836 matches
-
lor: de la cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care-l vedeți prinde într o zi cam atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și pe dată le-am socotit prietenii noștri; doar laolaltă slujeam pădurea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zâna bună? 4.Imaginați un dialog între brăduț și unul dintre cele patru anotimpuri. Am sădit un copăcel Gica luteș Am sădit un pomișor Și-o să crească mărișor. Apă-i torn la rădăcină Și cu var dau pe tulpină. Ca omida rea, flămândă, Pe la frunze să n-ajungă. Așa cânta Ionel în timp ce-și îngrijea pomișorul și de fiecare dată îl măsura să vadă cât a crescut. Dar într-o dimineață baiețelul nostru căzu pe gânduri. Copacelul lui nu creștea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cel mai mult în text și motivați alegerea. De o mie de ori de ce? Eugen Jianu Vietuițoarele pădurii întâmpină iarna fiecare în felul său. De cum răsare soarele, pitigoii umblă în sus și-n jos pe scoarța copacilor, căutând ouă de omizi. Rică-lepurică țupăie cât este noaptea de lungă, căutând iarba tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
diseară e mare dineu nu mai știe nici el unde, ori la palatul patriarhal ori la palatul parlamentului, în orice caz uite că e patru și trebuie să stea și după năsosul ăsta, agent împuțit! Nu degeaba i se spune Omida - Plainjones auzise porecla de la un fost coleg al lui Harry Kerch de când studia dreptul internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
titlu Înnebunitor: „Criminali cameleonici”. Se Împlinesc doi ani de cînd tot spun, cameleonii sînt reptile insectivore, locuiesc În Africa și nu vin la noi În ruptul capului, fiind o specie arboricolă, adică stau În pomi, iar noi În pomi avem omizi insuficiente, că-i dăm cu var. Cum să mai facă, În asemenea condiții, plopul pere, cînd nici părul nu mai face pere? Pe de altă parte, e bine de știut că părul n-a făcut niciodată pere, deoarece el cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și căruia „un horticultor japonez i-a făcut cadou floarea numită Kimanjangilia”. Ce gest frumos. Catch 22. O fi otrăvitoare. Precum o proză semnată de Florin Jugravu, ce te umple instantaneu de cea mai lugubră mirare, mostră: „Am coborît din omida neagră, așa-i spunem dubei cu care se fac transporturile și cu care au plecat Iepurele Roșu și cu Tiflă și nu s-au mai Întors, În fața unei uși care a intrat În zid, și m-am mirat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe un SRI mare, unde Îngerii sînt informatori de Înaltă clasă. Mai ales că au aripi. Ca și prof. univ. Părăluță, ce se Înalță fîlfîind din Socialistul Împotriva denigratorilor de realizări, citez din alt prof. univ., „mulți denigratori au fost omizi pe copacul sănătos al partidului comunist, sugîndu-i seva trudită de comuniști”, la care se poate adăuga o constatare din Dragoste murdară: „Și a supt pîn-a leșinat”. Revenind, Părăluță scrie de trei ori În zece rînduri că industrializarea este o mîndrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-a-nțeles cu Cornel Nica, acesta din urmă avînd de jucat rolul de cal troian În interiorul Uniunii Stîngii Democrate. Nica cal? În Politica, un cititor Îl roagă pe Vadim să țină fruntea sus și „să nu se aplece la nici o omidă tîrÎtoare plătită din afară cu dolari, care vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele fluturilor, Îl imploră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se aplece la nici o omidă tîrÎtoare plătită din afară cu dolari, care vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele fluturilor, Îl imploră pe același om să țină sus altceva. „Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își pierd caracterul malefic și devin ceva magnific”. Mare păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la sîrbi, avorton cu colivă, omidă păroasă și păduchioasă” (revine omida). Toate aceste animale domestice sînt de fapt porcul. Și, În Universul Bucureștilor, depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește un fel de război fratricid, Între pescari, care a inspirat vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la sîrbi, avorton cu colivă, omidă păroasă și păduchioasă” (revine omida). Toate aceste animale domestice sînt de fapt porcul. Și, În Universul Bucureștilor, depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește un fel de război fratricid, Între pescari, care a inspirat vechea zicală românească Dau un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă, să și-o aprindă...Când vălătucii de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu aștepta. Trebuia să pornească la drum. Moș Dumitru, bine dispus, a comandat ca în cătănie. La atac! Inainte! Hai, flăcăi, pentru că acușica îi amiaza mare! Ne-om hodini mai mult la Fântâna cu răchiți. Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe Pâcu. Pâcule! Acum fură-l cu coada ochiului pe Hliboceanu, nu când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în omizi hrăpărețe care rod frunzele verzi și fructele, sau în microbi ucigași care atacă și distrug ființele vii. Cei care au chip de om sunt mai marii tuturor zmeilor și fiecare își are „specialitatea” sa. Printre cei mai periculoși și mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat mâncarea, apa și aerul, au îmbolnăvit oamenii, păsările și celelalte viețuitoare de pe lângă casele oamenilor. Există
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat mâncarea, apa și aerul, au îmbolnăvit oamenii, păsările și celelalte viețuitoare de pe lângă casele oamenilor. Există, știi bine, și microbi buni. Mulți dintre ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai așezat și mai puternic vine tot de afară: ─ Ana, Ana, sunt și eu pe aici, bătrânul stejar secular de pe vremea lui Ștefan cel Mare, eu, prietenul vacanțelor tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și otrăvurile din aer, nu le lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cultivare dar și de compoziția chimică a plantelor. Astfel, plantele care au o aciditate mare în frunze vor fi atacate de un număr mai mic de larve în comparație cu plantele care au o aciditate scăzută, caz întâlnit la atacul năutului de către omida fructelor (Heliothis armigera) (PATNAIK H.P., SENAPOTI B., 1995). Principalii dăunători la năut sunt omida capsulelor de bumbac (Chloridea obsolieta), musca năutului (Liromyza cicerina) care atacă specia în timpul perioadei de vegetație și viermele sârmă (Agriotes spp.) care poate cauza probleme devreme
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
mare în frunze vor fi atacate de un număr mai mic de larve în comparație cu plantele care au o aciditate scăzută, caz întâlnit la atacul năutului de către omida fructelor (Heliothis armigera) (PATNAIK H.P., SENAPOTI B., 1995). Principalii dăunători la năut sunt omida capsulelor de bumbac (Chloridea obsolieta), musca năutului (Liromyza cicerina) care atacă specia în timpul perioadei de vegetație și viermele sârmă (Agriotes spp.) care poate cauza probleme devreme, atacând semințele care germinează (FILIPESCU C.,1993; GEORGESCU T., 1993; ULEA E., 2003). Năutul
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
Totuși, ceea ce pare să străpungă armonia acestui spațiu este tocmai asumarea consecințelor pe care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în dosul/ Acestui mirific incendiu/ Al pădurii căzute în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute din dragostea/ Prevăzătoare/ A meschinilor fluturi/ Extravaganți și nebuni?// Crezi că nu știu că victorioasa întoarcere/ A lăstunilor/ Nu-i decât rezultatul/ Alegerii crude/ A celor puternici și răi/ Dintre cei slabi și buni?/ Fii liniștit/ Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sînt instructive întrucît semnalează indolențe, neglijențe, lipsă de educație în materie de salubritate și igienă, fenomene subsumabile unei mentalități retrograde, provinciale. Cea din 10 martie 1928, de pildă, insista pe obligativitatea de a face curățenie în gospodării (curățatul pomilor de omizi, greblatul curților și grădinilor), după care zicea: „Orașul fiind curățit se interzice locuitorilor de a arunca pe străzi diferite gunoaie, precum și păsări și animale moarte./ Totodată se mai aduce la cunoștința locuitorilor, de a nu lăsa porcii liberi pe străzi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]