1,311 matches
-
fără frontiere, LCF, 1991, 14; Ioana Bot, Prejudecățile cititorului, TR, 1991, 22; Virgil Nemoianu, The Real Romanian Revolution. „Femeia în roșu” („The Woman in Red”), „The World & Review” (Washington), 1991, august; Constantin M. Popa, Dorința triunghiulară, R, 1991, 7-8; Gabriela Omăt, A căzut, a căzut Babilonul cel Mare, VR, 1992, 6-7; Dan C. Mihăilescu, Călătorie cu biblioplanul, LAI, 1996, 4; Cornel Ungureanu, Între Babeți și Barbey, O, 1996, 4; Costică Brădățan, Dandysmul între askesis și vita diaboli, ALA, 1996, 4; Nicolae
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte un cotei traversând câmpul cu omăt. în chip curios, propria lui stare de orfan nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare pe mine mă umplea de milă. Dimpotrivă, lui Neculai, câinii vagabonzi îi trezeau o ură feroce, trădată de sângeroasele lui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cinstească după obicei. Cum au terminat cântarea, au și ieșit afară, la ger. Când dau și eu să ies în urma lor, numai ce văd o umbră naltă călcând cam răpede dinspre șură. De cum amurgise se pusese un pospai de omăt și, pe albeața lui, se vedea limpede. Eu l-am dus pe părintele până la sanie și-apoi dau să intru în șură. Când colo, toporul nicăieri ! Măi, ce boala am făcut eu cu toporul ? îmi dau socoteală că în casă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lacrămi în ochi. - Să-mi moară nevasta până mâne, să calicesc eu de mâini și de picioare, să mă-ngroape pân-a nu asfinți, dacă știu ceva de toporul dumitale ! - Ioane, nu-ți fă păcat cu tine ! Ai urma pe omăt din poartă până la șură ș-aduc meliția cu cânele dacă nu dai toporu’. - Să crăp, Dumitre, dacă știu. - Bine, zic, șezi jos și scoate încălțările să-ți văd urma. N-ai fost tu, n-ai de ce te teme. Ion s-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind dintr-o parte, verde, cu ochii tăiați sub sprâncene foarte negre, acum îl urmărea pe omulețul din pat. Din când în când cerca cu buricul degetelor căldura sobei. Părea că a uitat de lapte. Intrigat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apropie de procuror. Deși mult mai în vârstă decât femeia, bărbatul era încă în putere, cu capul gros și fața roșcovană pe care tuleiele cărămizii suriseră. - Strașnic frig în iarna asta, coane Ștefane, făcu el cu glas intim. Noroc de omătul gros, s-avem grâul bun la vară. Fără chef, Zalomir îl susținu : - Aveți pământ bun prin părțile astea. - Bun, cum nu !... răsări cu fală bărbatul. Ales de moșul nostru când a coborât cu mocanii din Ardeal. - Ce vorbești ! Adică cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite cu diamante. Omul legii și-aduse aminte de copilărie. Ca ș- atunci, el se lipi de fereastră să absoarbă mirifica priveliște. Dintr-o dată vântul stătu pe sloată. Nemișcată, pluti o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul în timp ce acesta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul în timp ce acesta, clipocind, tindea grumazul către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră măciulii de fân. Atent în toate părțile, printre ele călca un ciocârlan. în ușa morii ieși un moș cu căciula trasă pe nas și mânecile cojocului împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu mustața ridicată. Lângă el, în ușă, apăru un om cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de tutun. Dezgustat, Zalomir se depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni în șir
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana zburătorului ; dincoace părul ciutei sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și lucioasă ca ceara ; pur sau aiul șerpelui, usturoi țigănesc ; scaiul ista e măciuca ciobanului, roștofal ; scumpie ; siminichie; spumărița ori stuchitul cucului ; târsoaca sau troscoțelul ; slobonov și turta lupului și sânge de nouă frați. Aista
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în pliurile lor se vedea focul mocnit al gheții de iarnă. Ningea. Tot timpul ningea. Mereu cădeau din cer fulgi, câteodată mai rari, câteodată mai deși. Din când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia depus. Cu toate astea, afară era relativ cald... E timpul să mergem! Se întoarse de la fereastră și o lăsă în urmă, îndreptându-se hotărât spre coridor. Pe hol, o luă la dreapta și ajunse în dreptul ușii care dădea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am revenit la dreapta Împăratului meu. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul acoperit de zăpadă se puteau auzi motoarele suprasolicitate ale tancurilor care abia reușeau să urce panta înghețată. Erau de un albastru închis și contrastau puternic cu omătul imaculat de pretutindeni. "Să le distrugem, Corvium!" Așa și? De unde știi că n-au armură dublă? După cum au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte două tancuri, părăsite când s-au retras Gardienii, trapele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina atotprezentă se rupea. Nu orbiseră! Corvium prinse privirea lui Helur și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plini de apă, Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă. {EminescuOpI 85} VIII De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet; Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zână liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? {EminescuOpI 229} Ah! acum crengile le-ndoaie Mânuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN NOAPTEA.. Din noaptea vecinicei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce le întovărășesc. Cele mai tăinuite pări din calea lor sunt cheile. Iuți, cu putere tinerească, valurile apelor umflate de ploi sau de omătul topit, caută să sară pragurile ce li se pun în drum. Le taie în adânc, ca și cu un fierăstrău, bucuroase că și-au făcut loc, nu mai adăstează ca să-l lărgească. Curg între păreți înalți, goi, curmături înguste în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
piezișe a răsăritului trandafiriu!...” Cerințe: 1. Citiți textul și subiliniați expresiile frumoase. 2.Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3.Scrieți în câteva enunțuri mesajul textului! Legenda ghiocelului Eugen Jianu „ Iarna în puterea ei: peste tot numai omături. Și într-o bună zi, ...alb și plăpâd, ghiocelul își sună clopoțelul. — Cine îndrăznește să mi se împotrivească? se burzului Baba Iarna scuturându-și cojoacele de nea și țurturii de gheață. Abia după ce se uită bine-bine, jur-împrejur, a descoperit ghiocelul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
țurturii de gheață. Abia după ce se uită bine-bine, jur-împrejur, a descoperit ghiocelul. — Tu erai? Tu ți-ai găsit să mi te împotrivești? Dacă îmi pun mintea cu tine o să te îngheț la noapte. — Nu vă mâniați, Babă Iarnă și moș Omăt, Ie a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucaușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi și iacată-mă s! Și peste noapte, Baba larna și moș Omăt au chemat gerul într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Babă Iarnă și moș Omăt, Ie a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucaușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi și iacată-mă s! Și peste noapte, Baba larna și moș Omăt au chemat gerul într-ajutor. A mai suflat și crivățul. — Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă? — Drept să vă spun, Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Baba larna și moș Omăt au chemat gerul într-ajutor. A mai suflat și crivățul. — Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă? — Drept să vă spun, Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti după un bulgăre de pământ. Of, dacă și la noapte o fi tot atât de frig, voi muri înghețat! Soarele auzind cu câtă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Așa că, de dimineața, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece de nea. Răsunau clopoțeii lor în poiană, Babă larnă, moș Omăt, hai să ne jucam de-a prinselea! Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădindu-și rostul său pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care să bucure omul. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]