2,747 matches
-
datelor cu ajutorul calculatoarelor electronice, ca urmare a volumului mare al investițiilor și a transferării „grijii” informației către sistemele electronice de calcul, s-a pus într-un alt context problema protejării noilor averi, fizice și informaționale. Totul trebuie pornit de la schimbarea opticii privind gestiunea fizică a noilor averi, dar și de la valorificarea pe multiple planuri a datelor memorate, încercându-se să se obțină alte dimensiuni ale funcției de informare a conducerii, prin utilizarea informațiilor arhivate și păstrate în alte condiții. În vederea obținerii
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist, transformând evenimentele narate în simple pretexte. Interpretările date de exegetă schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil de transpus în termenii, de o mare naivitate teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Un suflet romantic (1984), aceasta din urmă replică, întrucâtva, la Jocul de-a vacanța, piesa lui Mihail Sebastian. Foarte ancorat în actualitatea socială a momentului, dar nu întotdeauna deschis unor semnificații mai generale, carență la care se adaugă concesiile făcute opticii oficiale, teatrul său intră după 1989 într-un con de umbră. Perimate sunt mai cu seamă dramele (Nu ne naștem toți la aceeași vârstă, jucată în 1980, Lungă poveste de dragoste, reprezentată în 1982), cultivând genul „pieselor de producție”, „de
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
figurație de basm, geografie exotică, mitologie greacă și biblică ori cu gingășii caligrafiate atent. Fatalmente datate, eseurile din Biletul la control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai târziu și cele din Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme contemporane cu optica unui militant (apoi fost militant) politic, însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
himere (1994), personajele nu ar fi două persoane istorice deosebite, ci unul singur, dictatorul contracarat de propria lui virtualitate, de „umbra” lui posibilă. Cele două atitudini exprimă ideologia comunismului autoritar, brutal, opresiv, stalinist și ideologia comunismului „cu față umană”. În optica auctorială, adecvată țelurilor propagandistice ale scrierii, ideală ar fi a doua atitudine, idee înscrisă conjunctural în panoplia de idei a comunistului de tip nou. Următorul roman, Muzeul de ceară (1984), construit sub forma unui monolog adnotat de un scriitor, relevă
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
a sedus cu deosebire ca roman al acestei ratări sentimentale, profilat pe ecranul primului război mondial, care nu ocupă prim-planul, ci este intermediat, ca la Tolstoi în Război și pace, printr-o dramă credibilă, care iradiază un pacifism manifest. Optica umanitaristă, antimilitaristă și pacifistă, devenită o adevărată modă în presa de stânga europeană, se face simțită și în Întunecare, dominând discursul și comportamentul unor oameni ce par desprinși din galeria dezertorilor ruși, care rupeau frontul și își împușcau comandanții. Tema
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
germană și rusă, titlurile Geschichte Dracole Waide și Skazanie o Drakule voevode. Versiunea germană, având la bază textul original, scris în intervalul august - noiembrie 1462 de un sas, probabil din Brașov, creează domnitorului român efigia literară a tiranului Dracula. Această optică asupra lui Vlad Țepeș servea intenției lui Matei Corvin de a-l discredita pe domnitorul român în fața Apusului, justificând astfel schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din versiunea germană, în
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
din a doua jumătate a secolului al XV-lea, conțin date și elemente legendare despre Vlad Țepeș. Versiunea slavonă, ulterioară celei germane, având cu aceasta o serie de elemente anecdotice comune, dar cu episoade mai dezvoltate literar, se deosebește prin optica favorabilă în care este așezat domnul român. Textul slavon îmbină anecdote de sursă folclorică și înregistrări de fapte sau situații istorice precise - luarea lui Vlad Țepeș ca prizonier, eliberarea lui, ultima sa domnie, informații despre familia și moartea acestuia. Varianta
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
înainte de 1990 „nici o pagină de literatură care să treacă peste anul 1945-1946”; dacă ar fi făcut-o, „ar fi însemnat să mintă cu bună știință”, și „nu era în stare”. A murit într-un accident, la vânătoare, lângă Tulcea. Tributare opticii impuse de ideologia și politica oficială, construite pe dihotomia maniheistă inerentă realismului socialist (nou-vechi, pozitiv-negativ, oameni noi-oameni vechi), primele romane ale lui P., Străinul (1955) și Setea (1958; Premiul de Stat), se disting, în producția industrioasă a timpului, prin însușiri
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de acesta („Cuvântul liber”, „Manifest”, „Țară nouă” ș.a.). Printre semnatari: Miron Radu Paraschivescu, Mihai Beniuc, Ion Călugăru, Geo Bogza. Două nuvele de Al. Sahia, Uzina vie și Revoltă în port, înfățișează - palid - aspecte de viață muncitorească într-un fel propriu opticii r.s. Din 1948 până în anii’60 r.s. e singura „metodă de creație” admisă în România, ca în toate celelalte țări de „democrație populară”, posibilitatea de a publica literatură, ca și de a expune artă plastică fiind condiționată de
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
modern” constau în „tratarea serioasă a realității cotidiene, ridicarea unor mai mari grupuri umane cu nivel social inferior la rangul de subiect al unei prezentări problematic-existențiale [...], încadrarea personajelor comune și a faptelor în fluxul general al istoriei contemporane”. O asemenea optică determină amestecul de stiluri, utilizarea concomitentă a tuturor stilurilor, de la cel „sublim” la cel mai „umil”. În literatura română apar elemente de r. în Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, în Povestea vorbii, O șezătoare la țară și în alte scrieri ale
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
școli de către specialiști numiți amauta. Accesul în aceste școli era rezervat doar copiilor aparținând clasei dominante. Poemele reprezentau forma de popularizare a istoriei, fiind dedicate spectacolelor publice. Poeții nu aveau însă nici o posibilitate de a alege conținutul evenimentelor istorice și optica în care acestea trebuiau să fie expuse. Toate formele de istorie erau strict cenzurate. Însăși istoria era elaborată printr-un control ideologic riguros. Astfel, la moartea fiecărui conducător, înalții demnitari împreună cu specialiștii în istorie (amauta) se întruneau într-un consiliu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mult în sfera accidentalului, a întâmplării, dacă nu chiar a erorii. Ideea unei metodologii specifice disciplinelor umane s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii de tip neokantian. Schimbarea de optică operată în cadrul acestei filosofii s-a petrecut tocmai în punctul amintit mai sus: raportul dintre constant/variabil, general/individual în fenomenele social-umane. Caracteristic întregii filosofii sociale postmarxiste germane este accentul pus pe diversitate și unicitate. Varietatea este acceptată ca singura
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe o economie de tip industrial dinamică, locul utopiei, ca formă de organizare socială mai bună, posibilă, dar nu și necesară, îl ia evoluția progresivă, economică a omenirii, ca un proces necesar. Începe să se petreacă o deplasare structurală în optica asupra temporalității. Teza lui Voltaire asupra istoriei este simptomatică. El considera că istoria nu trebuie să mai fie considerată ca succesiune a regilor și a războaielor; „prin istorie - afirma el - învățăm care au fost etapele prin care omenirea a trecut
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sine și o modificare de atitudine față de realitate: dorința de a schimba rapid, revoluționar realitatea, în sensul valorilor umane, a rațiunii, este înlocuită cu pasivitatea așteptării ca procesul „natural” să lucreze, în timp, și adesea în mod dureros. O asemenea optică este evident adecvată transformării burgheziei într-o clasă dominantă, este interesată să „lase lucrurile să intre în matca lor”. Spencer era un filosof, și nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
99,9% dintre membrii unei comunități europene drept unica formă posibilă a organizării sociale. În secolul XX, concepțiile s-au schimbat, existând comunități care și-au modificat opiniile în sens absolut invers. Ambele exemple pun în evidență diferențele imense de optică ce pot exista între epoci diferite sau chiar în cadrul aceleiași epoci. În aceste condiții, putem utiliza atitudinea colectivității, aprecierile lor ca un criteriu al progresului? Putem considera că ceea ce coincide cu aspirațiile unei colectivități sau ale unei clase sociale reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
invocăm pornind de la progresele actuale ale știintelor experimentale. Se poate spune că acest tip de cercetări reprezintă o prelungire normală a psihologiei științifice. Nu este vorba aici despre o schimbare fundamentală în ceea ce privește opiniile metodologice și epistemologice ale behaviorismului. In această optică, comportamentul rămâne singurul obiect asupra căruia se concentrează reflexia și „locul” unde se infirmă sau se confirmă ipotezele. Ne putem aminti cum unul dintre părinții terapiilor comportamentale, sud-africanul Wople, nu ezita să utilizeze, în cadrul metodei sale de desensibilizare sistematică, imageria
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In ceea ce privește tratamentele combinate, există mai multe probleme importante pe care trebuie să le discutăm. Este mai bine să asociem cele două tratamente chiar de la începutul terapiei, sau să le asociem unul după altul, într-o manieră secvențială? In optica unui tratament secvențial, este mai bine să începem cu TCC sau cu farmacoterapia? Intr-un tratament secvențial, este mai bine să stopăm primul tratament în momentul introducerii celui de al doilea, sau să-l menținem pe durata totală a tratamentului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bună definire a specificității și a complementarității celor două tipuri de intervenție, farmacologică și psihoterapeutică, deci o mai bună identificare a prescripțiilor acestora fie separat, fie în combinație, fie secvențial. Nu se pune problema de a ne poziționa într-o optică sterilă de competiție, ci de a evolua spre o optică integrativă. 5 Punctul de vedere al pacientului Annie Gruyer∗ Introducere 1. Accesul la terapie 2. Desfășurarea terapiei Relația terapeutică Consultațiile Evitările: inamicii pacientului și ai terapeutului Inventivitate și îndrăzneală: un
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de intervenție, farmacologică și psihoterapeutică, deci o mai bună identificare a prescripțiilor acestora fie separat, fie în combinație, fie secvențial. Nu se pune problema de a ne poziționa într-o optică sterilă de competiție, ci de a evolua spre o optică integrativă. 5 Punctul de vedere al pacientului Annie Gruyer∗ Introducere 1. Accesul la terapie 2. Desfășurarea terapiei Relația terapeutică Consultațiile Evitările: inamicii pacientului și ai terapeutului Inventivitate și îndrăzneală: un avantaj pentru terapeuți Problemele „existențiale” și schemele Medicamentele Vindecarea 3
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aproape imposibil să se afirme, deoarece se teme că discuția fie se prelungește, fie se înveninează, iar acest lucru declanșează reacții de înroșire sau de blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească despre ea, păstrând mereu aceeași optică de a nu-și asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle - Pentru mine, aceste situații sunt cele mai dificile. Pot roși fără motiv, deoarece tocmai mi s-a spus că este o vreme frumoasă pentru acest
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acționa asupra respondenților parțiali. Dezvoltarea teoriei schemelor Teoria în legătură cu schemele a urmat aceeași cale de diversificare ca și teoria centrată pe axa I. Ideea în sine a unor scheme preexistente, rigide sau nu, conduce la definirea dimensiunilor personalității. In această optică, schemele depresogene și schemele caracteristice tulburărilor de personalitate clinică se situează pe un continuum, elementele discriminante fiind, în mod esențial, unele criterii cum ar fi rigiditatea, capacitatea de acces și interferența schemei asupra travaliului terapeutic în sine. Caracteristicile pacienților „slab
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
clasele sociale. Dacă până În deceniul opt al secolului XX au existat Încercări teoretice de tratare a diviziunilor dintre generații și a celor dintre clase prin excludere mutuală - concepții inspirate, În special, din viziunea marxistă asupra claselor sociale -, după această dată optica se schimbă, accentul punându-se pe raporturile dintre generații, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe legăturile care se stabilesc la muncă, În familie, În viața politică, În spațiul de locuit, În relațiile cu mediul Înconjurător etc.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Descartes axioma: „Umblu, deci sunt”. Cât despre fizică, aplicarea deducțiilor matematice conduce la stabilirea unor fapte confirmate apoi de experiență. D1 Bouasse dovedește acest principiu prin dezvoltarea catoptricei sau științei fenomenelor datorate reflexiunii luminii. Principiile fundamentale ale acestei ramuri a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii rămăseseră sterile, Înainte ca matematicile să vină să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile se iviră ca prin minune. D1 Bouasse ne zice: „Cu Newton optica geometrică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii rămăseseră sterile, Înainte ca matematicile să vină să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile se iviră ca prin minune. D1 Bouasse ne zice: „Cu Newton optica geometrică s-a dezvoltat pe cale silogistică și, de 200 de ani, progresele acestei ramuri a fizicii sunt paralele cu progresele matematicilor” (p. 185). Cum ar putea Însă fenomenele fizice să asculte de deducțiile matematice, dacă acestea nu ar fi expresia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]