839 matches
-
de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-ar fi entuziasmat pe sir Elton John, primindu-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de gingășie a Sfântului Duh, coborât cu dragoste paternă asupra lor, consecința ingurgitării agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
purcede la drum, ceaiul indian care nu se mai termina în ibricul mereu împrospătat cu cristalul apei din râul ce pleca din lacul Bâlea, dar mai ales focul de lemn de jnepeni, focul cu flacăra lui caldă, catifelată, puternică și ocrotitoare. Jarul de toate nuanțele jucăușe ale rubinului umplea aerul de miresmele acrișoare ale lemnului nu tocmai uscat. Pentru Marianne Thiess nu putea să existe ceva mai frumos atunci, în acele clipe de totală dăruire, de totală fericire. S-au iubit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mânăstirești, de batjocorire și de huiduire a călugărilor, când acștia apăreau în mijlocul lor, neputând trece cu vederea nedreptățile ce li se făcuseră. Dar stăpânirea papistașă este susținută în continuare de regele Ștefan al V lea luând mânăstirea sub scutul său ocrotitor în 1264. Regele Carol Robert în 1322, la plângerea călugărilor că nu-și pot folosi privilegiile acordate, pune mânăstirea sub scutul Comitelui săsesc dela Sibiu. Pentru români treburile însă merg din rău în mai rău, domnitorii români sunt treptat determinați
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ca să poată trece mai ușor peste urmările nefaste ale catastrofei care s-a abătut asupra familiei lor. Toți trei erau conștienți că viața lor nu mai pute decurge la fel. În orice moment și la fiecare pas simțeau lipsa spiritului ocrotitor și iubitor, a chipului drag al mamei și soției. Timpul, acest balsam alinător al trauma tismelor psihice, și-a urmat cursul și a adus, încet-încet, puțină cosolare în familia știrbită a lui Dumitru Dascălu. Asumarea și îndeplinirea îndatoririlor gospodărești, sporirea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
stare de spirit. Casele sau cramele solitare din podgorii și livezi poartă semnele vetustului și ale unei dezordini patriarhale. Formele cu generoase curburi dau impresia unei porniri din loc, abstrăgându-se gravitației, asemenea copacilor, gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare lentă, par îmbătrânite, dar nu părăsite. Cu geamuri mici, inegale, uși înguste, hornuri zvârlite spre cer, beci căscat spre lumină și, neapărat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fi și mâine? Dar acolo la tine cum e? Se aud până la tine sgomote? Se urcă până la tine gaze lacrimogene? Mi se rupe inima de grije. Noi ne iubim, nu e așa, Monica? Peste amândouă se lasă înserarea lui Dumnezeu, ocrotitoare și tristă. Mi-e așa de grije de tine să nu-ți fie frig, să nu-ți fie foame. Nu știu de ce îmi aduc acum aminte de tine la 4 ani, în capotul de noapte de flanelă albă, în genunchi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și împrejurimile lui, pe care le-am colindat jucându-mă și hârjonindu-mă cu toți copiii satului îmi erau acum interzise. Adio colegi și conșcolari, adio prieteni, vecini, frați și surori, adio copilărie! Acum nu mă mai aflu sub paza ocrotitoare a mamei, atât de blândă și de bună cu mine... Adio jocuri și pozne copilărești care m-ați făcut să simt că trăiesc intens tot ceea ce am făcut! Parcă și soarele, care-mi luminase pașii vieții până atunci, nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
carte, citind mult și zi de zi și transmițându-ne și nouă patima și respectul pentru litera scrisă. La Chișinău am avut o viață îndestulată, liniștită, plină de bucuriile vârstei. Mulțumită dragostei părintești, grijii și priceperii mamei, atenției delicate și ocrotitoare a tatei, am fost cu toții sănătoși, năbădăioși, vioi, puși mereu pe năzbâtii și șotii, dar nesărind niciodată "pârleazul". 1940 Prea mic pentru un război atât de mare! 26 iunie, Notă ultimativă adresată de guvernul sovietic României, privind cedarea Basarabiei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mormon din Nauvoo și-a Încleștat odat) mâna pe genunchiul meu, pe când st)team lang) el, m-a luat de mijloc și mi-a spus „frate”. Ne cunoscuser)m doar cu zece minute Înainte. M-a luat sub aripa să ocrotitoare. Ochii Începuser) s) i se Încețoșeze. Eram un posibil client, un client exotic, cu teniși vechi și pulover. Își deschisese inima fâț) de mine - ca un ceas cu cuc. F)r) m)car s) anunțe ce or) este. — Dar americanii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
înceapă lucrul „înăuntru”, la diverși locatari. Încât, ca și la alții, în acel început de martie, și la noi era vraiște. Dezordinea din cameră, devenită neprimitoare, străină m-a gonit de acasă. Ultragiată, sensibilitatea mea specială față de spațiul domestic intim, ocrotitor mi-a decis atunci, în acea după-amiază, soarta. Nu mi-a plăcut să stau în casă, în condițiile haosului ce domnea în ea, și, ca împins de un resort, m-am hotărât, brusc, să plec, să mă duc înapoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zilei în funcție de culoarea lor, roză, verde, portocalie... A locui într-o bomboană parfumată, a privi lumea dinlăuntru, prin fereastra pereților ei, a te scălda în toate nuanțele spectrului cromatic - ce voluptate! Și ce inedită și fascinantă variantă de spațiu închis ocrotitor, fără de care capitolul dedicat acestuia îmi pare incomplet, neterminat. Scriind cartea despre Spațiul în literatură am înghițit nu o dată în sec, am salivat, gândindu-mă la bomboanele locuibile ale lui Dumitru Țepeneag. * Luni de zile, poate un an întreg am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ca acum să descopăr, fără umbră de invidie, că altcineva ar fi scris mai bine decât mine despre spațiul închis: oricare dintre cei doi motani ai noștri, ambii mari, neîntrecuți experți în depistarea și valorificarea la maximum a spațiilor închise, ocrotitoare. Datorită inventivității, a vocației lor în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe - cotloane și unghere, paturi, sub-paturi, văi și dâmburi, create de relieful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru vamă. Evident, se supune, dar când înaintează documentația, lista bagajelor sale, vameșul-șef înalță sprâncenele a mare mirare, zicând: - Dar știu că ai luat câte ceva cu tine, nu glumă! Case, odăi, străzi, biserici, teatre, stadioane, ținuturi! - Spații... - Spații!?! - Spații ocrotitoare, explică noul venit, cu modestia cuvenită, smerit. - Dar cu fumul ăsta ce-i?!, se răstește, scandalizat, strâmbând din nas, reprezentantul autorității. Poluarea paradisului este interzisă prin lege! - E fumul focurilor de toamnă, de prin curți, care-mi plăceau așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. în prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, ca
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
siguranță viciată de acel „something”. În schimb, keep cheerful rezumă o autentică înțelepciune, o înțelepciune iradiantă, în acord cu inima. Ce reconfortantă și liberă, ce înțeleaptă prin urmare, e acea insouciance cu care Craig trece prin viață sub această deviză ocrotitoare ! (Poate mulțumită ei a trăit 94 de ani !) Când spune că inima năzuiește „to rule the world” și că de câte ori precumpănește le merge bine tuturor, ne dezvăluie în cuvinte puține și simple o cosmologie și o etică. Poate și o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
știm să respectăm dascălii. Cele opt sute de mii de lei se cam topiseră de la inflație dar și de la cele trebuitoare reîncropirii celor necesare viețuirii. N-aveam decât un morman de lemne, gâștele, oarece așternuturi și mila Domnului. De ziua Sfintei Ocrotitoare a moldovenilor, Parascheva, mi-am urcat familia într-un vagon de marfă. Drumul a durat mai bine de o săptămână. Eu cu un tren, soția, copiii și sărăcia în altul. Condamnați ... La Nicorești stăteam la părinți și ne durea sufletul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
În timpul războiului, Într-un sarcofag de marmură imitat după cel al lui Scipione Africanul de pe Via Appia de lângă Roma, având săpate pe laturi două maxime ale lui Schopenhauer: „Când pretutindeni domnește greșeala adevărul Își ridică privirea, către zeul său ocrotitor: «Timpul», care-l Îndeamnă spre biruință, a cărui batere de aripi este Însă atât de largă și de Înceată, Încât omul moare Înainte de a o vedea Împlinită”. „Acel ce caută a Împinge Înțelepciunea generații sale spre progres, se va izbi
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
capul lor. Anarhia nu este de închipuit. Am putea întreprinde o mică anchetă; poate vom lămuri lucrurile, poate vom stabili, cum se spune, "coordonatele identității" lui Grivei. Cineva deci ar trebui să-l ocrotească. Să trecem în revistă posibilele "ipostaze ocrotitoare": • Religia? Nu mi se pare. Religia este apărătoarea omului, are alte griji, este exclusiv "umană"; față de animal este "civică". Grivei ar beneficia de sprijin cu condiția să accepte antropologizarea; dar el nu știe ce este asta și nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul său halat, acoperindu-se din ce în ce mai mult cu sânge și puroi. Neclintit, până la sfârșit, ca un părinte, ca un fiu, ca un duh ocrotitor. O statuie compusă din doi oameni, într-un fel, aceiași... Aceasta este povestea adevărată de care uitasem, pe care am regăsit-o în fructul pe care mi l-a dăruit bătrâna bolnavă, ca o urare de Anul Nou. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi infame, acum știu. Să vă spun cum au izbucnit în râs îngerii? Cândva, în Lobns, lângă gară, un om a fost tăiat de tren într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dar nu și să trăiască alături, permanent, de populus romanus, cu pretenția sa la primatul universal, dar nici pe fundalul regimului tetrarhic, care oricum nu mai corespundea viziunii politice autocrate și nici momentului istoric. A refuzat să se închine divinității ocrotitoare a cetății eterne și a deschis posibilitatea ca o alta să îi ia locul, ei și întregii poliade spirituale a zeilor: o divinitate unică, pentru un împărat unic și pentru o comunitate neindividualizată etnic - imperiul creștin. Împăratul "uită" Roma. O
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
funerar se numărau atât "înrudirea", reală sau simbolică, a strămoșilor cu împăratul omagiat, cât și legitimitatea pe care o puteau acorda glorificării. Chiar chipul augustului va intra în rândul acestor imagines, iar sufletul său supraviețuitor va ajunge în rândul spiritelor ocrotitoare ale cetății, de îndată ce corpul va dispărea în foc sau rămășițele îi vor fi depuse în mausoleul funerar al familiei. Pe granița dintre lumea celor vii și a celor morți, etern, privirea autocratului ajunge să legitimeze ea însăși un trecut eroic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spațiu semi-public, de trecere, pentru a întări valoarea neamului (în sens restrâns, familia, și în sens politic, imperiul). Odată numit pontifex maximus și pater patriae, autocratul nu-și mai părăsea supușii; imago era un semn al prezenței sale eterne și ocrotitoare. Masca se insera astfel în "textura" casei imperiale și, prin ea, în "țesutul" simbolic al corpului orașului, înnobilat de numeroase alte figuri și însemne (sacre sau sacralizate). Este remarcabilă această fină scriitură de istorie identitară, în relație cu arhitectonica urbană
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mare expunere simbolică; de aceea, sedimentarea sa a fost posibilă și datorită "vecinătăților" semantice pe care se clădește vocabularul politic, civil și comunitar al ritualului: trecut glorios, model, memorie identitară. Imago este un semn al prezenței in absentia a strămoșului ocrotitor, dar este și un obiect investit cu sacralitate; imaginarius îi asigură ceremonialului relația "vie" cu trecutul și amplifică emoția colectivă trăită în jurul corpului împăratului, ars pe rug (ceea ce denotă purificarea absolută, dispariția materială definitivă, rapidă, atestată). Acvila eliberată este atât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu se împlinească decât, răsturnat, să te focalizezi din ce în ce mai încrezător pe versiunea deja mântuirii tale și o asemenea variantă de soartă să nu se realizeze în viitor. Și poate că, în pofida aparențelor, această imagine a damnărilor apocaliptice constituie, un adăpost ocrotitor, o zonă a înfricoșării radicale ce menține conștiința în-depărtată de mirajul demonic, un luminiș capabil să găzduiască spiritul uman păstrându-l la distanță față de multe alte tentații malefice, tentații care încearcă șerpuitor să preschimbe întreaga lume adamică după chipul și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]