1,257 matches
-
el câte ceva. Începură să vorbească despre fete. Care era mai frumoasă, care avea țâțele mari ori Încă mici, care s-ar fi lăsat pipăită ori măcar pupată și, mai ales, care i-ar fi lăsat să se suie pe ea. Odraslă se băga și el În vorbă, ca un mare priceput ce se găsea de două zile-ncoace: aia da, aia nu; una e prea proastă ca să stea, alta e destul de puțină la minte și ar putea fi păcălită; cealaltă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului ce ziceți?” se auzi glasul spart al lui Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte porniră să i se Învârtă, la Început ușor, chipuri, Întâmplări, cuvinte. „Ai, bă, ce tăceți ca boii? N-ați văzut ce țâțe are Marianti?” De-acuma Începuse să se salte, cumpănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare. Lui Mihai Enin Îi rămăsese sânge Între degete. Se șterse cu un șomoiog de paie. Titel strângea parașuta, băieții plecau la casele lor, răvășiți de vorbele lui Odraslă. Scăpase și de data asta nebătut. Mihai Enin nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiloți cu găuri și petice frumos colorate. Mamă-sa, tușa Tinca, norocoasă și ea, era dusă prin vecini ca să se Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce să ne mai ascundem după deget...” „Hă-hă!” se bucurase unul care Își permitea să se bată pe burtă cu Urmașul, „adică vrei să spui c-o să mă iei la tine În sat vreun anotimp-două ca să le fac femeilor voastre odrasle zdravene?” - și Își frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea noapte Baronu dormise În pod, pe un maldăr de țoale vechi, pline de praf. Vieru nu pățise nimic. Se dusese acasă vesel ca un cintezoi și povestise cum căpătase el o mărire de notă din partea temutului Director. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă Îndelung cu privirea. Apoi Își reveni. „Dă, bă, și mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau.” Se așezară pe marginea șanțului. Traseră adânc din țigări. Enin rupse tăcerea: „Care mai e treaba?”. Era cumva ușurat să vadă că Odraslă trăiește, deși știa că Îl urăște din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau.” Se așezară pe marginea șanțului. Traseră adânc din țigări. Enin rupse tăcerea: „Care mai e treaba?”. Era cumva ușurat să vadă că Odraslă trăiește, deși știa că Îl urăște din toată inima. Tâmpiții de la Poliție Îl anchetaseră, vasăzică, pentru un omor care nici măcar nu avusese loc. Niște dobitoci. Bine, oricum, că se terminase așa. „Care treabă? Ce treabă să mai meargă?” se oțârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trăiește, deși știa că Îl urăște din toată inima. Tâmpiții de la Poliție Îl anchetaseră, vasăzică, pentru un omor care nici măcar nu avusese loc. Niște dobitoci. Bine, oricum, că se terminase așa. „Care treabă? Ce treabă să mai meargă?” se oțârî Odraslă și glasul lui tremura a Învinuire. „Ți-am spus doară că eu nu m-am atins de fata grecului... Tu, nu, te-ai opărit tot pentru două-trei vorbe azvârlite În vânt. Nu puteai să mă bați numai? Uite și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe celălalt: „Hai, bă, dracului să mergem la doctor să te coasă, cum poți să stai așa?”. „I-auzi, domnule, l-a apucat grija! Păi gata, băi, pulică, m-ai omorât, ce mai vrei? Ce doctor? Ia chiombește-te și colea!” Odraslă se descheie la guler și arătă o tăietură adâncă, până dincolo de jumătatea gâtului. Părea că sub bărbie mai avea o gură, fără buze, cu marginile pline de sânge roșu ori Închegat și, În loc de limbă, cu zgârciul alb al beregății. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din gât. „Lasă, bă, hai la doctor, că am auzit că ăștia pot coase acuma orice, nu mai e ca-n vremurile vechi, când mureau oamenii din te miri ce...” „Ba o să coasă pe pizda mă-tii de bou!” izbucni Odraslă, apoi se ridică și-și continuă bombăneala În timp ce se Îndepărta. „Lua-te-ar dracu’ de tâmpit și de dobitoc! Huo, neputinciosule, să-mi porți păcatele pe lumea ailaltă, neisprăvitule!” După Încă vreo câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngălbeniți și Înfricoșător de lungi. „Dragul meu, dragule, ce bine Îmi pare că te văd! O mulțime de lucruri am aflat despre tine, dar, bineînțeles, nu m-am grăbit a le da crezare. Mai mult: adineaori m-am Întâlnit cu Odraslă, ceea ce Înseamnă că nu l-ai Înjunghiat nicidecum. Mă bucur. Ești un om cu simțiri deosebite și-ar fi fost păcat să te irosești prin pușcării. Domnule, eu Îți spun acuma ceva care nu trebuie să te Înfurie, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pictură măiastră a mea ar fi avut coada prea scurtă. În sfârșit... Să lăsăm asta. Acea cutră veninoasă a socotit cu migală unde și cum să-și strecoare otrava. Căci două ținte avea a doborî c-o singură săgeată. Pe Odraslă voia să-l lovească pentru că știa bine că tată-său, bogatul, i-o făgăduise de nevastă pe Marianti - cea nepământesc de frumoasă. Pe tine, nu te supăra că-ți spun, te văzuse În multe dintre nopțile În care pândeai curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că m-am Însurat târziu. Îți povestesc eu altă dată. Să fii sănătos!” Copleșit, Enin se așeză pe marginea șanțului și-și prinse tâmplele În palme. „Ia uite, frățioare”, Își șopti În gând, „Îl Înjunghiai numai pe prostu’ ăla de Odraslă. Și mâine trebuie să plec și la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că vede și aude strecurându-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește-te puțin, ți-a căzut ceva pe jos, domnule!”. Trecu, În cele din urmă, și Gogoașă. Enin Îl Înjunghie adânc, de câteva ori, căutând-i inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astfel, vedea nepotul, am sporovăit despre o grămadă de lucruri. Ți-am povestit și ție, la una dintre bețiile noastre crâncene, când Încercam să punem, fiecare de capul lui, ordine În univers și chiar În galaxie - cum zicea unul poreclit Odraslă și care-și Închipuia că galaxie sună mai frumos și mai impunător decât un de tot oarecare univers. Printre altele, Colonelul mi-a spus că dorința lui de nestrămutat era ca după moarte să fie ars, iar cenușa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi Închipuiam că sufletul meu era un soi de burete Îmbibat de cocleli de fiere și sânge negru Închegat și aducător de moarte. Mult timp am Încercat să mă conving că era numai vina mea că devenisem un Însingurat printre odraslele de orășeni cu care nu știam ce aș fi putut vorbi. Mă priveau ca pe un ciudat, dar mă lăsau În pace. Puțini colegi au Încercat să-și bată joc de mine, pe urmă le-a părut rău. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l bre, În pace, că ăsta e băiatu’ lu’ Director și te spune la Miliție dacă tai mingea școlii!”. Din mormăieli și gâjâituri, iar nu din vorbe, pricepeam că Moș Vasile cu Nasu’ Roșu avea prea puțină considerație pentru Director, odrasla sa ori organele de Miliție și continua să mă țină cu stânga de guler, iar cu bățul din dreapta să mă altoiască pe unde nimerea, mai ales peste cur și picioare. Cu greu, sub ploaia de lovituri, izbuteam să mă cațăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele ce urmează, mărturia vorbită a demnului om: «Domnule, de când a venit aicea la noi În sat - că e venetic -, s-a apucat să dea lecții la toate materiile pe bani puțini ori pe mâncare cui voia să-și vadă odrasla mai răsărită prin cataloage. Oamenii Îi arătau Încredere, că părea hotărât și pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muniție și se Îndreptau spre corpul de gardă, Înșiruiți regulamentar În spatele caporalului de schimb. Vremea se Înmuiase puțin și, fiind duminică, părculețul de la intrarea În unitate era plin de părinți Încotoșmănați ce veniseră să-și viziteze și să-și hrănească odraslele aflate sub arme. Biberu și Monstrulică o cotiseră brusc spre grămada pestriță de civili și soldați, cu gând să cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să dea Îndelung așteptatele și cerutele dovezi de bărbăție În cel mai nepotrivit chip cu putință. Ectoraș Își luase bătaia cu demnitate și fără să scoată vreun zgomot sau să se ferească - lucru care pe Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o afle vreodată, cutremurată cum era de soarta tragică a ucigașului Mihai Enin; acesta, după ce Îi Înjunghiase pe Odraslă și pe Gogoașă, fusese Închis Într-o pușcărie - balamuc unde Își petrecea zilele legat cu un lanț de picior. Taina avea să fie descoperită de cei care cercetau dispariția lui Foiște și a lui Repetentu, după ce găsiseră Într-o lădiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se numea Chimene și care era locuită de urmașii țiganilor aduși cândva de un boier pe care soarta Îl răsfățase, până la urmă, oferindu-i o moarte liniștită În Îndepărtatele țări ale Apusului. De cum dădea frigul, țiganii nu-și mai trimeteau odraslele la școală, iar Directorul organiza un fel de potere - Înainte de a transmite Miliției, așa cum prevedea legea, situația cu abandonuri școlare, pentru ca părinții să primească amenzi pe care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre a-i convinge să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuia să mai facem și alte temenele. Și în fața cui? În fața unor copii! În fața unor copii, dar nu oarecare - am pus eu gaz pe foc... De-ar fi trecut numai ei, dar obișnuiesc să poarte după dânșii tot soiul de odrasle boierești care de care mai nelegiuiți... La auzul acestor cuvinte, am plecat capul simțindu-mă vinovat pentru că i-am răscolit bătrânului - poate - amintiri neplăcute. El a băgat de seamă și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]