967 matches
-
chema Anița, țiitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ține în brați, de-o săruta și purta cu sălbi de galbeni și cu haine de șahmarand (aur și argint), cu șlic de sobol și cu multe odoare împodobită. Și era tânără și frumoasă și plină de Suleiman (fardată), ca o fată de racheriță. Și o trimite cu carăta domnească, cu siimeni și cu vornici și cu comiși dzioa amiadzidze mari pe uliți, la feridiu (la baie) și
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
critic în serios, - și, de ce nu, viața-n piept! - să puie în cădelniță, dacă e neapărat cazul, nițel catran... Nu că ar voi dânsa să ne împută și să împută și autorul. Dar, dacă opera însăși, mirosită atent, secretă infernala odoare?... Luminița, fie-mi permis, procedă cu o intuiție și cu o maturitate artistică, amândouă rarisime... Mi-e mie amic Platon, dar mai mult adevărul. De regulă, criticii tineri, mai puțin înzestrați, estetic, nu dețin nici morala pe măsură. De teamă
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
47, în PSB, vol. 11, p. 170) „Iar slujitorii demonilor înecară în râul Sava pe Sfinții Montanus și Maxima. Valurile apelor traseră la maluri trupurile lor sfințite. Întru ascuns, credincioșii le ridicară și le păstrară cu scumpătate, ca pe niște odoare de mult preț”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco roman, în PSB, vol. 11, p. 189) „...primiți-le cu atâta bucurie cu câtă vi le-au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se îndoiască, nimeni
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale). Poetul se simte solidar „cu toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în cuvinte lejere” și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale). Poetul se simte solidar „cu toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în cuvinte lejere” și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale). Poetul se simte solidar „cu toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în cuvinte lejere” și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
s-a strecurat o eroare în tratament. Se mai auzea că i-ar fi fost atins nervul optic. Nimeni nu-i spusese ceva sigur, așa că adunându-și obida in inima încremenită de durere, oprindu-și cu greu lacrimile, își luă odorul și plecă spre casă. Cele două fete din compartiment râdeau zgomotos, răsfoind paginile unei reviste de modă, tachinându-se reciproc. Râsul zglobiu care curgea ca o ploaie de vară era pentru el picatura chinezească. Privi la dreapta, spre batrâna ce
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Fulga Delia - Maria Școala Gimnazială Dumbrăvița O veveriță suspină Cu ochii în lumină, Fiindcă din vârf de brad Conuri nu mai cad. -Doamne, Dumnezeu cel mare, Doamne, îți cer îndurare! Întruna suspin, Căci beciul nu e plin. Iar al meu odor De-o zi l-am trimis la izvor; Însă la cât e de mititel, N-aș putea să cred în el! Ungureanu Mihaela Școala Gimnazială Dumbrăvița Pe stradă e gâlceavă mare; Se vede-un moș cărând un brad Și mulți
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Cucu nu era nicăieri. În inima tatălui intrase Îngrijorarea. Mergea prin pădure strigându-l: -Cu cu!Cu-cu! Dar nimeni nu-i răspundea. Fluturii dispăruseră, păsările nu mai cântau. Numai părintele bătea pădurea În lung și-n lat strigându-și odorul iubit. În sufletul său se Înstală teama. Îndată avea să se Întunece. Iar pe cer se Înghesuiau norii unii În alții, prevestind o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Dan”, care are semnificația de “cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul “Prepeleac” are ca fundament o reprezentare fizică, materială, văzută ca dublu al său în planul lumii materiale: “atât odor avea și el pe lângă casă, făcut de mâna lui”. Fiind singura valență creatoare în planul lumii materiale și, prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca “axis mundi”, fie ca arborele cosmic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și prudent, ferindu-se să se pronunțe. Bun, recunosc, nu-s Lope, pe legea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Hărăucești, Cozmești, Purcelești, Stolniceni, Pășcani... Nume comice și grave, pline de epica existenței, din care cel mai grandios sună autoironia anonimă acestei "imensități de proști". Și, după toate acestea, au luat craiul (Sobiețki) și pe Dosoftei, cu toate hainele și odoarele mitropoliei, plus moaștele Sfântului Ioan, aduse mai de mult de la turci de Alexandru cel Bun. Dosoftei va rămâne în țara leșească unde va și muri. Iată cum îl descrie Neculce: acest Dosoftei nu era om prostu de felu lui și
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
sunt dublete etimologice. Când am dat rețeta drobului de miel, am pomenit și cuvântul prapur. Termenul prapur este un cuvânt împrumutat din vechea slavă, ca și altele care se referă la biserică și obiecte de cult (icoană, strană, clopot, troiță, odor, podoabă, odăjdii), pentru că prapur a însemnat, la început, „steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase“. Sensul de „membrană care învelește stomacul și intestinele animalelor“, pe care îl are prapur în rețeta pentru prepararea drobului, este o creație
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mediile aulice și la curțile aristocratice. Bibliotecile confesionale, care au vechimea cea mai mare în spațiul românesc, cuprind manuscrise și cărți, multe păstrate până astăzi. Fonduri bogate s-au constituit la Mănăstirea Neamț, la Putna, la Dragomirna. „Neprețuite și rare odoare” adăpostește biblioteca Bisericii „Sfântul Nicolae” din Brașov. Cel mai vechi catalog („izvod”) al acesteia datează din 1750. El consemnează cărți și manuscrise provenind dintr-un larg spațiu al ortodoxiei, satisfăcând trebuințele „oamenilor iubitori de cetanie” de aici. Biblioteca Mănăstirii Galata
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
a părăsit sala. Discursul senatorului constituie însă o provocare directă la adresa Austro-Ungariei. D. Grădișteanu a îndrăznit a ridica un toast. "Pentru provinciile surori ale regatului nostru (romîn) și anume pentru Bucovina, Transilvania și Banat, cari, din nenorocire, lipsesc încă dintre odoarele Coroanei noastre (romîne), dar care nu vor lipsi poate pentru totdauna". Apoi se adresează direct către Rege și zice: "Frumoasă e Coroana Voastră, Sire, dar [î]i lipsesc încă unele mărgăritare. Fie ca într-o zi ele să mărească podoaba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu cele de pe zidurile ruinate, care acum se curățiseră și ele și în noua biserică nu se mai cunoșteau de celelalte. Strane sculptate în lemn, cu înflorituri și frânghii, și o catapeteasmă încrustată, cu icoane, și un altar acoperit cu odoare scumpe se adăugară minunatei alcătuiri. În vremea asta, pe ciotul popii crescu fantasma de cristal a unui deget, înăuntru se formară oscioarele, în vârf crescu unghia străvezie, se-alcătuiră vinișoarele, și pielea cu fire cărunte de păr îmbrăcă degetul în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
săpate-n peruzea? Agrafe cu grăunțe de diamant scînteietor? Lănțuge-ncurcate, casete de nldeș cu mărgăritare strâmbe, calcifiate de vreme? Pene de păun cu ochi întrebători, zugrăviți pe ape de verde și de azur? Sau o topitură din toate aceste odoare, o trecere dintr-una-ntr-alta, o răsucire de flăcări bengale, o clinchetire de ducați și țechini, o pâlpâire de rouă arzătoare în cupa unei brândușe de toamnă? Maria-și înfundă degetele, într-un târziu, sub imensele aripi de fluture împăturite în cristalul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fii tu, Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și-a vieți-mi pustiire Nimic n-ar [fi] alături cu dulcea ta zâmbire Și-n a mea socotință mă sint atât de mic... Tu tot odorul lumii și eu... eu tot nimic... Ia-ți mâna de la frunte... (O privește) înger al frumuseții! (Anna plînge) Dar ea plînge? De ce plângi, Anna? Ce ți-i? ANNA (rîzînd) Nu mi-e nimic. Mi-e numai ciudat și nu știu cum (nerăbdător
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl păstrez încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid, dar totuși mai mângâie Inima mea cea moartă... ........... dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noaptea-i o-nsenină. Ș-atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a știut de-acele rele A voit să ia din cale toate piedicele-acele; În sfârșit, din întîmplare asta iese bucurie. L[ĂPUȘNEANU] (strînge mîna) [VISTIERUL] Piere umbra cea cumplită din revoltele de ieri, Astăzi tronul e al nostru! [LĂPUȘNEANU] Ce odor de vistieri! (strigăte afară) Treci colo-n cămara ceea, să aștepți când te-oi chema: Ce vrei tu?... de ochii lumii trebui chiar a judeca... [SCENA] IV POPOR, MARIA [MARIA] Ei, lăsați-mă să vorbesc, căci ceea ce se-ntîmplă nu mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la cele rele, Ce îmi suflă în ureche rușinoasele momele: " Vodă-l osândi chiar astăzi, zise tainic omul tău, Nimeni nu poate să-l scape de la moarte... numai eu... Scapă-l, zic! O, mîntuiește-l, tot ce am, multe, puține, Ce odoare am ia toate, ia și haina de pe mine, Dară scapă-l [de la moarte]"", O!, îmi zise el acu, Eu nu voi alte odoare... singurul odor ești tu, Dă-te mie trup și suflet și apoi... [î]l scap de moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l scape de la moarte... numai eu... Scapă-l, zic! O, mîntuiește-l, tot ce am, multe, puține, Ce odoare am ia toate, ia și haina de pe mine, Dară scapă-l [de la moarte]"", O!, îmi zise el acu, Eu nu voi alte odoare... singurul odor ești tu, Dă-te mie trup și suflet și apoi... [î]l scap de moarte... O, cum n-am murit atuncea... căci era cu mult mai bine! Tu, iubirea mea păgână, născătoare de rușine, M-ai împins... ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de la moarte... numai eu... Scapă-l, zic! O, mîntuiește-l, tot ce am, multe, puține, Ce odoare am ia toate, ia și haina de pe mine, Dară scapă-l [de la moarte]"", O!, îmi zise el acu, Eu nu voi alte odoare... singurul odor ești tu, Dă-te mie trup și suflet și apoi... [î]l scap de moarte... O, cum n-am murit atuncea... căci era cu mult mai bine! Tu, iubirea mea păgână, născătoare de rușine, M-ai împins... ca înaintea-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veni vrounu-aice. Să te ieie cu [de-a] sila... iară mintea, ea, mi-ar zice Dă-o, dă-o pe mamaie... nu te dau de știu că mor! [ANA] (îl bate pe obraz) Îndărătnicule! [MUȚI] Vezi tu, pentru tine, un odor, Dau război cu toată lumea, ca Bogdan Vodă cel Chior. [ANA] Aide, mergi, iubire chioară, mergi la Maria, dă-mi pace, Astăzi încă treacă-meargă! dar altdată nu mai face. [MUȚI] Nu mă duc... [ANA] Nu vrei plăcinte? {EminescuOpVIII 338} [MUȚI] Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]