1,054 matches
-
jug; întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu! 19. După ce m-am întors, m-am căit; și după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roș de rușine, căci port ocara tinereții mele." 20. Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?" "Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, și voi avea milă negreșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Dumnezeul lui Israel: "Cum s-a vărsat mînia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem și de ocară, și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!" 19. Rămășițe ale lui Iuda, Domnul vă zice: "Nu vă duceți în Egipt!" "Băgați bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. 20. Căci vă înșelați singuri, dacă m-ați trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
rămășiță din voi? 8. Pentru ce Mă mîniați voi prin lucrările mîinilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară printre toate neamurile pămîntului? 9. Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre, săvîrșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? 10. Ei nu s-au smerit nici pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cădea în țara Egiptului, vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem și de ocară. 13. Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă. 14. Nu va rămîne și nu va scăpa nici unul din rămășițele lui Iuda, care au venit să locuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea, și tu să rămîi nepedepsit? Nu, nu vei rămîne nepedepsit, ci îl vei bea și tu! 13. Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boțra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărîmături veșnice." 14. Am auzit o veste de la Domnul și un sol a fost trimis printre neamuri: "Strîngeți-vă, și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război! 15. "Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cum a făcut și el să cadă morții din toată țara. 50. Cei care ați scăpat de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pămîntul depărtat, gîndiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre!" 51. "Ne rușinam, cînd auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine cînd au venit niște străini în sfîntul locaș al Casei Domnului." 52. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53. Chiar dacă Babilonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
timpul ei liber - iubindu-se pe sine - dorind ca lumea să-i datoreze totul, În timp ce era hotărâtă să savureze bucuria existenței sale. Îmbufnată, plecă de acasă trântind ușa, nu Înainte de-a mai adresa În direcția dormitorului câteva cuvinte de ocară!! În singurătatea lui, Tony Pavone pendula Între „Viață și moarte!!”. Somnul morții Îl cuprinse de o așa manieră Încât corpul i se răcise sub temperatura minimă necesară vieții. Pielea trupului avea culoarea albastru combinat cu verde și roșu, rivalizând cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acasă. 24. Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. "Căci", zicea ea, 25. "iată ce mi-a făcut Domnul, cînd Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni." 26. În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, 27. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
este Thora, sau ’'Cărțile legii”, scrisă de Moise. Potrivit Talmudului iudaic, în Thora scrisă, este implicată în toate secțiunile ei doctrina învierii morților... ”Mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor scula, unii pentru viață veșnică, alții pentru ocară veșnică” spune Proorocul Daniel. - Ce este ” Lumea care va să vină”, ce este această lume? se întrebă Iorgu. A văzut-o cineva?!... ”- Nimeni n-a avut această revelație... Niciun ochi n-a văzut ceea ce Dumnezeu, și nimeni altul decât El
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i cunoașteți mai bine pe acești scriitori, așa cum consider necesar că, înainte de a-i dărui unui copil un trandafir, trebuie să-i tai țepii. Chiar așa. Iar acum permiteți-mi să vă mai amintesc o dată tuturor că vorbele de ocară pe care le-am auzit aici sunt nedemne și incompatibile cu un creștin! A spus ultimele cuvinte dur, așezându-și crucea pe rasa violetă cu mâna lui bătrână, tremurând ușor. Privindu-l pe Burkeviț, mi s-a părut că fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar Burkeviț își duse la spate mâinile care-i zvâcneau, de parcă ar fi prins pe cineva care nu stătea locului; păși înainte și, pe neașteptate, cu o voce voit tare începu să vorbească. După cum ați observat și dumneavoastră, cuvintele de ocară nu sunt demne de un creștin. Aici nu pot să vă contrazic. Dar dacă dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, vă simțiți dator să ne aduceți pe drumul cel bun, atunci nu vă mirați dacă vă întreb unde, în ce fel, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
are să moară, că el vrea de nevastă pe Lili. Aglae, departe de a se mira și de a găsi această dorință ridicolă și extravagantă, răspunse ambițioasă: - Ți-o dau de nevastă, să știu că mă tai în cuțite cu Costache! Ocările împotriva Otiliei și celorlalți începură mai verzi. Otilia era o "rafinată" cu școală de la Paris, care atrăgea, cu ajutorul "păcătosului de Stănică, fiindcă altfel nu pot să-i zic", fete ca Lili pentru Felix, cu care voia să pună la cale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bun ca el? Nici nu este, nici n-o să fie. El este interplanetar, fără să umble din planetă în planetă... Dar ca să fie așa, el nu poate fi niciodată un dumnezeu pe placul nostru... Așa e cum zici, că oricâtă ocară ai aduce aici, la mine în preajmă, oricât m-ar stânjeni vizitele matale, un lucru e sigur: matale nu poți să fii prost. Și e bine că ești așa... Ca să vezi, acu’ că te-aud vorbind de Dumnezeu, îmi vine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că Jack chiar există, În lumea reală. Nu văd decît chipul lui pe ecranul televizorului, zîmbind și aprobînd din cap și făcîndu-mă, cu fiecare cuvînt pe care Îl rostește, de ocara Întregii lumi. Spune-i că Emma nu dorește să vorbească cu el ! șoptește Lissy. — Nu ! Trebuie să vorbească cu el, Îi șoptește Jemima. Altfel, o să creadă că a cîștigat. — Doar nu... Dă-mi-l ! spun și Înșfac telefonul din mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să-mi formulez gîndul, dar l-am așteptat... Cînd s-a întîmplat de l-am primit, a fost îngrozitor! Nu-mi venea să cred. Mă juram că-ți voi telefona imediat, sau a doua zi, să-ți spun vorbe de ocară, dar mă trezeam pregătindu-mă să vin încoace. Am înțeles că nu-s decît o femeie oarecare, departe de soț. O femeie care a spus cîndva că urăște mai mult decît orice amorul fizic, acceptînd acum să întîlnească un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Avizată la sine însăși atât în cele spirituale cât și-n cele mirene, lăsată înlăuntru și afară fără nici o îngrijire, supraveghere sau ajutor, scăpătată, disprețuită și părăsită într-adins, biata mănăstire grecească trăgăna o existență mizeră spre păsul ei și ocara marii sale comunități religioase. În loc de ajutor material, regele-și puse de gând s-o prefacă pur și simplu în mănăstire catolică, socotind că înflorirea ei ar fi cu putință numai atunci când ar încăpea pe mâinile unui personal monastic tot de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așa de tare și dete frâu așa de-n dragă voie mâniei sale, încît prințul Ioan porunci să-i deie o palmă pentru purtare necuviincioasă și obraznică. Reprezentanții poporului, cu cauza pierdută, se-ntoarseră într-adevăr cu râs și cu ocară, dar guvernul împărătesc le-o plăti în curând scump aceasta. Poate că îndemnările celor doi frați la răscoală pe față nu vor fi prins la-nceput în poporul lor, de vreme ce acesta se da-napoi dinaintea mărimei și primejdiei unei asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea mult sub "influența" mea. Îmi făcea declarații de discipolat care mă făceau să mă simt prost și mi-aduc aminte că odată, când mi-a spus că mă consideră genial, am simțit că lauda apăsată spusă în față devine ocară. Îl văd acum rar și mă bucur să observ cât este de sigur pe el." Îmi vine în minte vorba aruncată de Paleologu lui Andrei cum că Noica, dacă nu ar avea geniu, ar fi un prost. Nu mă pot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge Zeus să-i spun ce știu, mai înainte să sfărâme aceste lanțuri de ocară. Victor Eftimiu pomenește în mai multe rânduri de vechile confruntări dintre zeii elini pentru dobândirea supremației cerești. Eromeni este înspăimântată la ideea că Prometeu are de gând să-l înfrunte pe despoticul monarh divin de dragul oamenilor (A stăpânirii grijă la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eu o s-o iau la stânga. Am douăzeci și cinci de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar, dacă ați ști totul, atunci poate că m-ați scuza cât de cât, deși, firește, n-am nici o scuză... — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să se împrietenească cu mama și cu sora lui sau ca să le jignească chiar la ele acasă? Și, judecând după pozițiile adoptate de cele două tabere, nu mai încăpea nici o îndoială: mama și sora lui stăteau deoparte parcă făcute de ocară, iar Nastasia Filippovna părea chiar să fi uitat că și ele sunt în această încăpere... Și dacă se poartă așa, desigur, înseamnă că are un scop al ei! Ferdâșcenko îl luă de braț pe general și-l conduse. — Ardalion Alexandrovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă, mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la ea, ca să zic așa, nervos la culme; mă uit și-o văd singură în tindă, ghemuită într-un colț, parcă ferindu-se de soare, cu obrazul sprijinit în palmă. Imediat, știți, prăvălesc pe capul ei un potop întreg de ocări, că adică „ești așa și pe dincolo!“ și știți, cu cuvinte de-ale noastre, neaoșe. Mă uit la ea și mi se năzare ceva neobișnuit: șade cu fața spre mine, cu ochii holbați, nu-mi răspunde nici un cuvânt, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]