care mustește de boală/ un spital cu aripi rozalii/ mușcate parcă de armă,/ zdrobite într-un aer în care/ nu bate nici o cătare,/ nici o mătase." Tensiunea poetică atinge cote neașteptat de înalte ("un spital cu
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
încarcă splendoarea peisajului cu tristețe sau cu un surplus de strălucire rău-prevestitoare. Firul epic propriu-zis, amintirile, discuțiile avanscenei, sînt tratate cu minime resurse tehnice, fără subtilități psihologice, pentru ca, în contrast cu aceste culori neutre, să se remarce din fundal cîte o privire obsedantă, un peisaj plin de lumină, o senzație, care transmit neobosit avertismente. De fapt una din imaginile recurente (în vis sau povestire), primăvara de la Zürich, cu magnolii imense înflorite pste tot, este simbolul dezastrului pe care boala îl va produce în
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
de iubire dintre adolescenta Iulia și căruntul, îmbătrînitul, Thomas Bergmann, relația lor se explică dacă înțelegem de ce privirea lui Bergmann, pictorul care și-a pierdut soția și fiii într-un accident care l-a mutilat, i se pare atît de obsedantă Iuliei de la prima lor întîlnire: e o privire care stăruie în peisajul lacului Zürich din primele zile. De fapt, de la începutul șederii ei în Elveția, și cu atît mai mult pe măsură ce boala ei evoluează, Iulia devine fără să știe un
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în lumea comunistă. Răfuială în oraș împrumută, cu o mare dexteritate, formula policier-ului, dar e
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
primului tom. Îi este limpede că, luând în discuție fenomenul contemporan, „analiza critică rămâne deschisă”, iar corectarea, chiar contrazicerea ei nu sunt excluse. Cu alte cuvinte, din capul locului acceptă, în deplin spirit lovinescian, ideea viitoarelor „revizuiri” (care preocupă azi obsedant unele spirite). Nefiind încă o istorie a literaturii, seria Scriitorii români de azi se cere judecată în substanța ei, nu în chestiuni de procedură, criterii de grupare, opțiuni etc. Ea are totuși ambiția de a constitui o „etapă” către țelul
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
prin minte să noteze pe vreo pagină de sbornic decizia sa de a părăsi viața publică spre a se retrage în mănăstire, probabil că însemnarea lui ar fi arătat la fel (proclamând, adică, aceeași fuga mundi pe care o repetă, obsedant, tâlcuirile gesturilor care duc la monahism) ca mărturisirea pe care o va insera în propria cronică, peste secole, marele vornic Radu Popescu, și el autor al unui gest asemănător ce l-a „ transformat” în monahul Rafail de la Mănăstirea bucureșteană Radu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țările care l-au știut și carii nu l-au știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales morală, Întrucât Eu nu mai Însemn nimic pentru nimeni și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se Încheie aici, În lume. M. Heidegger afirmă că „omul este ființa destinată morții”. K. Jaspers vede existența Închisă În situații-limită, care revelează natura și sensul persoanei. În viziunea filosofiei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individuală, ca cea anterioară constituirii cuplului. Dimpotrivă, se va produce o deplasare a existenței persoanei Într-o direcție marcată de conflictul nevrotic și moral al separării. Existența de după separarea persoanelor prin ieșirea din cuplu va fi marcată, ca o amintire obsedantă, traumatizantă, de memoria cuplului, ca eșec existențial. În acest caz, fiecare persoană care a făcut parte din cuplul respectiv va proiecta cauzele eșecului existențial asupra celeilalte, culpabilizând-o. Ruperea existenței nu se produce numai În cazul dezorganizării cuplului de persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și căință. Căința este o reactualizare În planul conștiinței a vinovăției comise sau a unui act pe care am fost refuzat să-l facem. Pentru M. Scheler, ea este o „amintire dureroasă”, o remușcare care revine sau persistă În mod obsedant În conștiința individului. Ce este căința? Este ea un act reparator moral propriu-zis sau este numai o intenție psiho-morală a unui individ apăsat de vinovăție? Pentru F. Nietzsche, „căința este o iluzie internă”. M. Scheler o identifică cu remușcarea. De
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care conștiința morală mi-o aplică mie pentru faptele pe care le-am comis anterior. Remușcarea este regretul permanent care mă macină. Ea reprezintă reproșul pe care cel vinovat și-l face În planul conștiinței sale În mod permanent, revenind obsedant, raportat la vinovăția anterioară. Remușcarea face ca vinovăția trecută să aibă permanent un caracter de actualitate, să fie mereu prezentă În mintea mea. Ea este ochiul conștiinței cenzurate care mă privește, mă acuză și totodată mă condamnă. Eu nu mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
corespunde morții („eliberării”) în zăpadă a unui bătrân, în Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea. Mozaicul de imagini cuprinde mai mult stări decât întâmplări, dar nucleele epice topite în magma discursului impun unul din cele două motive obsedante: motivul tanatic - fie ca agonie (Cei șapte care trebuiau să moară, Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea), fie, mai ales, ca mort înviat, de vreme ce rămâne să locuiască împreună cu cei vii (Dies irae, Timpul cerbilor). Al doilea motiv
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]