1,702 matches
-
a început un travaliu salutar de repunere în discuție a canonului de ieri și de azi este Valerian Sava, în a sa Istorie critică a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cărei prim volum apărut se oprește imediat după obsedantul deceniu... Dar domnul Sava este un franctiror ocultat, marginalizat, izolat sau pur și simplu ignorat : dacă discutarea canonului este anevoioasă în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinemaului, ea este pur și simplu accidentală ! Al doilea obstacol ține de momentul mult
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a propriei existențe sufletești, spirituale, expresia sui-generis, modernistă și nonconformistă, a unei atitudini contemplativ-filosofice. Experiențe intelectuale negative, revelații triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile și îi provoacă o suferință profundă. Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar în călătoria spre starea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
dar nu își găsește totdeauna expresia artistică adecvată. Notabile sunt sinceritatea sentimentului și discreția lirismului. Tonul lamentațiilor este estompat, deși extremele sentimentale se fac simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de puritatea aspirațiilor. În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în voie numai în absența ființei iubite, asociată, obișnuit, cu o suferință văzută ca un chin binefăcător. O retorică discretă face ca poza și afectarea, prezente uneori, să creeze totuși aparența sincerității. Corectitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
a nu mă divide,/și strania poftă de-a fi suverană,/ Provoacă otrava pe care-o înghite/Naiva din suflet, podoaba mea, rană./ Pierzând cu voință dovezile sorții./ Nici vieții m-adaug, nici liniștei morții.” Cele două ipostaze fundamentale (imagini obsedante) ale acestei poezii sunt sufletul și umbra, configurate sub semnul, trist și miraculos totodată, al unității ființei. Paradox care constituie și „cheia estetică” a acestei poezii: un „conținut” înconjurat de-o amplă, alambicată, savant construită armură de sensuri și imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
sedus, se pare, am fost eu, în ciuda aerelor mele de Don Juan fascinat de sexul „frumos”, impresionat până la teamă de „alteritatea” umană inexplicabilă, femeia, ce părea - și trebuia! - să ascundă altceva dincolo de puternica atracție sexuală, o „aură”, o suprastructură! Această obsedantă, puternică credință în „misterul” feminin a fost, alături de atracția puternică, „obsesivă” față de literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți, al propriului meu caracter. Ele, aceste două pulsiuni, m-au urmărit apoi decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unul absolut tipic, unul „salvator”! Aminteam în această serie de „confesiuni” de motivul „labirintului” în existența mea, ce a prins, s-a transformat cu încetul și după multe ocoluri, eșecuri și aferente suferințe - în motivul cercului. Ca o salvare de obsedantul labirint, formă-informă a existenței a mii și mii de indivizi, azi, în modernitate, după ce am început să credem cu adevărat că Der Gott ist tot - că Dumnezeu e mort -, afirmație nietzscheniană și ea, dar care, fără a înțelege sau a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță. În acest sens, „nietzschenian”, al căutării obsedante, tenace a „propriului motiv”, a propriei trăirii-tip, oricine, orice om are șanse la „izbăvire”, la „realizarea” profundă, organică, dincolo de social, la „exprimarea” radicală, spectaculoasă și fantastică a propriului său eu. O „izbăvire”, cum ușor se poate constata, în afara religiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cea pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
epocii și lipsite de simțul limbii. În schimb, în poeziile dedicate copilăriei autorul găsește o tonalitate oarecum proprie, rezultată din simplitatea și armonia imaginilor. El are psihologia înstrăinatului, a „osânditului” și de aceea versurile de după 1880 sunt dominate de motivul obsedant al copilăriei fericite. Preferă două teme: pădurea (simbolizând prospețimea) și râul (simbol al liniștii), pe care, melancolic, le combină până la saturație. Mai realizate, basmele, în special Ileana Cosinzeana, din cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, sunt creații proprii, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema poetului, mizând pe amestecul de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață), a dublului și a interiorului (un complex, asumat, al lui Iona). Cele trei volume de proză poetică sunt oarecum pandantul, în materie de sensibilitate și tipologie poetică, al poeziei lui Ioan Es. Pop. De altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
șomerilor a crescut de patru ori. Societățile noastre sunt din ce în ce mai bogate; și totuși, un număr crescând de persoane trăiesc într-o stare precară și sunt nevoite să-și drămuiască bugetul la toate capitolele sale, lipsa banilor devenind o grijă din ce în ce mai obsedantă. Oamenii se bucură de îngrijiri medicale tot mai bune. Dar asta nu-i împiedică să încerce felurite ipohondrii cronice. Corpul e liber, mizeria sexuală persistă. Solicitările hedoniste sunt omniprezente, dar angoasele, decepțiile, insecuritatea socială și personală cresc și ele. Iată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
parte dintr-un proces ce va degenera în odiosul cult al lui Ceaușescu. Această generalizare a servilismului este cu atât mai curioasă cu cât spectrul închisorii și al Canalului nu mai plana asupra intelectualului român. Dacă în unele cazuri din „obsedantul deceniu“ derapajele pot fi explicate și prin prisma fricii generalizate, după 1965 nu se poate găsi altă explicație decât dorința de afirmare, în cazul scriitorilor și artiștilor valoroși, și de parvenire, în cazul impostorilor. Începutul epocii Ceaușescu a însemnat, totuși
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în primul rând, la autorii canonici, fie că ei sunt Eminescu, Barbu, Rilke, Trakl, Dante sau Petrarca. Am învățat foarte mult de la optzeciști, pe care i-am cunoscut ca profesori de scriere creativă în taberele naționale de creație organizate în "obsedantul deceniu" de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anii aceia, a fost o fericire să-i ascult ori să mi se pară că pot deveni amic cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru sau Ion Bogdan Lefter. Atunci i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aflau 21 de divizii ungare gata de marș, Marele Stat-Major român estimând că o intervenție ungară, sprijinită de germani dinspre vest și de bulgari dinspre Sud, ar fi fost probabilă în 3-4 zile. Obiectivul Transilvania a devenit în aceste zile obsedant pentru guvernul ungar: la 2 septembrie 1939, o zi după atacarea Poloniei de către armata germană, prim-ministrul Teleki solicita lui Mussolini sprijinul diplomatic și politic pentru anexarea Transilvaniei în contextul creat de război; în contrapartidă, Ungaria „era gata să pună
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
își editează prima plachetă, Interior cosmic, în care aspirația de a afla tainele lumii se împletește cu evocarea realului dur și sumbru, cu luări de atitudine în plan social. Prin motivele și viziunile accentuat nostalgice, prin substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și printr-un sistem personal de imagini, metafore, alegorii, cartea dezvăluie aderența la estetica simbolismului, la care se adaugă câteva elemente proprii poeticii expresioniste. Dominanta stilistică este transfigurarea metaforico-simbolică a microcosmosului și a macrocosmosului, sursa asociaților fiind folclorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Și asta cu atât mai mult atunci când este vorba despre o relație de iubire. Cristian Livescu vorbește, pe bună dreptate, chiar de un complex al Ipoteștiului 174, căci până și insectele erau îmblânzite în acest rai175, la care poetul revine obsedant, neputând (din fericire) să-l uite. Din clipa în care iubește, cel mai înțelept om nu mai vede nici un obiect așa cum e... Nu mai atribuie nimic hazardului; pierde sentimentul probabilității. Un lucru imaginat e un lucru care există pentru efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
reprezintă un alt topos transcens din realitatea strictă a lumii ipoteștene. Casa cu întregul ei, casa generică, casa simbol, casa rod al amintirii are rolul ei aparte în creația eminesciană, atîta timp cît de-a lungul întregii sale corespondențe apare obsedant: obținând un congediu de 5 zile, am plecat, spre a găsi casa în dezordinea cea mai mare. [...] Întors la Iași, n-am mai auzit de-atunci nimic de-acasă [...]. La moment nu puteam scrie nici acasă [...].39 Chiar acum voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește în descriere: Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,/ Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de altă parte, viața și opera lui sunt țesături atât de dense și care se întrepătrund atât de mult, încât, adesea, ele se confundă: Căci iubirea mea și viața-mi nu sunt lucruri osebite 67. Prin urmare, disputa ce revine obsedant în perioade diferite și care dorește să impună priorități, fie ale vieții, fie ale operei, este zadarnică, din moment ce poetul însuși le apropie până la confundare. Eros este un zeu [...] a cărui înrâurire se întinde pretutindeni, cuprinzând tot ce e omenesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatecă prin tufăriile și ierburile insulei 314. Nostalgia copilăriei revine obsedant în opera lui Eminescu tocmai din neputința de a retrăi nu numai entuziasmul, cât mai ales întreaga sa credință în iubirea nealterată de complicitățile îndoielnice manifestate în anii maturității. De aceea, cuplul adamic fuge din viața obișnuită și se retrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Crigarux, 1998. * Llosa, Mario Vargas, Scrisori către un tânăr romancier, București, Editura Humanitas, 2005. * Lovinescu, Eugen, Mihai Eminescu, Ediție critică, prefață, note, variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Iași, Editura Junimea, 1984. * Marian, Rodica, Luna și sunetul cornului, metafore obsedante la Eminescu, București, Editura Paralela 45, 2003. * Marin, I.D., Eminescu la Ipotești, Iași, Editura Junimea, 1979. * Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Traducere din limba franceză de Ioana Bot, Aparat critic, bibliografie și note pentru ediția românească de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
note, variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Iași, Editura Junimea, 1984. * Marian, Rodica, Luna și sunetul cornului, metafore obsedante la Eminescu, București, Editura Paralela 45, 2003. * Marin, I.D., Eminescu la Ipotești, Iași, Editura Junimea, 1979. * Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Traducere din limba franceză de Ioana Bot, Aparat critic, bibliografie și note pentru ediția românească de Ioana Bot și Raluca Lupu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001. * Mănucă, Dan, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Iași, Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acestor atitudini condamnabile ale unor părinți și datorită permisivității exagerate acordate elevilor potrivit legislației în vigoare, în școala românească s-au anulat deosebirile dintre bine și rău, dintre moral și imoral. O dovadă în acest sens este refuzul ostentativ și obsedant de a se purta uniforme în școală. Sunt părinți care invocă, de acum prea uzata expresie potrivit căreia, în felul acesta „ne întoarcem la comunism”, pentru că la altă motivație nu-i duce mintea. Pe acești părinți se vede treaba că
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale doamnei Teona: "pe vreme instabilă, oamenii vorbesc frumos la telefon..." Cuvintele astea mă întreb eu acum nu-s oare o parafrază la ceea ce-am spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață? "Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei, examenul de treaptă, a fost cea mai frumoasă dintre toate. Spaima cumplită pe care o încercase în acel moment era, acum, de domeniul trecutului. Își putea aminti, în amorțirea amiezelor, fără să-i mai tresară sufletul, emoțiile, groaza, gândul obsedant că s-ar putea să nu ia examenul. A avut "norocul" să facă parte din prima promoție de elevi care, pe lângă matematică și română, să dea examen și la fizică. Știa că la matematică era capabilă să ia un șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]