3,282 matches
-
oarecum misterioasă întârziere și gâtuire de trafic (în timpul căreia eu am rămas pironit locului), „rudele directe“ și-au început într-adevăr exodul, înghesuindu-se câte șase sau șapte persoane într-o limuzină, în cel mai bun caz, câte trei-patru. Numărul ocupanților depindea, bănuiesc, de vârstă, rang, și de lățimea șoldurilor primului intrat. Deodată, la sugestia unuia dintre transportați - sugestie marcat înțepată - m-am pomenit staționând la marginea trotuarului, la gura baldachinului, ajutând oamenii să se urce în mașini. Cum de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram genul de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Deși pare să strice cursul povestirii, trebuie să strecor aici un paragraf care să răspundă anumitor întrebări. În primul rând, de ce continuam să stau în mașină? Făcând abstracție de orice alte considerente incidentale, mașina era oficial destinată să-și transporte ocupanții la casa părinților miresei. Nu exista nici un fel de informație directă sau indirectă, pe care s-o fi primit de la deznădăjduita mireasă necununată sau de la tulburații (și, probabil, furioșii) ei părinți, care să fi motivat stingheritoarea mea prezență în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
est-europeni au recunoscut deschis influența factorilor externi în aceste procese. Cehii s-au referit, fără rezerve, la ajutorul unor forțe, tot de la răsărit, în realizarea Revoluției de catifea din Cehoslovacia. Ungurii, la rândul lor, se mirau de plecarea precipitată a ocupantului sovietic. Nu lipsesc nici informațiile despre un plan mai vechi, cam de prin 1984, prin care fostul conducător sovietic, Mihail Gorbaciov, maestru al șahului politic, în înțelegere cu unii lideri occidentali, ar fi decis să facă un schimb de piese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să ne ferecăm glasurile ca să nu cădem pradă opresiunii ocupanților roșii și apoi rămășițelor lor comuniste. Cea mai mică tentativă de a păși pe alte căi decât cele indicate de partidul unic era aspru sancționată și, poate, cei mai buni dintre noi au plătit pentru toți cei ce au acceptat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un gând cam prea optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită cu o pânză albă pe care puteai să te întinzi în timp ce primeai un masaj complet. M-am uitat în jos peste balustradă. Saltelele erau pline acum, majoritatea ocupanților fiind întinși de-a binelea sau sprijiniți unii de alții, fumând jointuri; fumul atârna deasupra ca un nor în formă de ciupercă. În anii șaptezeci, toate astea ar fi fost o orgie; îmi amintea de filmul acela cu Clint Eastwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vor mai găsi niciodată nici măcar mormintele acestora. Dacă eu am rostit acum câteva minute „mormintele mai importante“, n-am făcut decât o gafă sau o glumă sinistră. Copilul ăsta are dreptate; importanța mormintelor variază numai pentru societate, nu și pentru ocupanți. Importanța acordată de societate unui mort nu coincide aproape niciodată cu cea acordată lui de rudele de sânge, spre exemplu. Copilul ăsta trebuie urmărit mai de aproape. Acum Zare scrie cifra patru și se străduiește să dea impresia că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă purtați bonetă sau beretă, dacă erați sub comanda unor căpitani de rangul III și a unui amiral sau pur și simplu a unor colonei și generali. Popor român salvează-te de la pieire sigură! Ridică-te la luptă hotărâtă Împotriva ocupanților nemți și slugilor lor trădătoare de parte, pentru ieșirea imediată din războiul nemțesc, antiromânesc. (Manifest al C.C. al P.C.R. editat la 7 noiembrie 1942) (JAF - fragmente din caietul de regizor al lui Radu A. Grințu) În stânga mea este o colină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări de câmpie. Poate tocmai de aceea țevile erau păstrate În continuare acolo, lăsate pradă ruginii. Unul dintre ceilalți doi ocupanți ai compartimentului citi cu voce tare inscripția și spune: Hm! Popescu Îl recunoscu după voce, fără să Întoarcă ochii spre el: era cel gras, cu ochelari, cel căruia Însoțitorul său i se adresase tot timpul cu tovarășe director. Băiatul așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care urmăresc destrămarea și dezmembrarea statului Național Unitar Român. Transilvania, nume dat de Iulius Caius Cezar în anul 50 î.H., Patria Dacilor și inima României, a fost cuvânt interzis de ocupantul maghiar până în noiembrie 1918, deoarece numele Transilvania nu poate fi tradus în limba maghiară și maghiarizat, instrument folosit de unguri și în schimonosirea numelui românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Transilvania nu poate fi tradus în limba maghiară și maghiarizat, instrument folosit de unguri și în schimonosirea numelui românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de aceeași soartă de osândiți și puși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
va trebui să caute, continuă. Majoritatea cazurilor erau legate de homosexualitate. Magazinul universal Broadway de pe Hollywood, colț cu Vine, avea la etajul al patrleau o toaletă cunoscută sub numele de „Paradisul sugătorilor”. Perverși întreprinzători găuriseră pereții toaletelor alăturate, permițându-le ocupanților lor să se bucure de momente de copulație orală. Dacă parcai pe strada care dădea spre Griffith Park și aveai o batistă albastră înnodată pe antenă, însemna că ești homo. Colțul dintre Selma și Las Palmas era locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar de Lily Parry. Este femeia perfectă. Iar Bobby, în mod sigur, nu este singurul care crede asta. Este ca și cum barul s-ar fi rearanjat subtil în jurul ei, cu stâlpii aplecându-se înainte, grinzile răsucindu-se și scaunele târându-și ocupanții parcă pentru a-i alinia. Bărbații de la masa ei, îmbrăcați în smochinguri, se apleacă spre ea ca povârnișurile unui munte. Încăperea este ticsită de lume și terasa la fel, nu mai e nici un locșor cât de cât avantajos în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care înduraseră atâția ani rușinea înfrîngerii și a ocupației, nu l-au iertat decât târziu, când spiritele s-au mai potolit și când vinele obiective ale scriitorului s-au dovedit că nu cad sub rigorile legii care condamna colaborarea cu ocupantul. Și cu toate astea unii din compatrioții săi nu uită nici azi tristele lui rătăciri, și nu-i acordă locul pe care îl merită, de cel mai original scriitor francez al secolului 20. La noi moravurile culturale sânt mai blânde
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
erau pe potrivă. Acei neaoși se dezrădăcinaseră și părăsiseră, cu câteva generații bune În urmă, provincia istorică aflată sub cârmuire străină, trecând munții - din pricina papistășirii cu de-a sila și a Înjosirilor la care erau supuși de către vremelnicii și sângeroșii ocupanți - cu câteva căruțe În care Își puseseră tot ce li se păruse Însemnat pentru viața nouă ce urma să Înceapă În alte locuri decât cele de baștină. Băjenarii se Împământeniseră bine pe noile meleaguri, provincia istorică se scuturase de cârmuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și timpul necesar și de la cine s-o afle. Bunica vitregă a lui Ectoraș avea numai șapte ani când, În timpul primului război mondial, familia ei se refugia - din cauza ocupantului german - către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi putut să prevadă că Bessho Nagaharu avea să reziste atât de mult în Castelul Miki. Castelul era sub stare de asediu de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui Hideyoshi îl țineau într-o blocadă completă. Ce mâncau ocupanții săi? Cum reușeau să supraviețuiească? Trupele lui Hideyoshi erau uimite de fiecare dată când vedeau cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sosi și trecu, iar armatele opozante întâmpinară al treilea An Nou de la începutul asediului. În tabăra lui Hideyoshi, oamenii aveau de mâncare cel puțin câteva turte de orez și puțin sake de băut, dar le era greu să uite că ocupanții castelului, deși erau dușmani, nu aveau nimic de mâncare și abia se mai țineau de firele fragile ale vieții lor. De la sfârșitul Lunii a Unsprezecea, când Kanbei fusese ca sol, Castelul Miki se cufundase, cu adevărat, în tăcere și amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi ia apărarea. Planeta asta devine, cu cât ne apropiem din ce în ce mai ciudată. După câteva minute se opriră în fața unei uși care se deschise silențioasă în fața lor. Intră înăuntru, iscodind cu ochi curioși întreaga încăpere. Nimic deosebit. Dimpotrivă putea spune că ocupantul ei ducea o viață austeră. - Am ajuns, spuse căpitanul. Rămâi aici până voi trimite pe cineva care să te anunțe că totul este în regulă. Dădu să plece, apoi se întoarse cu o față gânditoare către tânăr care încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ateu, și aș fi murit de foame cu studiile clasice, atunci, imediat după război, când s-au desființat nu numai catedrele de latină și greacă, ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
peste piatră, Începând cu Kremlinul Moscovei, trecând prin Întregul Sanct-Petersburg, până la Odessa concepută Însă de Francezi...). Așadar, acel merituos (din Întâmplare, italian) a primit o moșie. Cum Însă pe acest pământ nou-ocupat singurele mari-proprietăți erau cele mânăstirești (fiind ortodoxe, pravoslavnicii ocupanți ezitau să le dea unui papistaș); cum țăranii moldoveni de la noi nu cunoșteau șerbia - nici cuvântul, ei știindu-se de când se știau: răzeși, dacă nu: mazili, Italianului cu pricina i s-a dăruit, prin ukaz, un sat: Mana. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
germani, francezi forma: Bessarabia, n-a făcut o simplă adaptare lingvistică, ci i-a dat cuvântului un nou Înțeles. Pentru că avea În cap un plan de cucerire a... noului botezat! - Serios? Chiar așa? - Cum Îți spun. Spre deosebire de alți cuceritori, năvălitori, ocupanți, Înghițitori de pământuri și de oameni, Rusul are suflet mare! Cât roata carului! Dar rusul nu-i rus, dacă, Înainte de a-ți băga cuțitul În dos, nu te pupă pe față și nu-ți explică, În cinci volume, de ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]