2,453 matches
-
floare, Am luat și eu o pară și-am mușcat Din poala ei, ce-apoi mi-a fost mireasă, Că n-am găsit, din câte am furat, O alta mult mai dulce și frumoasă; De-atunci privim la perii din ogradă Ce i-am sădit chiar după nuntă-n zori Și i-am păzit să nu ajungă pradă Celor ce noaptea jefuiesc comori; În toamna asta-avem pere de dat, Căci perii-s plini de rod și bucurie, Iar fetele ni-s
TIMPUL PERELOR de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353770_a_355099]
-
cele 38 de pagini, scriitoarea aduce în lumină spațiul intim al copilăriei, satul, matrice a spiritualității, „alfa și omega” copilului venit în lume pe plaiuri mirifice, de basm. „Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ogradă/ să simtă că sunt iubiți”. (Așa-i viața...) Într-adevăr, peisajul conturat ni se înfățișează suav, în contururi fine, de o candoare ieșită din comun. „Mi-e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel înțelept/ deși, de-acolo nu
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
mă văzu deja treaz, și-mi zise, în șoaptă (să nu trezim copiii), să mergem la pescuit. Nepoatele, drăgălașele, dormeau somn adânc. Copii care dorm nu cer de mâncare. George a improvizat două undiți, apoi dădu comanda să ieșim din ogradă. L-am urmat fără nicio obiecție, ca un ucenic silențios. Am ieșit în afara satului, undeva unde era un lac, sau iaz, frumos de tot, mândria CAP-ului din acel sat. De o parte și alta a iazului erau niște livezi
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
pe sub ploaie, Pârâul din poartă umflat de șuvoaie. În urmă îngână un Doamne ferește! Aproape de ziuă când tihna sporește, Se-ntorc pe la case, se bagă în pat, Pe haturi muiate nu-i loc de arat. Abia mai târziu vor ieși prin ogradă, Cătând pe la grajduri și șură să vadă, De-n timpul urgiei ceva s-a stricat, Sau fân și nutrețuri la vite s-a dat. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Din norii cei mari ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
2015 Toate Articolele Autorului CLIPE SUBLIME Recită-mi mereu același poem, Care l-ai scris pentru mine, Având același veșnic refren, Tu mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME! Cântă-mi mereu aceeași baladă, Compusă, special pentru tine, Pe troscotul din vasta ogradă, Când mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME! Povestește-mi vechi istorii, Cu feți frumoși, cu albe zâne, Chiar de ne cuprind iar zorii, Tu îmi oferi; CLIPE SUBLIME. Referință Bibliografică: CLIPE SUBLIME / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570
CLIPE SUBLIME de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353927_a_355256]
-
fost vis, n-a fost părere! El știe c-a fost mort, ce mai! Dar nici fiu-său, nici femeia, nici altcineva nu-i spune altceva despre întoarcerea sa... decât povești! Tocmai când moșului trebuia să i se răspundă, în ograda bisericii apăru nevastă-sa. Ceva mai tânără decât el, înaintă curajoasă până-n dreptul părintelui, dădu binețe și, fără preget începu: -Nu de mult, într-o noapte, fiul nostru începuse în vis o călătorie grea, spre doi munți care se băteau
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
mai multe animale și păsări. Însă, la așa putere, mi s-a urcat vraja la cap, iar curiozitatea mea bolnavă m-a zgândărit: -Ia să mă transform eu într-o găină, să văd... cum e? Așa m-am pomenit într-ogradă cu vreo cinci cocoși. Deși eram o amărâtă de porumbacă, cocoșeii m-au luat de prospătură. Vă închipuiți ce-am pățit...Când mă lăsa unul, mă fugărea altul. Noroc că a sărit gardul din ograda vecină o moțată bălăioară care
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Așa m-am pomenit într-ogradă cu vreo cinci cocoși. Deși eram o amărâtă de porumbacă, cocoșeii m-au luat de prospătură. Vă închipuiți ce-am pățit...Când mă lăsa unul, mă fugărea altul. Noroc că a sărit gardul din ograda vecină o moțată bălăioară care a intrat în atenția cocoșeilor. Atunci am alergat printr-o spărtură de gard, direct în ulița pustie, unde m-am transformat din nou în om.Ce mă durea ceafa...spinarea...dar, mai ales acolo...jos
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
vară, când soarele mare cât o tavă pentru copt pâinea cobora în cuptorul pământului, sprijinindu-se cu coatele pe marginea zării dinspre luncă, tata, unchiu Tudor și unchiuGică reparau gardul de nuiele din spatele curții, gard care da spre câmp. Prin ogrăzile vecine se auzeau glasuri de femei și de bărbați, care mai aranjau ce mai era de aranjat până se aprindeau stelele deasupra, ca o boltă de biserică de care atârnau candele albe. Ca din pământ a apărut năluca, în trap
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
noi punem pe mese. Miroase-a plăcinte și-a pâine-n cămin, Pe fața de masă - carafa cu vin... Copiii-s la școală și carte învață, Tinerii se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la
TOAMNA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353148_a_354477]
-
s-o asculte pe tovarășa învățătoare, fără niciun fel de restricție : TOVARĂȘA ÎNVĂȚĂTOARE ESTE ÎNCEPÂND DE AZI DUMNEZEUL TĂU! Dio, cu ochii cât cepele de la C.A.P., nu tăgăduia nimic.Totul era literă de lege! DAR!!! Cum a intrat în ograda școlii, toată lumea a sărit pe noi : NU-I VOIE SĂ FACI AIA! NU-I VOIE SĂ FACI ĂIALALTĂ! E clar : la școală n-au ce căuta copiii! - Mamă, eu nu mai merg la școală. Tovarășa învățătoare crede că eu sunt
COPILĂRIE INTERZISĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353171_a_354500]
-
îi spune ce-a văzut în lume Că e viață asta, tainică minune! Nu pricepe însă mai nimic cocoșul... Cântă cucurigu e îmbrăcat în roșu, Creasta-i într-o parte și e mândru foc Are tot ce vrea și-n ogradă-i loc! Calcă tot mai țanțos... cu două surate N-au fost luate-n seamă și sunt supărate. - Ce înseamnă zborul? Vulturu-i nebun? Eu am ce-mi doresc și lumii o spun... Aripa de vultur trece munții în zbor, Prin
VULTURUL ȘI COCOȘUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353253_a_354582]
-
de olărie geto-dace prezentau o calitate asemănătoare celor făcute în regiunea balcanică. Dacii, ajungând în contact cu grecii și cu romanii au adoptat treptat, tehnici superioare din lumea sud-europeană greacă și ulterior romană. Odinioară, în localitățile românești, aproape în fiecare ograda se afla câte un cuptor de ars ulcioare, minuscule fabrici de ce-ramică moștenite din tată-n fiu. Se spune că vinul băut din ulcica de lut e mai bun deci și apa băută din cană de lut e mai gustoasă
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
care veneau albinele în alai domnesc să culeagă polenul); la ce visa ea când stătea întinsă sub coroana vreunui cireș înflorit, gutui, salcâm... (când își punea sub cap o pală de fân uscat pe care-l lua din stogul din spatele ogrăzii; ori să-i urmărinm privirea inocentă, fiindcă nu se mai sătura să tot admire jocul sprințar al rândunelelor care-și învățau puii să zboare, iar de multe ori uita să mai citească din cartea de rugăciuni pe care i-o
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
Cealaltă dusă,de vânt, O vedem seara o căzătoare stea. Trec prin ușă în ziua de mâine Cuprins de neliniști și de spaime, Marea mă latră ca un câine, Mă feresc ascunzându-mă-n basme. Lumina din memoria humii În ograda mea am venit din casă , unde mă simțeam „înălțat”. Prin ruga în mine rămasă m-am aprins și-am luminat! Cireșul lumina ograda sferic , Mă simțeam c-an spațiul ancestral , Lumina și nucul pe-ntuneric Când destinul îmi pregătea de
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
Marea mă latră ca un câine, Mă feresc ascunzându-mă-n basme. Lumina din memoria humii În ograda mea am venit din casă , unde mă simțeam „înălțat”. Prin ruga în mine rămasă m-am aprins și-am luminat! Cireșul lumina ograda sferic , Mă simțeam c-an spațiul ancestral , Lumina și nucul pe-ntuneric Când destinul îmi pregătea de drum un cal. Am cutreerat cu el nisipuri înșelătoare, Tărâmuri cu fiare și venin . Când vin acasă e mult soare Iar ograda plină
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
lumina ograda sferic , Mă simțeam c-an spațiul ancestral , Lumina și nucul pe-ntuneric Când destinul îmi pregătea de drum un cal. Am cutreerat cu el nisipuri înșelătoare, Tărâmuri cu fiare și venin . Când vin acasă e mult soare Iar ograda plină de senin. Departe mi-e dor de casă Și-n ogradă dor de cucerirea lumii, Iar rugăciunea în mine rămasă Lumină aprinde în memoria humii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Levitație / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
pe-ntuneric Când destinul îmi pregătea de drum un cal. Am cutreerat cu el nisipuri înșelătoare, Tărâmuri cu fiare și venin . Când vin acasă e mult soare Iar ograda plină de senin. Departe mi-e dor de casă Și-n ogradă dor de cucerirea lumii, Iar rugăciunea în mine rămasă Lumină aprinde în memoria humii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Levitație / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
-te-n iad sau pe pustii. Suntem săraci cu duhul Ana Podaru Suntem săraci cu duhul și vom muri săraci, Iertați-mi îndrăzneala, voi, cei cuprinși de milă Ce strângeți haina, pâinea în cufere și saci Și-o duceți în ograda și-n casa cea umilă. Săraci suntem cu duhul și vom muri săraci, Avem belșug pe masă și vrem mereu ce-i bun Că s-a uscat și vrejul... fasolea pe araci Nici nu-i mai știm azi gustul. Fasole
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
noștri despărțiți de neprieteni. Răspundea cu alte doine Vasile Tărâțeanu, înfiorându-ne cu jelania altor frați, de trupul țării separați. Bubuia Vocea lui Păunescu, ungea parcă la suflet spusa molcomă a lui bădița George Muntean, care ne spunea că din ograda aflată „la noi” se certa cu vărul-său peste hotar, acum domiciliat în Ucraina, căci de vizitat nu se putea... Ridicau paharul și noi ne ascundeam lacrima, ei erau goniți de uniforme... Oare pentru că festivalul și-a schimbat numele de
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
nu cred că vor mai putea ajunge pe Oadeci: Eusebiu Camilar, George Muntean Mircea Motrici, Grigore Vieru. Ce va să mai fie? Iar voi urca de unul singur sus, pe Oadeci, ca să mai satur de videala satului, a împrejurimilor, a ogrăzii unde ușa casei părintești nu se va mai deschide niciodată... Dealul de aceea nu mai vrea să ne primească, păstrează doar pentru noi amintirile, peisajul... Mi-a venit o idee! Totul e să mi-o accepte cei vizați: Ce-ar
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
însoțitorul fidel din primăverile înmiresmate, din verile îndulcite de gustul căpșunilor și cireșelor din grădină, ori din toamnele ticsite cu roadele cele târzii. Altfel, nepoata nici nu s-ar fi sinchisit să lase ispitele orașului ca să se-ntoarcă mereu la ograda bunicilor “de la țară”. Copila se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria, și-ncepe a plimba palma prin fața ochilor celui ce trebuia readus din trecut: - Întoarce-te în prezent, bunicuțule! La ce te gândești
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
a răsturna în lături hrana focului ce-avea să-i gătească merindele de praznic întru pomenire. Glonțul sergentului îi străpunse trupul și scăldă în sânge brațul de vreascuri, peste care flăcăul căzu cu o adâncă nedumerire pe chip. În timp ce în ograda părintească, sub privirile curioase și speriate ale copiilor, corpul lui Dumitru era cercetat de doctorii aceia ciudați, cei care opereaza fără să fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
casă... Bani, ioc! Nu avea cui să vândă lemnele alea... Pe urmă, pădurile, erau ale cuiva! Când s-a dumirit că pădurea nu mai e a ''statului'', de unde lua fiecare după pofta inimii și că dacă taie lemne, taie din ograda vecinului care-ți dă cu toporu-n cap dacă te prinde că-l furi, era târziu... La școală, pe vremea ''odiosului regretat'' cum ziceau oamenii făcând haz de necaz, învățase dulgheria. O vreme a mai găsit de lucru la orășenii care
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Fane s-a ridicat și după ce l-a pus în picioare pe pârlitul de cocoș, i-a aranjat penele zbârlite și îndreptându-și șalele i-a strigat lui mamaie: -Bre, nu pot! Ce vrei să-mi dau duhul acilea în ogradă, pentru un nenorocit de gât de țuică? -Îți mai dau unul, ce boală, doar nu oi fi de mămăligă, că te-a făcut mă-ta să porți nădragi! Și supărată de târgul făcut cu Fane, mamaia a luat cana și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]