8,671 matches
-
Olga!? - Nu, nu e nevoie, am să mă odihnesc câteva ore și gata, o să-mi treacă! Rugați-o pe Ina, i se adresă ea tatălui acesteia, să nu se supere pe mine, n-am vrut... - Nu-ți fă griji. Acum odihnește-te, acesta e lucrul cel mai de seamă... * Nunta continuă. Situația creată de Olga rupsese oarecum firul petrecerii, ștergând de pe multe fețe, mai ales ale celor apropiați de familia Inei, veselia cu care pornise nunta în faptul serii. Părinții lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vârful adidasului chenarul șotronului. Aruncă piatra și începu să sară, când pe un picior, când pe amândouă, în toate golurile încadrate în praf. Robert privea ceasul cum strălucește în lumină. Gabi se opri la căsuța șapte. Întotdeauna la șapte te odihnești, stai acolo pe ambele picioare cu brațele pe șolduri și te odihnești, ca și cum urmează să te întorci la viață. Te apleci, iei piatra și începi să respiri regulat. Jocul e frumos, numai aplecarea e mai grea. Te poți dezechilibra ușor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un picior, când pe amândouă, în toate golurile încadrate în praf. Robert privea ceasul cum strălucește în lumină. Gabi se opri la căsuța șapte. Întotdeauna la șapte te odihnești, stai acolo pe ambele picioare cu brațele pe șolduri și te odihnești, ca și cum urmează să te întorci la viață. Te apleci, iei piatra și începi să respiri regulat. Jocul e frumos, numai aplecarea e mai grea. Te poți dezechilibra ușor. Nu joci șotron cu mine? — Îmi place în balansoar. Gabi se uită
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Robert. Norul de praf din jurul balansoarului se mai domoli, iar Robert începu să joace singur șotronul. Aruncă piatra direct în căsuța șapte, apoi sandalele lui săreau peste unu, doi și trei. Nu întoarse capul spre Gabi când ambele picioare se odihneau în singura căsuță rotundă, ci rămase acolo să-i aștepte pe ai lui să vină și să-l ia acasă. Știa că au să vină, doar îl iubeau foarte mult; așa i-au spus când i-au dăruit ceasul pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am descoperit că în spatele chipurilor întotdeauna este ceva ce trăiește. De atunci aștept să ajung la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cât o să stăm în parc până se va face ora. Părea că toată lumea se uită stăruitor la noi și mai cu seamă la sandalele mele ce arătau la fel de umflate ca și gleznele. M-au pus pe o bancă să mă odihnesc și au plecat după înghețată. I-am privit lung până au ieșit din parc și au făcut stânga. Am așteptat să se îndepărteze bine, am scos din poșeta mea neagră de lac o punguță cu bomboane și am început să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nela i-o fi așezat pernele la spate? I-o fi întins cearșaful bine până la stinghie? 133 veni repede, Mara se urcă prin față, perforă și se așeză pe primul șir de scaune. Geamantanul îl avea între picioare, iar poșeta odihnea pe coapse. Instalată lângă fereastră, se mândri imediat cu achiziția ei, apoi își aruncă privirea pe geam. Deasupra văzu scris „Ieșire în caz de pericol“. Tot drumul Mara privi afară ca și cum ar fi privit la televizor; în fiecare stație întorcea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sfârșit la realitate, la viața lor atât de frumoasă. DE DRAGUL LUI MICKEY MOUSE Dimineața aceea ar fi putut fi cea mai banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
personal, domnule Zara. — Cum de mă recunoașteți? — Sunteți o figură destul de familiară celor care citesc Daily Mirror. Celălalt îl conduse pe Zara la hotel; cheia de la recepție, semnătura în registru și apoi camera răcoroasă. După baia rapidă, trupul lui Zara odihnindu-se, purtat de imaginea profesorului care îi tot repeta că trebuie să fie sigur, de fețele asistenților săi bucuroși că în sfârșit au dat de urma lui Leo Raman, moderatorul talk-show-ului luându-i cel mai important interviu din viața lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sale zăcea o probă importantă conținând amprentele victimei și posibil și ale ucigașului, de vreme ce aceeași persoană închiriase camera de hotel și scrisese textul pe care nu a mai avut timp să îl termine, același comis-voiajor fusese găsit mort cu capul odihnind pe clapele mașinii de scris, asupra următorului text. „Firește că putea pleca când dorea. Merita totuși să vadă lumina soarelui crescând din spatele gării, alungând din ce în ce mai departe trenul care îl așteptase o noapte întreagă pe contrasens.“ COȘMARUL În dimineața în care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos cu griul metalizat al autobuzului. Domnul avea privirea îndreptată spre ghiozdanul burdușit ce stătea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
masă. Nu-și amintea cum ajunsese acolo, când avusese timp să iasă din cameră și să se așeze pe scaunul din bucătărie. Își privi mâinile: nu era nimic schimbat, aceleași degete subțiri cu care se obișnuise de-o viață se odihneau pe fața de masă, în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și la plăcerea ce dezmierda apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
coperți. Der Tennisschlager, Die Welt împreună cu alte reviste despre agricultură și sport. Nu te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fata mea, sunt fericită că ai trecut și hopul acesta! În spatele lor stătea Olga, vădit preocupată să-i scoată cât mai repede din salon pe mama Inei și pe Alex, sugerându-le că e timpul ca proaspăta mamă să se odihnească. - Dacă veți părăsi salonul și o veți lăsa pe Ina să se liniștească, la geamul acela vi-l voi arăta pe prințișorul vostru! Ina i-a dat deja primul sărut, i-a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate și plec spre casă. Apoi Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe bine cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești în după-amiaza aceasta, ce s-a întâmplat? - Tocmai spălasem vasele și voiam să mă întind un pic când un mesaj telefonic m-a anunțat că un muncitor angajat ieri a avut un accident. Nu-ți închipui prin ce am trecut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
numai o clipă, te implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care te-am chemat. Tăcu iar. - Ai obosit Olga, ai nevoie de multă odihnă! - Nu-ți fă nici o grijă pentru mine, mă voi odihni dincolo, mă voi odihni... nu te îngrijora... Buna mea Ina, buna mea... Tu așa ai fost mereu și eu... - Și tu, ce!? Și tu ai fost o prietenă extraordinară.În afară de tine, eu nu am avut pe cineva mai apropiat mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care te-am chemat. Tăcu iar. - Ai obosit Olga, ai nevoie de multă odihnă! - Nu-ți fă nici o grijă pentru mine, mă voi odihni dincolo, mă voi odihni... nu te îngrijora... Buna mea Ina, buna mea... Tu așa ai fost mereu și eu... - Și tu, ce!? Și tu ai fost o prietenă extraordinară.În afară de tine, eu nu am avut pe cineva mai apropiat mai devotat, tu știi asta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-am pus în caseta de metal în care îmi păstram banii; am ascuns totul în alcov. Noaptea se risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai scrie cîte-un un reportaj și din...cimitir 8 că doar nu poți să amintești, Într-una, numai de familia Hausvater, oricît de tare a-i diviniza-o!)! Da, da, țintirim, subiect deloc funest, deoarece C.M. vrea să afle unde odihnesc personalitățile culturii noastre și cum le sunt Îngrijite mormintele. Aventură dezarmantă, deoarece În cimitirul cu pricina mai nimeni nu știe de - cazul propus de cronicară - Mimi Botta, Victor Ion Popa sau madam Bulandra. Lumea Întreabă de ...Laura Stoica! Și tradiționaliștii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau ca și când ar fi intrat în bibliotecă pentru prima oară, dând mai ales, senzația că nu mai poate presta „munca aceasta patriotică ingrată” de a dactilografia texte pe de-a moaca și că, obosită fiind, mai degrabă s-ar fi odihnit decât să fi scris la mașină. Apoi se așeza totuși pe scaunul liber de lângă bibliotecară și stătea la taclale cu aceasta, povestind nimicuri femeiești: despre îmbrăcăminte (ce a mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]