5,469 matches
-
lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și să și-l atribuie în întregime 12. soare pe casele din brăila singur în odaie e bine scurta albastră e acum pe străzi întortochiate coboară spre port n-o pot urma am de îndeplinit cuvinte care nu sunt în golul ei am de fixat o imagine necunoscută pe-acest perete găurit de cuiele foștilor locatari
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
noaptea înainte să mă culc dezbrac scurta albastră și acopăr cu ea telefonul mi-o închipui în liniștea mare coborînd spre lacul ohrid scufundîndu-se în rîul ce-l traversează intrînd fără spaimă în marele web 20. o scurtă albastră o odaie cu pereții crăpați o stradă în formă de opt arbori înalți o carte o pereche de ochelari un măr o oglindă rotundă umbra unei mîini catifeaua unui guler călătorie neterminată
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
casei să văd încotro se duce învolburată cenușa: strigăt uscat) acoperișul sub care te-am iubit se va frînge șubrede zidurile vor mai trăi întregi în alt veac doar sub lopețile arheologilor departe în alt veac, se va duce totul odăi în care am îndrăznit să ne ducem dorințele la incandescență vor fi ruină va crește iarba de sute de ori peste masa la care am rîs și am plîns întunericul și umezeala vor citi cuvintele noastre dar cenușa s-a
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
am învinge ca și cum noaptea ar fi o gară prea mică un marfar care transportă întuneric flacăra neagră despre care nu se vorbește (liniuța de unire între două despărțiri) pe acrobatul care evoluează fără plasă nu-l așteaptă nimeni și-n odaia lui friguroasă fotografia fetei s-a dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
de fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a ceștii de cafea. Mi-s clipele-n derîdere de-a dura Stoarse-n nămoluri fragede. De-abia Îți mai ghicesc perechea bulbucată A sînilor ce îi primeam răsplată Că ți-am slăvit
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
care mai târziu Vinea a adoptat-o. A fost adus și un Moș Crăciun cu barbă albă și manta roșie, actor de la teatrul unde mama Voicăi, doamna Mariorica, lucra ca peruchieră. Astfel sufrageria, salonul și camera lui Nenea Ion, toate odăi mari, cu ușile deschise între ele, din casa doamnei Oghină, s-au umplut de oaspeți și de luminile multicolore ale unui pom care atingea tavanul. Moș Crăciunul - actor a fost încuiat de unele întrebări pe care cei mici i le-
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
mai călcat pragul după ieșirea lui din închisoare. Mi-au cerut fiecare din ei să le dau amănunte despre ce face și cum se simte, dar nu le puteam spune decât că zăcea pe o saltea într-un colț de odaie, nemaiavând putere să stea ridicat, decât doar sprijinit între perne, atunci când i se dădea hrana. Pe Marcel Iancu l-ați întâlnit? în acea perioadă era plecat din țară. L-am cunoscut înainte, dar nu la Vinea. Ei erau foarte buni
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
pregătit special pentru omul de stânga Vinea, ca un fel de ediție democrată a trustului, contându-se că după război se va reveni la ceea ce a fost înainte. Redacția Faclei era în corpul unei clădiri de pe Sărindar - un apartament, două odăi la mezanin - la mezanin, care inițial fusese împărțit prin glasvand. în acest spațiu erau puse mai multe mese, cu una mare la mijloc, la care scriau redactorii. Administrația gazetei o făcea mama lui Vinea, madame Iovanache. De multe ori ea
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc la pauză cerând forme conjuncte sudate cu accent pe -ă ca pentru perfect simplu. (Autorul acestor rânduri nu are pregătire lingvistică specială și evită cât poate limbajul de specialitate în dorința expresă de a explica
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
o clipă mintea-n muzici se înmoaie... Apoi aud tablele zvîrlite la gunoaie. Aerul cade-n pîlniile strimte. N-am pic de franj. Roua de-a dura minte. Trec razele prin geam și-mi înconvoaie Sufletul, crin teșit într-o odaie - Și-s giugiulit obraznic de o droaie De fluturi. Doamne, dă-mi un înger blînd Să mă-nsoțească înc-o săptămînă pe pămînt.
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15982_a_17307]
-
in-octavo sau de manuscripte, din câte și mai câte foi ninse. Așadar lăsați-mă să stau nițel cu ochii închiși (preț de vreun sfert de ceas), apoi să citesc din Quevedo, de nu cumva pătrunzătorul Quevedo citește din mine. În odaia asta prăpădită, de trei pe patru, cam două mii de autori stau cu ochii pe mine - a mai vorbi de singurătate cred c-ar fi culmea! Dac-a existat vreodată un personaj ridicol împresurat de mii de priviri neadormite, acela am
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
în minte pe un altul, când dis-de-dimineață treceam prin ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula insidios, de dedesubt de Lacul Morii, până la ornamentele din Piața Romană. Un prieten
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
Viorel Mureșan Goblen răzbate un râs de la geamul înalt al unei clădiri și se aude un pocnet de bici prin odăile goale frigul cu bujori în obraji pare un țigan fericit care iese în mare grabă dintr-o livadă purtând cireșe la urechi în ultimul an am privit cum o statuie de piatră se îmbolnăvește de ciori acolo în satul meu
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
Orice piramidă este, până la urmă, locuibilă. Numai că are niște mecanisme care îți arată la timp când să eliberezi scena, decorul... și celelalte amănunte amânate până în ultima clipă. O grabă albă, nerăbdătoare a pătruns între noi și ne-a văruit odaia.
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Aurel Pantea *** O să pierd, o să pierd trupul viu, o să-mi fie ocupată viața de trupul amintit, prin cămări cu umbre, prin odăi unde pătrund lumini depărtate, o să-mi aduc aminte, ca și cum aș trăi din nou, trupul viu, prin lumini moi, trupul viu va fi trup amintit și nu va mai fi sortit să piară, și timpul, da, timpul se va face bun
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
e pe sfîrșite, dar din sfîrșiturile ei, nici unul, din cîți au plecat, nu se mai întoarce, desigur, s-au rătăcit, se spune, desigur s-au rătăcit, dar unii spun că cei plecați au găsit calea. Amprente în praful dintr-o odaie goală și un foarte albastru cer, ca un șiș lucitor simțit de retină prin crăpătura peretelui. Nici unul, nici măcar unul stigmatizat, să-l întrerupă. Praf, pustiu și obiectivitate *** (pentru Andreea Brumaru) Ce trist e azi nimicitorul, a întîlnit subiectivitatea scrum, nu
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
trîndavă în oasele tale un rîs îndatoritor cum un mecanism fin o aprobare-n ochii tăi cum un castel din cărți de joc gata să cadă dar care nu mai cade odată așa e călătoria noastră de la un colț al odăii la altul (casa în care se află o ții în poala rochiei). Poezia Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămîne așa o vreme adăstînd-o dar dacă n-o mai găsește nu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
vîrstă și înalte, că nici nu bănuiești ce te așteaptă dincolo. Totuși, Comisionarul și Arhivarul o fac, din patima poștașului ducace, obișnuit să ciocăne totdeauna o singură dată. Și se deschide. Peste prag, ca-n toate istoriile cu farmece de odaie, cu oameni demult ieșiți din lume, vrăjindu-și soarta-ntre pereți, încetează viața prezentă, bună-rea, cum a fost, și-n carapacea ei intră, enorm, delicat, scenariul de mister medieval. Bunăoară, Filip. Înainte, e un comisionar de flori, într-un port
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
oricând la dispoziție cu argumente concrete". Lui Iosif Chișinevschi îi scrie, tot în 1953, o scrisoare în termeni categorici și ultimativi, pentru că ,izolat de Capitală, cu toate repetatele mele demersuri, nu mi s-a putut găsi o locuință cu două odăi" și pentru că volumul de la ESPLA depus în 1951 ,așteaptă (...) o viză pentru tipar, care nu mai vine". Ambele probleme solicitate îi vor fi rezolvate, dar scrisoarea merită citită pentru îndrăzneala critică la adresa sistemului de propagandă comunist (presă, edituri, cărți). De
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
Popescu și mulți alți confrați de condei ai "diaristului"? Desigur alcoolici, trădători, muieratici, șantajiști, jidăniți, ahtiați de parale. Cum sunt colegele? Cutare poetă "a rămas la Londra ca prostituată", alta, "rea de muscă", venită "de prin Aiud", e asaltată în odaia de la Mogoșoaia de "cohorte de decavați". Să admitem că cei tratați astfel i-au fost lui Barbu în epocă, inamici, adversari literari, compunând cu toții o "Societate de demenți și borfași", alt nume pentru Uniunea Scriitorilor. Dar amicii, dar aliații "Patronului
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
acolo unde cuvintele, s-ar putea presupune, încă mai erau niște oglinzi pentru inima ,surprinsă" a omului. Saba întreprinde periodic expediții în vârsta copilăriei și a inconștienței, când lumea era un amestec de lumini și mirosuri (vezi superbul poem al odăii din copilărie, prin care umbla o găină în libertate, cu referința concretă la o mică dramă din trecutul său afectiv). Prin intensitatea propriei sale contemplații, poemul pare să găsească labirintul ascuns, drumul spre mirific, spre puritate, spre sens. Stă mărturie
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
și priveam printre crengile pline de rod cerul înstelat. și visam... Era o benefică delectare, o izbutită comuniune cu natura. Când, coapte, gutuile cădeau de pe ram, bunica le aduna cu grijă, ca pe niște ouă proaspete, și le punea în odaia cea bună, de la șosea. De fiecare dată când o vizitam, primeam în dar, pe lângă alte bunătăți, și câteva gutui. întotdeauna, pe aia mai arătoasă o păstram și așezam în fereastră. Ierni de-a rândul, în camera copilăriei mele a persistat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
intră în han să întrebe de o cameră. - Nu mai e decît o singură cameră - le zise hangiul și îi conduse pe Jerisena și pe el la primul cat prevăzut cu un balcon cu caldarîm. Prin caldarîm răzbise iarba, iar odaia fusese cîndva spoită în verde. Avea o sobă care se încălzea cu balegă și fîn, focul aprinzîndu-se de-afară, iar înăuntru pe o laviță apa era pusă la încălzit. - E cea mai frumoasă odaie - zise băiatul, care privea oarecum pieziș
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
caldarîm. Prin caldarîm răzbise iarba, iar odaia fusese cîndva spoită în verde. Avea o sobă care se încălzea cu balegă și fîn, focul aprinzîndu-se de-afară, iar înăuntru pe o laviță apa era pusă la încălzit. - E cea mai frumoasă odaie - zise băiatul, care privea oarecum pieziș de parcă voia să scuipe. - Văd că faceți exerciții de tragere - îi zise Sofronije la cină ăluia care țipase la rîu. - Nu te-te înțeleg, domnule, i-o tăie acesta - mîine cînd o să vă mai
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
tragere - îi zise Sofronije la cină ăluia care țipase la rîu. - Nu te-te înțeleg, domnule, i-o tăie acesta - mîine cînd o să vă mai re-re-ve-veniți ceva în fire, o să tragi și dum-dum-neata cu pușca. Dar de fapt, ce-ce odaie v-au dat? - Odaia verde, nu-i așa? - se amestecă în vorbă al doilea călător - că dacă e verde, să luați aminte la ce-o să visați la noapte. - Dar de ce, mă rog frumos? - i-o întoarse Opujić rîzînd. - Prin odaia
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]