6,900 matches
-
cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu harta Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi auzit loviturile și nu putea avea Încredere În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul cel mai mic, punându-și Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii de flacără. Detaliile Încăperii ieșiră brusc din umbră la izbucnirea flăcării, căldura Îi arse fața, și ușa de oțel Începu să sfârâie ca untul care se topește. — Anton! Femeia zdruncina clanța ușii de la dormitor. — Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își trecu o mână prin păr. Între gândurile și temerile ei, legate de Q.C. Savory și Janet, de Coral și Richard Czinner, se strecură pentru moment o față tânără și rozalie și niște ochi blajini luciră săritori În spatele unor ochelari cu rame de os. — Cred, d’nă, c-aveți probleme cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi pe lângă tren. El Încă mai dârdâia și nu-și mai termină propoziția. În loc de asta, Începu o alta: — Mă Întreb dacă nu ai fi atât de bună... ochelarii mi-s plini de promoroacă... Ce vezi În fața noastră? — Niște ofițeri vamali care vin spre noi de la vagonul de serviciu. — Asta-i tot? În uniforme verzi? — Nu, În gri. Doctorul se opri. — Așa? Îi prinse mâinile Într-ale lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam? Asta poate pentru că sunt din nou acasă. Pentru o clipă, gura lui deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti la el: — Taci! — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și cu voce scăzută: — Promite orice. Nu contează ce spui. Puse o mână mare și pătrățoasă pe mâneca ofițerului și Începu să vorbească, pledând cu insistență. El Încercă s-o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se simți În mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu o pauză și așteptă răspunsul meu. Aceasta era, În mod evident, o Întrebare serioasă. Nu ar fi totuși prea obositor să fii Lindsay Lohan În fiecare zi? am zis eu. Trebuie să fie o adevărată pedeapsă să Îți schimbi ochelarii de soare de atâtea ori. — Mi-ar plăcea la nebunie atenția acordată. Oricum, deviez de la subiect. Milton și cu mine am mers la etaj, iar eu am comandat pahare de tequila cu căpșuni unul după altul și... Lauren făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
costumați ca Jean Harlow și Marilyn Monroe, cu rochii bătute cu cristale și peruci de un blond platinat. Mai Încolo, lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3, stăteau două fete cool În costume gri și purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall, care stăteau pe scaune lăcuite cu negru și decorate cu auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fi dispărut și ea. Umbla vorba cum că Lauren fusese zărită la ora 6 În dimineața de după prânzul lui Pheobe În holul de la Hotel Mark, exact când se urca În lift, Îmbrăcată În ținută sport și având la ochi niște ochelari de soare imenși. Se părea că se folosise de P.H. când intrase. Zvonul se răspândea cu repeziciune, În principal din cauza faptului că era completat de o altă bârfă, și anume că Sanford Berman ar avea Închiriat permanent acolo un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
luase aerul de adâncă dezamăgire al unei logodnice părăsite, care se așteptase să se mărite sigur cu bărbatul În cauză. Era prea mult. De când părăsisem Park Hyatt cu câteva ore mai devreme, Lauren de-abia dacă Își scosese vreun pic ochelarii de soare de la ochi sau căștile iPod-ului din urechi. Nici măcar când am găsit În aeroport singurul exemplar disponibil al revistei New York, tot nu s-a mai luminat la față. Unul dintre titlurile de pe copertă titra: „NYTV: Oamenii de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spus. Articolul din New York Magazine conținea un paragraf despre emisiunea lui Hunter, și Într-un colț era și o poză cu el, cu un titlu dedesubt: „Cel mai sexy om de televiziune din Manhattan!!!“ — Ce drăguț, zise Lauren. Își scoase ochelarii de soare și examină Îndeaproape fotografia. —Mmm... făcu ea. Ce bun gust are soțul tău. Iese din magazinul S.J. Phillips de pe Bond Street. Cunosc bine locul, crede-mă. Cel mai bun bijutier din Londra. Ce ți-a dăruit? —Păi... ăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de drăguță, a vorbit cu el și așa mai departe. —Sophia? Speram ca Marci să nu simtă lipsa mea de entuziasm. — Da. Ea mi-a spus să-mi iau ăștia. Uite. Spunând asta, Marci Își puse repede o pereche de ochelari de soare imenși, În stilul Jackie O. Păreau chiar mai mari decât cei ai lui Nicole Richie, dacă așa ceva este posibil. —De la magazinul Hermès din Place de l’Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asta, Marci Își puse repede o pereche de ochelari de soare imenși, În stilul Jackie O. Păreau chiar mai mari decât cei ai lui Nicole Richie, dacă așa ceva este posibil. —De la magazinul Hermès din Place de l’Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați. Poți să schiezi cu ei, că vezi cu ei până la trei mile distanță. 450 Euro! Dar te simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vezi cu ei până la trei mile distanță. 450 Euro! Dar te simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că mi i-am luat. —450 Euro sunt cam mulți bani pentru o pereche de ochelari de soare. —Eu Îi merit. Brusc, Marci Își dădu jos ochelarii Hèrmes și se uită la mine cu un zâmbet răutăcios. Auzi, să nu spui nimănui, da’ Sophia mi-a povestit ceva. Ridicând din sprâncene, am privit-o pe Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că mi i-am luat. —450 Euro sunt cam mulți bani pentru o pereche de ochelari de soare. —Eu Îi merit. Brusc, Marci Își dădu jos ochelarii Hèrmes și se uită la mine cu un zâmbet răutăcios. Auzi, să nu spui nimănui, da’ Sophia mi-a povestit ceva. Ridicând din sprâncene, am privit-o pe Marci. — Are o aventură. —Sophia are mereu câte o aventură, am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Auzi, să nu spui nimănui, da’ Sophia mi-a povestit ceva. Ridicând din sprâncene, am privit-o pe Marci. — Are o aventură. —Sophia are mereu câte o aventură, am remarcat, blazată. —Cu un bărbat Însurat. Marci Își puse din nou ochelarii și s-a Întors cu fața la oglindă, ca să se admire. —Nu-i așa că are un bun gust desăvârșit? „Ce dacă nu știu să schiez“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce priveam Alpii de pe terasa cabanei, a doua zi dimineața. Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am răsucit gâtul Înțepenit și m-am trezit că mă văd În ochelarii de soare cu lentile din oglindă ai unui bărbat. Ochelarii Îi aparțineau lui Pierre, fostul iubit parizian al Sophiei. —Pierre, am oftat eu. —Vai de mine, Dumnezeule, ești teafără? mă Întrebă, Îngrijorat. Nu vrea să se ridice, spuse Hélène, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am răsucit gâtul Înțepenit și m-am trezit că mă văd În ochelarii de soare cu lentile din oglindă ai unui bărbat. Ochelarii Îi aparțineau lui Pierre, fostul iubit parizian al Sophiei. —Pierre, am oftat eu. —Vai de mine, Dumnezeule, ești teafără? mă Întrebă, Îngrijorat. Nu vrea să se ridice, spuse Hélène, cu un oftat de frustrare. —Te doare ceva? Da, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând ședințe de fizioterapie la stațiunea balneoclimaterică Les Fermes de Marie. Mai devreme În acea zi mă oprisem la buticul Hermès, unde, la fel ca și Marci, fusesem sedusă de ochelarii Jackie O. Când m-am dus să-i plătesc mi-am dat seama că Marci aproximase cu foarte mare larghețe prețul de pe etichetă: costau de fapt 650 Euro, un preț care se baza pe regula de la Hermès că orice de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte mare larghețe prețul de pe etichetă: costau de fapt 650 Euro, un preț care se baza pe regula de la Hermès că orice de la ei costă de cel puțin șapte ori mai mult decât ar costa oriunde În altă parte. Totuși, ochelarii erau atât de superbi, că eram sigură că mi-ar grăbi recuperarea. Nu aveam de ce să regret că-i cumpărasem.. —Lauren, continuă Camille, tu ești o răsfățată. Ești bogată. Îți plac casele somptuoase, Îți place să călătorești. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Eugeniei, Își Învârtea pe deget minunata bijuterie, ca apoi să și-o ducă la gură și să Înceapă să ronțăie la ea. Oare mă sfida În față? Sperând să Îmi ascund tristețea din priviri, am Înhățat de pe masă noii mei ochelari de soare Hermès și mi i-am pus la ochi. Deodată, colierul deveni mult mai vizibil, cu ajutorul lentilelor polarizate. Așa cum mă temeam, era identic cu cel din schița de la S.J. Phillips. Niciodată, dar niciodată nu am regretat vreodată mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am pus la ochi. Deodată, colierul deveni mult mai vizibil, cu ajutorul lentilelor polarizate. Așa cum mă temeam, era identic cu cel din schița de la S.J. Phillips. Niciodată, dar niciodată nu am regretat vreodată mai mult că am cumpărat o pereche de ochelari de schi de 650 euro. 18tc "18" Valea Păpușilor, partea a douatc "Valea Păpușilor, partea a doua" — Dumnezeule, Sylvie, când ai mâncat ultima dată? mă muștrului Tinsley, țipând la mine. Arăți ca un prizonier de război. Se părea că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]