1,499 matches
-
hotărîtor pe <<articulația>> istorică a <<insondabilului>> vivo: pe durata <<care se deschide>> în articulația și individuația istorică"141. De aici, Metzger, căruia îi aparține observația de mai sus, trage concluzia că la Dilthey "teoria categoriilor se află în opoziție cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare la accentul pe care-l pune Dilthey pe "<<articulația>> istorică" a vieții este incontestabilă, noi nu împărtășim concluzia autorului. După cum am văzut deja, supus presiunii Zeitgeist-ului din secolul trecut, modelul clasic, absolutist al metafizicii tradiționale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pierduseră caracterul imuabil. Categoriile lui Dilthey nu mai sunt deloc statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a se adapta conținuturilor experienței"; ele nu se află "în opoziție cu ontologia vieții", așa cum susține Metzger, ci se mulează după aceasta. Romantismul viziunii lui Dilthey reiese limpede chiar din felul în care el definește teoria cunoașterii, pe care o socotește "psihologie în mișcare": "Ea se deplasează în funcție de un scop determinat și-și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Această abordare ne-a fost inspirată de o serie de lucrări de morfologie culturală ale lui Edgar Papu: Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980 și Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. 24 L. Blaga consideră că romantismul, naturalismul, impresionismul și "noul stil", adică expresionismul, sunt "perioadele spirituale ale veacului XIX" (Fețele unui veac, p. 140). 25 Vorbind despre structura unei Weltanschauung, Dilthey arată că aceasta "conține
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Windelband, Rickert, Bauch), și ajunge la epistemologia științelor istorice, pregătind terenul pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia formelor simbolice (Cassirer), pentru universalismul lui Othmar Spann în privința raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru intuiționism (Bergson), pentru psihologia structuralistă promovată de Christian von Ehrenfels (vezi III, 1B) sau pentru ceea ce s-a mai numit geștaltism, și pentru structuralismul lui Lévi-Strauss (în privința celui din urmă cf. Hans-Ulrich Lessing, Zu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Wilhelm Capelle în legătură cu Parmenide în Die Vorsokratiker apud A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 80. 117 M. Flonta, Între gând propriu și sistem în Revista de filozofie, nr. 4 din 1997, pp. 357-358. Comentând perspectiva ontologică a lui Constantin Noica în raport cu ontologia tradițională, M. Flonta arată că din punctul de vedere al autorului Devenirii întru ființă ontologia tradițională s-a considerat pe sine "o cunoaștere cu valoare obiectivă a ființei, înțeleasă ca existență transcendentă, eternă, neschimbătoare, incoruptibilă, situată altundeva, adică dincolo de cele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
M. Flonta, Între gând propriu și sistem în Revista de filozofie, nr. 4 din 1997, pp. 357-358. Comentând perspectiva ontologică a lui Constantin Noica în raport cu ontologia tradițională, M. Flonta arată că din punctul de vedere al autorului Devenirii întru ființă ontologia tradițională s-a considerat pe sine "o cunoaștere cu valoare obiectivă a ființei, înțeleasă ca existență transcendentă, eternă, neschimbătoare, incoruptibilă, situată altundeva, adică dincolo de cele reale, de fenomene". 118 "Dacă ar fi mai multe existențe, ar trebui să se caște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reținem că din punctul de vedere al lui M. Riedel, "monismul metodologic" (adică "păstrarea unității unei metode în confruntare cu particularitățile empirice ale obiectului cunoașterii") este una dintre cele trei "presupoziții" care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism. (Aici este vorba, în fond, despre teza unității metodei științei.) A doua presupoziție avută în vedere de Riedel o reprezintă "monismul ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romanticilor. De altfel, concluzia la care ajunge Schnädelbach confirmă afirmațiile noastre anterioare: la Droysen istoria (Geschichte) capătă "un dublu sens", fiind deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este încercarea de a traduce în faptă aceste sarcini" (s.n.)48. S-a ajuns astfel la o criză de identitate a conștiinței istorice și, implicit, la criza istorismului. Ceea ce a urmat a fost o evoluție spre Lebensphilosophie, spre axiologie și ontologie. Dar și adăugăm noi, anticipând discuția ce va urma spre "critica rațiunii istorice". O asemenea evoluție, credem noi, ar fi greu, dacă nu chiar imposibil de conceput în absența deschiderilor promovate de istorism. Ținem să adăugăm această concluzie într-un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care comentatorul explică această aparentă "ciudățenie" și "eroare de construcție" este valabil și în ceea ce-l privește pe Dilthey: istorismul impune ca "subiectul cunoașterii istorice" să participe "la principiul istoricității oricărui fapt cultural" și, în plus
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am arătat că Droysen este mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986. Idem, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990. Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977. Idem, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. Idem, Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. Helmuth Plessner, Diesseits der Utopie, Düsseldorf/Köln, E. Diederichs Verlag, 1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi filosoful secolului XX, cum aiurea îl văd mulți intelectuali de aici și de dincolo, e un filosof ca "un dumnezeu" (pentru a parafraza titlul ultimului său interviu), fără o relevanță de fond pentru gândirea umanistă și istorică. Ce are ontologia cu gândirea istorico-politică? Însă acest contra-model, așa cum a fost el (prost) fundamentat de "elita" noastră, alături de prostituția mediatică pseudo-hollywoodiană (adică americanizarea falsă și formală a României prin formatorii ei intelectuali) sunt coordonatele subclasării societății noastre de azi pe plan european
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a urma linia doctrinară a acestuia; 2) a adoptat ideea de "tablou", specifică Luminilor și Pozitivismului, în prezentarea istoriilor sale, dar a făcut-o într-o manieră clar-obscură. Acest "pozitivist neașteptat"229 a întors pe dos fața filosofiei (îndeosebi a ontologiei heideggeriene), a lingvisticii postbelice, atot-hegemonice, și a istoriilor în cheia unui pozitivism obedient politic și redundant la nivelul tehnicilor de figurare. Istoria și partizanatul politic nu se admit decât în cazul Curții și al saloanelor sale politicianiste. Însă istoria are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o subversiune a scrisului, aderând (mai mult ori mai puțin conștient) la o estetică a nonexpresiei. Apocalipsa urmuziană afectează nu lumea reală, ci pe aceea fictivă. Literatura sa e o antiliteratură". Autorul care a seismografiat vidul de umanitate și de ontologie, a fost tradus și prezentat încă din 1965 Europei de însuși Eugène Ionesco, posteritatea operei sale în țară și în străinătate fiind una nesperată de grefierul-scriitor. Demetrescu-Buzău s-a cufundat definitiv în anonimat, copleșit de faima acestui încă misterios Urmuz
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ceva, fără intenția specială de a face aceasta. CAPITOLUL II CARACTERISTICI PSIHOLOGICE DE VÂRST~ II.1. Repere psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltării Sub impactul mai general al modelelor filosofice și științifice ale devenirii și evoluției lumii vii problema fundamentală a ontologiei explicarea dezvoltării psihice face și ea obiectul unor poziții interpretative diverse. Fără a fi singura perspectivă asupra structurării devenirii psihice, promotorii dezvoltării de tip stadial sunt cei mai numeroși, fiind, prin teoriile lor, adepți mai ales ai modelului organicist sau
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
legat de vinovăție”. Fata de Împărat se simte vinovată, ea fiind urmărită pretutindeni de un al treilea ochi. Pentru a putea Înțelege mai bine binomul privire posesiune trebuie să ne adresăm fenomenologiei. Cel care a instaurat jaloanele metodologice ale unei ontologii fenomenologice a fost Sartre. In cartea sa fundamentală” Letre et le neant” filozoful francez analizează fenomenele ființei și ființa fenomenelor. Conceptele filozofice În jurul cărora gravitează marile Întrebări existențiale sunt 1etre pour soi, 2la temporalite, 3la transcendance, 4le pour-autrui, le corps
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lume ca pură obiectivitate. Cătălina Își afirmă prezența mai Întîi pentru a fi asumată ca obiectivitate și mai apoi ca pe un model de rîvnit. Este vorba aici de acea capacitate de a rîvni - Begehrungsvermogen de care vorbea Heidegger În ontologia sa din” Sein und Zeit.” Obiectivitatea se constituie ca o terra promessa, pe un tărîm care odată cucerit nu mai lasă Învingătorului decît următoarea soluție „c-est sur ce terrain que je veux engager la lutte en me faisant objet
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fi existat doar În mintea fetei și atunci avem deschis comentariului un discurs confabulatoriu dar care ne-ar putea salva pe noi În ontic. Dacă poema nu este decît viziunea schizoidă a unei fete atunci cel puțin suntem mîntuiți ca ontologie pentru că eroi fondatori care au suferit de percuțiile acestei boli noosomice au existat din toate timpurile . La vida en sueno. De aceea probabil istoria noastră nu-i decît un ținut de trudă și Încîlceli. De aceea eroii noștri mai mult
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. 4. Ce este „ontologia Tractatus-ului“? Cum am menționat deja, versiunea finală a Tractatus-ului a fost produsă de Wittgenstein pe baza însemnărilor cuprinse în caietele de note din anii 1913-1918. Pornind de la aceste însemnări, se poate încerca reconstituirea procesului elaborării lucrării ca o succesiune de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
travestite“ despre limbaj, Stenius afirmă, totodată, că ar fi de asemenea greșit să le citim drept propoziții care spun ceva despre lume, independent de preocuparea autorului pentru clarificarea „logicii limbajului“31. Punctul de vedere al lui Black este mai elaborat: „Ontologia lui (Wittgenstein - n.m., M.F.) este, în întregul ei, sugerată de vederile lui asupra limbajului, chiar dacă relația dintre semantică și metafizică este prea complexă pentru a fi redusă la o formulă simplă.“32 Traseul care pare că a fost urmat în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adevărurile logice, cât și prin propoziții, dar despre aceste granițe nu se poate spune nimic. Este sensul în care se afirmă, în 4.114, că delimitarea a tot ceea ce poate fi gândit este făcută „dinăuntru“. Concluzia lui McGuiness este că „ontologia lui Wittgenstein ia naștere într un mod particular din prezentarea pe care o dă el simbolismului“34. Întrebarea „Ce este ontologia Tractatus-ului?“ se află în centrul controverselor dintre interpreții lucrării. Ea reprezintă terenul confruntării dintre o interpretare realistă și una
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în 4.114, că delimitarea a tot ceea ce poate fi gândit este făcută „dinăuntru“. Concluzia lui McGuiness este că „ontologia lui Wittgenstein ia naștere într un mod particular din prezentarea pe care o dă el simbolismului“34. Întrebarea „Ce este ontologia Tractatus-ului?“ se află în centrul controverselor dintre interpreții lucrării. Ea reprezintă terenul confruntării dintre o interpretare realistă și una antirealistă. Ambele interpretări au fost susținute cu argumente plauzibile. Amândouă se confruntă, totodată, cu dificultăți greu de depășit. Examinarea lor arată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de dificil este să se ajungă la o interpretare neproblematică a Tractatus-ului, o interpretare care ar fi pusă la adăpost de orice obiecții demne de atenție. Voi da o scurtă prezentare a argumentelor unor importanți susținători ai interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Mă voi referi, în principal, la versiuni ale acestei interpretări elaborate de Norman Malcolm și de David Pears. „Ontologia Tractatus-ului“ este conținută îndeosebi în primele pagini ale lucrării, în propozițiile numerotate de la 1 la 2.063. Aici se vorbește
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de orice obiecții demne de atenție. Voi da o scurtă prezentare a argumentelor unor importanți susținători ai interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Mă voi referi, în principal, la versiuni ale acestei interpretări elaborate de Norman Malcolm și de David Pears. „Ontologia Tractatus-ului“ este conținută îndeosebi în primele pagini ale lucrării, în propozițiile numerotate de la 1 la 2.063. Aici se vorbește despre obiecte, stări de lucruri atomare, fapte, lume și spațiu logic. Despre obiecte se spune că sunt simple și că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]