1,384 matches
-
pure, ca cele de pe versantele de vest ale Giumalăului și de est a ale Rarăului. Molidului i se asociază bradul (Abies a alba), pinul (Pinus silvestris), laricea sau zada (Larix decidua var. plonica), precum și două specii rare specii rare și ocrotite - zâmbrul (Pinus cembra) ș și tisa (Taxus baccata). În raport de expoziție și soluri, alături de conifere se mai întâlnesc: f fagul (Fagus sylvatica, Fagus silvestris), mesteacănul ( (Betula verrucosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus montana), scorușul (Sorbus
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
mână, o casă): „A-i cere copilului să deseneze casa, Înseamnă a-i cere să dea la iveală visul cel mai profund În care vrea să-și adăpostească fericirea; dacă e fericit, va ști să găsească o casă Închisă și ocrotită, casa solidă și profund Înrădăcinată.― (Minkowska 1956: 137) Minkowska este de părere că locuința este pentru copil „un eu deghizat―. O găsim adeseori reprezentată În mod antropomorfic; această casă simbolizează În desenul copilului și căminul familial, ostil sau primitor; de
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
învățând aL numi pe Dumnezeu astfel, să ne aflăm în legătură frățească unii cu alții. Sf. Teofan Zăvorâtul numește „dulce chemare” invocarea „Tatăl nostru”. „Cuvântul Tată cuprinde în sine, deopotrivă, căldură și duh de trezvie. Cine are tată, acela se simte ocrotit, pus sub o aripă puternică, aflat în afara oricărei amenințări. Simte că nu are de ce să-și facă nici un fel de griji și nici nu trebuie să umble să-și facă rost de ceva - hrană, îmbrăcăminte, adăpost - și că nu-i
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe Dumnezeu, cerem și ne rugăm să se facă în noi voia lui Dumnezeu, avem nevoie de voința lui Dumnezeu, adică de ajutorul și de ocrotirea Sa. Nimeni, dintre oameni, bizuindu-se doar pe puterile sale, nu se poate socoti ocrotit. Dar prin bunăvoința și milosârdia lui Dumnezeu, tot omul poate dobândi apărare de primejdii. Voind să arate neputința omenească pe care o purta în Sine, Domnul a zis: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta”; iar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se căsca... Și nimic rău nu mi s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu care e stăpân în vecii vecilor...” (p. 20) În aceste reflecții, există și recunoștința că după ce mutațiile ontologice s-ar fi produs, scriitorul reintră în zona ocrotită, redevine un privilegiat, un om păzit de pronia cerească. Dar uneori izbucnește și o violentă și încleștată luptă cu Dumnezeu. După ce va fi încercat să-și potolească foamea asemeni unui câine, cu carnea crudă a unui os aruncat de niște
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și repulsie, Catherine șovăie, pendulează mereu: ar cuteza dar nu cutează, ar vrea dar nu vrea, inițiază aventuri din care se simte curând "silită să se smulgă". Rezistă ispitelor, iar apoi se condamnă că le-a rezistat. Vreme îndelungată, universul ocrotit al copilăriei o cruță pe Catherine de alegerile dificile. Într-adevăr, pe lângă numeroasele prilejuri de apropiere, joaca puștilor oferă în același timp alibiul inocenței. Am crescut înconjurată de băieți, numai de băieți, scrie Catherine în jurnalul său, la 20 decembrie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Așa cum se va exprima ceva mai târziu Françoise Dolto, ei se simt ca niște homari în perioada de năpârlire, fragili și vulnerabili. Nu mai au carapacea copilăriei, dar nu o au încă nici pe cea a vârstei adulte. Părăsesc universul ocrotit și lipsit de griji, "paradisul înverzit al iubirilor copilărești", fără să fi dobândit încă siguranța liniștită a "celor mari". Pentru ei, adolescența se dovedește a fi mai curând "vârsta nătângă", decât "vârsta fragedă" sau "vârsta ingrată". Deoarece păstrează în minte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o oarecare vechime, întrucât din el se desprindeau mai multe cărări și poteci, ce duceau nu numai spre satul din proximitatea masivului Piatra Craiului, ci și peste culmea Carpaților, în depresiunea Dâmboviței, prin satul Ciocanul, spre Dâmbovicioara, localitatea cea mai ocrotită de munți și cea mai bogată în chei. Din punct de vedere istoric, prima parte a acestui drum face parte din noțiunea mai largă a drumului de car, pe porțiunea cunoscută de localnici drept "Valea Cambilor". Spre sud, Moeciu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
FSN-istă, socializată politic în consonanță cu preceptele socialismului sovietic și cu adagio-ul proudhonian de secol XIX care zice că "proprietatea e un furt!". Și de această dată, a învins modelul constituțional de la 1965: proprietatea privată urma a fi... ocrotită. Ultima mare problemă de principiu ce a marcat etapa elaborării noii Constituții a fost ridicată de reprezentanții Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR). Pornind de la structura pe naționalități a populației țării, precum și de la tradiția constituțională a secolului XX, textul legii
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Ucraina țaristă, în 21 decembrie 1722, Petru Velicikovski, fiu, nepot și strănepot de preot ortodox, avea să guste de mic dulceața învățăturilor creștine, dar și împovărătoarea tristețe a pierderii celor dragi. Rămas la patru ani orfan de tată, va crește ocrotit de dragostea mamei și de grija fratelui mai mare, Ioan Velicikovski. Prin pierderea și a fratelui însă, va intra în viața sa un episod întunecat, pe care îl va vedea repetându-se de nu mai puțin de încă zece ori
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
târziu, stând însă parcă la un taifas, prietenește, sincer și jovial, adevărat, mă și uimeau uneori îndreptările și mesajul lui. Am tot vorbit cu el pe îndelete, fără să mă simt prea mic, nu aveam aerul de ucenic ascultător și ocrotit cu grijă, dar eram dispus să învăț de la el căile nebătătorite ale spiritului, ale culturii. Convorbirea liniștită și cursivă făcea abstracție de epocile care ne despărțeau, el, marele renascentist, îmi atrăgea elegant atenția că vremurile noastre nu se potrivesc, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sfințenie din copilărie. "Amintiri de prin Costișa", 2007, evocă oameni și locuri de demult, din satul ei natal, căci nici scrierea în proză nu-i era străină. Paginile pline de sinceritate, oglindind diverse întâmplări, au un farmec deosebit, demn de ocrotit, "precum acel firav jar înfășurat în cenușă pe vatră, pentru a nu se stinge focul din casa părintească". S-a stins din viață la 2 septembrie 2008 și în cei 82 de ani, a educat multe generații de elevi, a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
provocase mai multe neajunsuri casei imperiale și vasalilor ei decât toate incursiunile și luptele rudelor lui războinice. Simeon simțea pentru el o mare simpatie. Aproape că-i părea rău că părăsise curtea din Konstanz, unde se simțise adă postit și ocrotit. Dar neastâmpărul lui, populat de himere sângeroase, Îl Împinsese să plece mai departe, tot mai departe, cu nădejdea că undeva, vreodată, Își va găsi pacea și liniștea... Auzi deodată zgomote, tropote, hămăit de câini. Dădu să se ascundă În umbra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îl zărise prima oară În grădina castelului. Bodo Își pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unde și, mai ales, cine să mă învețe tehnicile trezirii energiei Kundalini, cine să mă învețe lucrul corect pe chakre, cine să mă îndrume pentru a învăța cum să-mi înnobilez ființa prin recunoașterea Spiritului? Cu corpul fizic slăbit și ocrotit permanent printre perne în confortabilul pat, acoperit grijuliu cu o plapumă călduroasă de către buna mea soție, complet căzut și psihic, dar susținut de noile lecturi, mi-am amintit de o anumită poză. O poză xerox, alb-negru, pe format A4, ștearsă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
timp frumos (soarele de vară ni l-a filtrat printr-o umbrelă de nori), ne-a adus căutători, ne-a înveselit, iar mie mi-a oferit ultimul loc în maxi-taxi la Slatina, ultimul loc în maxitaxi la București și, astfel ocrotit, am ajuns cu bine acasă, la Brăila. În Slatina urma să se dea Realizarea Sinelui până seara, târziu. EPILOG După cum vedeți, ULTIMUL CAPITOL nu a fost scris și nici nu va fi vreodată... Note de jurnal: câți oameni, atâtea spirite
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Te slăvesc Și gândul ți-l Împărtășesc Cu noi Tu călătorești... De toate te-ngrijești Iertare, milă, dreptate Sfințenie și sănătate! Inima când mi-i Întristată Tu mă mângâi ca un tată Vrei să mă faci fericit Și de Tine ocrotit. Copilași buni, și răi Dar suntem copiii Tăi Între Cer și pământ Este un mare legământ! Biserica Vovidenia 02.12.2012 A Sfintei Marii Cuvinte de Slavă Lui Dumnezeu aducea! Și Maicii Preacurată Și la toți Sfinții laolaltă! Mulțime de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu mult înainte de datele menționate în marile tratate. Mici și întâmplătoare adăposturi, ele constituiau, totuși, un echivalent de viață de familie. Fără legiferări, fără altceva decât o elementară înregistrare uneori chiar fără nici o înregistrare acești dezmoșteniți ai sorții erau acolo ocrotiți, printr-o acțiune de suflet, de filantropie. În jurul bisericii și, cu atât mai mult, al mănăstirii ortodoxe s-au creat astfel niște instituții spontane cu mult înaintea acelora menționate și considerate ca fiind "acte de naștere a psihiatriei" în creștinismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
exprimau gândurile autorilor lor. Oameni stângaci în mânuirea uneltelor și naivi în redarea personagiilor care, totuși, aveau viață, gazda apreciind atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și neorânduială, „o ordine” care nu-l deranja. Din contra, masa lui parcă îl inspira. Îi făcea bine. Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
se fi molipsit de relele exemple care ne dădeau ocol zilnic și din toate părțile, ci mai degrabă Îmi vine să cred, ca un moralist fără moralitate ce sunt, că această obișnuință cu spectacolul desfrâului afișat ziua nămiaza mare și ocrotit de autorități a Însemnat un antidot sau un corectiv În viața sentimentală sau sexuală a fiecăruia dintre noi, eu socotind până târziu de tot, și chiar azi, bordelul ca o instituție normală și binefăcătoare sărmanei noastre omeniri. Treptat Însă, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în țară și în întreaga lume. Până la biblioteca virtuală (globală, universală, fără ziduri, electronică) din societatea informațională a viitorului, această unică și valoroasă bibliotecă din Bucovina își continuă calvarul, lipsită de multe din îngrijirile necesare asemenea atâtor biblioteci din România, ocrotită tot mai puțin de oameni cu „dragoste de câine”, așa cum i-a eternizat pe bibliotecari, în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
să le mai zică așa pocnitorilor după Auschwitz. Dar de ce n-o poate întreba pe maică-sa, am vrut eu să aflu. El însă a ridicat din umeri. Limba n-a fost și nu este - niciunde și nicicând- un teren ocrotit, apolitic. Pentru că nu se lasădespărțită de ceea ce un om îi face altuia. Limba trăiește mereu în cazul particular, și trebuie de fiecare dată să deschizi bine urechile la ce-i în mintea ei. Limba e inseparabilă de fapte, iar asta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se deplaseze acasă pentru masa de prânz. Momentul când ne întâlneam cu toții era masa de seară. Întotdeauna bine dispus, atent, afectuos, avea pentru fiecare dintre noi un cuvânt de apreciere, făcându-ne să ne simțim siguri pe noi, apărați și ocrotiți. Știam că brațul lui puternic este pavăza noastră permanentă și că nimic și nimeni n-ar fi îndrăznit să aducă vreo atingere integrității noastre cât timp tata era printre noi. Nu vorbea mult; nu era un orator. Vorbea puțin, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sale care lucrau la Avicola produse extrase ilicit (și tot mai periculos, spuneau ele) din fermă: ouă, ficat sau piept de pui. În scurta perioadă înainte să nasc (în care nu mă mai întorsesem la postul meu din Covasna), eram ocrotită, nu făceam cozi. O singură dată (sau poate asta mi s-a întipărit mai puternic în minte) mi s-a cerut concursul. Soacra mea m-a sunat pe la prânz de la slujbă să-mi spună că a aflat (mai totul era
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
abia când a încasat salariul pe concediu că îndeletnicirea sa de dascăl s-a încheiat, că i s-a întocmit dosarul de pensionare fără ca el să ceară acest lucru. Bunii săi colegi de catedră pe care i-a călăuzit și ocrotit, s-au repezit ca păsările de pradă să preia clasele la care el a predat, acestea fiind colective bine formate și închegate. Nu l-au întrebat nici de formă dacă ar dori să-și continue activitatea măcar la o clasă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]