68,393 matches
-
regelui. Să nu uităm nici rolul coloanei a 5-a a comuniștilor în lovitură de stat de la 23 aug. Destinul regelui Mihai e tragic, fiindcă a fost abandonat de Aliați după război, în ciuda grevei regale și a demersurilor lui cu ocazia vizitei la Londra în ’47. Totuși, s-a întors în țară, ca să poată fi șantajat de comuniști pt. abdicare. Nici ulterior nu mi se pare că a fost luat prea în serios de mai-marii lumii - de ce oare? Precizez că sunt
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Da, este adevărat, dar nu Vasili Vasilievici, ci Igor Igorovici, si nu o mașină, ci o bicicletă, si nu a câștigat-o, ci i-a fost furată. Am incercat sa ma imaginez halind caltaboș, sarmale și alte nenorociri tradiționale cu ocazia Îmbuibatelor Sărbători până la punctul la care aș fi devenit un purtător ilicit de burtică și m-aș fi aruncat așa, buflei rotofei, la picioarele unui antrenor salvator. Imaginea aproape m-a înduioșat, asa ca i-am iertat jurnalistului cele câteva
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
nu știi câte poate face ambiția dintr-un om! Dragoș este un model și din acest punct de vedere. Încercarea acestei noi probe o să-l susțină și mai departe în procesul său de dezvoltare. Mie emisiunea mi se pare o ocazie bună să înveți să dansezi, dar este tristă pentru că acolo participa oameni aduși în situația de a face circ și de a-i distra pe altii pentru a aduna capital de simpatie (cu cât e mai dramatică povestea din spate
Dansez pentru tine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82644_a_83969]
-
lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei priveau stins, nu mai aveau lacrimi, avea față schimonosita de ură, o ură
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
în stare să spun orice." Numai cu greutate, la nevoie, "își pune frâu la limbă." Cochetă, e mereu atentă la vestimentație, avea preferință pentru rochia albă cu motive naționale, își descrie adesea elegantele toalete pe care le purta în diverse ocazii. Era un spirit monden, participa cu entuziasm nu numai la concerte și spectacole, dar și la ceaiuri și baluri. Temperament artistic, "mare iubitoare de culori și forme", avea pasiunea horticolă și a decorațiilor interioare. îndrăgise vechile noastre mănăstiri, ca, de
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
Valentin Coșereanu directorul Memorialului Ipotești LAUDATIO Pentru mine este o mare onoare faptul că am fost desemnat să rostesc această Laudatio pentru unul dintre cei mai străluciți tineri intelectuali români, Pompiliu Crăciunescu. Am descoperit originalitatea gândirii lui Pompiliu Crăciunescu cu ocazia lecturii cărții sale Eminescu - Paradisul infernal și transcosmologia. Fundat pe oceanul magmatic al manuscriselor și desenelor din Fragmentarium, veritabil laborator unde putem vedea funcționând subconștientul (sau, mai precis spus, supraconștientul) lui Eminescu, Pompiliu Crăciunescu descifrează multiple enigme, permițând astfel să
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
Valentin Coșereanu directorul Memorialului Ipotești LAUDATIO Pentru mine este o mare onoare faptul că am fost desemnat să rostesc această Laudatio pentru unul dintre cei mai străluciți tineri intelectuali români, Pompiliu Crăciunescu. Am descoperit originalitatea gândirii lui Pompiliu Crăciunescu cu ocazia lecturii cărții sale Eminescu - Paradisul infernal și transcosmologia. Fundat pe oceanul magmatic al manuscriselor și desenelor din Fragmentarium, veritabil laborator unde putem vedea funcționând subconștientul (sau, mai precis spus, supraconștientul) lui Eminescu, Pompiliu Crăciunescu descifrează multiple enigme, permițând astfel să
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
amintească măcar o persoană, acolo, dintre colegi. Mă gândeam că, poate, îmi vor organiza o petrecere-surpriză, așa cum s-a întâmplat anul trecut pentru doamna Ropot. Mă gândeam că, poate, doamna Ropot însăși mă va chema în biroul ei, cu această ocazie, îmi va oferi cadou un post mai acătării. Nici vorbă, însă! Sunt tot un umil slujbaș la o firmă de calculatoare pentru consolidarea căreia mi-am pus umărul din greu, de peste șapte ani de zile. Doamna Ropot nu mi-a
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
poate de exactă, incisivă. Nu pot intra acum în amănunte privitoare la opera epică a Adrianei Bittel, dar spiritul critic mi se pare a fi unul din elementele care o structurează. În lungul răstimp de când suntem colegi, au fost nenumărate ocaziile de a mă convinge că spiritul critic al Adrianei Bittel funcționează impecabil și în materie de judecăți literare. Cititoare pătimașă, devorantă, a literaturii la zi (mă tem că îi place chiar mai mult să citească decât să scrie, dar mai
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
ei sunt întemeiate. Și pentru că are fototecă (obținută prin tot felul de mijloace) cu chipurile scriitorilor. Pentru că și dacă bea bere fără alcool amețește, dar nu se îmbată cu apă rece. Pentru că nu uită zilele de naștere și nici alte ocazii festive și pentru că face cadouri "unicat mondial"... Pentru că are despre suferință o concepție dostoievskiană. Pentru că știe câte ceva despre cele mai cumplite lucruri, dar le ține pentru ea, ca să nu-i împovăreze pe ceilalți. Și are curaj. Pentru că râde ușor și
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
pe Marin Preda, cu luminosul pragmatism al directorului de la Cartea Românească: Dacă are talent, monșer, he-he, atunci să-i punem o pilă!..." Talent are, cu carul, și binefăcătoarea lor. Dacă despre proza sa am scris mai pe larg cu altă ocazie, simt nevoia să spun acum câteva cuvinte și despre critica pe care o practică. Tobă de carte, cu lecturi întinse și aprofundate în varii domenii, Adriana Bittel știe să meargă drept la țintă, în miezul unei opere. Contextualizările, încadrările în
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
supraveghem reciproc din punct de vedere medical, pentru a salva tot ce se poate salva din sănătatea noastră, atinsă (deocamdată ușor) de vârstă. Dar știm în continuare să râdem. Nu am de gând să repet ce se spune în asemenea ocazii, și anume că nu-mi vine să cred că Ada a împlinit 60 de ani. Ba da, cred, știu bine data la care s-a născut (31 mai 1946), dar mai cred că aceasta e o vârstă frumoasă, îndeosebi atunci când
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Georgescu. Realitatea este că fosta premiantă de onoare a liceului Notre-Dame de Sion, una din strălucitele absolvente ale Facultății de Filologie și eminentă traducătoare din câteva limbi, n-a reușit - în ciuda strădaniilor - să deprindă meseria de a trăi. Și totuși ocaziile n-au lipsit. Nici când a fost dată afară de la Editura Tineretului. Nici când, în anii '80, după ce a vândut bijuteriile mamei ei, alerga după hrană și medicamente pentru Paul Georgescu suferind de cancer pulmonar. Nici când, nemaiputând face față
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
hauts de Meuse en Moldavie), Payot, 1930. La Iași fostul prizonier îl cunoaște pe N. Iorga, care îl invită să pregătească în colaborare cu el o antologie română. Propunere acceptată Ťcu mare bucurieť, fiindcă, scrie Septime Gorceix, Ťgăseam astfel o ocazie de a plăti puțin din datoria de recunoștință pe care o contractasem față de această țară, refugiul meu, asemenea unui marinar care, salvat de la furtună, închină un smerit ex-votoť. Iorga preocupat de întocmirea unei antologii a literaturii române în franceză în
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
turcă". Abia cu câteva numere înainte, același ziar oferea o altă informație importantă: traducerea romanului Ion (sub titlul Pământul care ascultă), totul pus sub un generic care să atragă atenția: Victoria scrisului românesc nu mai poate fi contestată. Cu aceeași ocazie scriitorului i s-a realizat un portret de către publicația berlineză ,Voelkischer Beobaehter", iar el a vorbit despre faptul că Românii trăiesc, luptă și mor pentru triumful dreptății și realizarea aspirațiilor drepte (nr. 549). Dar să revenim la informația despre traducerea
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
exemplare din care s-au vândut în primele șase zile de la apariție, 1000 exemplare. Romanul a fost prezentat printr-o vitrină specială a Librăriei Insel din Istanbul și a fost comentat favorabil de presa turcă. S-au scris cu această ocazie articole despre Liviu Rebreanu și despre opera sa, precum și dări de seamă asupra Pădurii spânzuraților. Dl. Ziya Yamaç a început acum traducerea romanului Răscoala al aceluiași scriitor român, care urmează să apară în aceeași editură din Istanbul, tot în colecția
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
al țării mele și criticii turci vi-au aplaudat opera în modul ce o merită. Vă trimit alăturat originalul și traducerea articolului apărut în revistă. în curând vă voi expedia și traducerile precum și originalele articolelor apărute în presa noastră cu ocazia apariției traducerii prețiosului Dvs. roman. Traducerea în limba turcă de către învățătorul Ziya Yamaç, de altfel un tânăr critic și eseist cunoscut, este foarte apreciabilă. Ziya Yamaç fiind supus actualmente unei operații medicale m-a rugat a vă transmite expresia celei
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
aceeași colecție romanul lui Petre Bellu Apărarea are cuvântul) în literatura turcă este un merit de preț peste care nu putem trece, mai ales că acest lucru îl fac prin intermediul uneia din revistele literare de orientare modernă ale momentului. Având ocazia să vizitez de curând Istanbulul, într-o misiune literară organizată de Uniunea Scriitorilor, m-am adresat colecției de reviste ale Bibliotecii Baiazet din Istanbul, în căutarea articolelor despre L. Rebreanu, cu privire la care vorbea în scrisoarea sa Cavit Yamaç. Sub genericul
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
uite. La un moment dat, nu mai știu ce afirmație a făcut el despre Blandiana, la care ea a răspuns printr-un scurt comunicat. Idee nefericită, fiindcă atîta i-a trebuit autorului Dulapului îndrăgostit ca să repete de cîte ori avea ocazia: îmi pare rău că am supărat-o, dar eu o prefer pe Cîrcotașa. Dacă pe mine mă prefera Blandianei, Gabrielei Melinescu îi scria cîndva scrisori de amor. Dar ea l-a lăsat îndrăgostit lulea și dusă a fost, după cum putem
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
de numele lui Nichita Stănescu și de al meu. Lui îi reproșează că i-ar fi lăudat și pe ea și pe Bucuroiu, care era securistul Uniunii. De mine se plînge că aș fi înțeles greșit ce a spus cu ocazia unei întîlniri de la Sinaia și aș fi pîrît-o lui Eugen Jebeleanu, iar el ar fi porcăit-o din cauza asta. Dacă Nichita nu se mai poate explica, eu pot și cred că trebuie să fac lucrul acesta. Pentru că din relatarea eliptică
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
că memoria (privită ca zestre) a trădat-o ades este explicabil. Mai puțin explicabil pentru o persoană inteligentă ca Nina este că, în iluzia de a și-l trece pe tînărul Preda în întregime la zestrea sa, nu scapă nici o ocazie de a o denigra pe Aurora Cornu. În treacăt fie zis, lucrul acesta m-a mirat cu atît mai mult cu cît întîmplarea a făcut ca o dată, cînd mă aflam pentru cîteva zile la Paris, să ajung la Aurora nu
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
delle religioni. Mircea Eliade e la scuola italiana (Libreria Bonomo Editrice). În aceeași ordine de idei, trebuie menționat că momentele decisive în reevaluarea moștenirii lui Mircea Eliade - fenomen intelectual de seamă în Italia - au fost marcate în aprilie 1988, cu ocazia desfășurării la Roma a lucrărilor congresului pe tema Mircea Eliade e le religioni asiatiche, și în octombrie 1996, la congresul organizat la Bergamo sub sugestivul generic Confronto con Mircea Eliade. Iată că, departe de a fi omagială, reevaluarea și reactualizarea
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
tom cuprinzând integralitatea corespondenței caragialiene află o fărâmă de bunăvoință la cronicar, citând, din ediția în două volume, din 1971, de Opere largile referințe la aplicațiile de ortografie, ortoepie, la "fonetica specială" a clasicului, din care era de învățat ceva. Ocazie, se pare, iremediabil pierdută de mine: "...pentru a realiza o ediție corespunzătoare a corespondenței de asemenea corectă, dl. Barbu Cioculescu ar fi trebuit ca, ținând seama de sugestiile și normele de mai sus, să colaționeze integral textele scrisorilor cu manuscrisele
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
o ședință anterioară, cînd propunerea de restabilire a acordului între un adjectiv și un substantiv a înregistrat 12 voturi contra. Nu cred totuși că dezacordul politic trebuie să producă și dezacorduri gramaticale." (Rîsete, aplauze.) Și tot astfel, cu o altă ocazie: ,Vă rog, domnule președinte, să nu supuneți la vot. Altminteri, oferiți adversarilor gramaticii putința de a poza în adversari ai mei." Duhul lui Caragiale putea fi mulțumit: deviza ,Cinste și gramatică" nu fusese dată uitării. 1) Matei Călinescu, Cinci fețe
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
refuzat. Gore, caporalul, l-a tras într-un colț pe Milu, sergentul, comandantul grupei și i-a propus Să-mi bag picioarele, nenicule, eu așa muiere n-am văzut nici în filme. Hai s-o facem poștă, cu o asemenea ocazie nu ne mai întâlnim noi a doua oară-n viață. Corect, așa e, are dreptate Gore, ar merita să i-o punem toți, a gândit Milu, sergentul, dar consecințele?... El nu uita că mai avea câteva săptămâni de armată, și
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]