1,840 matches
-
căutat elemente tematice și de expresie pentru poemele lor omagiale chiar În opera marelui poet. Din acest punct de vedere, concludent este poemul Sfărâmat-am rânduirea cea crudă - al lui Dan Deșliu: «Cu ura clocotindă În pumnii sângerați, sfărâmat-am orânduirea cea crudă și nedreaptă; visările cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
port ilegal de armă și pentru trecere frauduloasă de frontieră, cu pedepse de până la 12 ani, și deținuții cu pedepse de până la 10 ani, pentru infracțiuni politice (majoritatea încadrați în celebrul articol 209 din Codul Penal, referitor la uneltire contra orânduirii sociale). Munca era împărțită pe sectoare alocate brigăzilor, constituite din aproximativ 50 de deținuți și escortate de câte 8-10 soldați și un milițian. La Poarta Albă se muncea cu roaba, deținuții având de îndeplinit o normă de 3 m3 de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
păcii, combaterea inflației etc., în România majoritatea liderilor social-democrați erau împotriva colaborării cu Partidul Comunist, scos în afara legii. Motivul principal era înscrierea în programul acestuia a unor obiective stângiste și antinaționale dictate de Comintern, cum erau răsturnarea prin violență a orânduirii existente, colectivizarea agriculturii, dezmembrarea statului național. Astfel se explică faptul că ofertele de alianță venite din partea comuniștilor erau privite cu rezervă de forțele democratice ale țării, inclusiv de către asociațiile de femei. În consecință, alianțele antifasciste care s-au încheiat între
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
lor, legionarii”4. În discursurile rostite la Conferință se accentua ideea că, spre deosebire de „organizațiile feministe burgheze care luptă numai pentru revendicări feminine fără să se ocupe de problema socială”1, comisiile de femei integrate în F.N.D. aveau ca obiectiv înlăturarea orânduirii nedrepte și înlocuirea ei cu alta în care „să nu mai fie mizerie și exploatare”. Femeile din U.R.S.S. (reprezentate la Conferință de Nina Dimitrievna Sulie) erau socotite un fel de modele ideale ale emancipării, demne de urmat. Comisiile de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dispară, pe măsura în care mamele sunt mai cultivate intelectual. Înțelegerea în familie dă naștere Armoniei. De când lumea au fost tensiuni între generațiile ce se succed - dar, unde veghează o mamă înțeleaptă, asperitățile se îndulcesc. Între tatăl, păstrătorul sever al orânduirii morale și sociale, pe de o parte, și generația care-și caută, zbuciumată, calea cea nouă, pe de alta, o mamă intelectuală e mediatorul ideal: iubitor și obiectiv totdeodată! „Înțelegând” pornirile celor tineri, nu le va osândi cu grabă sentimentală
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nostru, al femeilor - cele mereu disprețuite și umilite de foștii cârmuitori - va cântări greu în cumpăna care hotărăște mersul mai departe al treburilor noastre obștești. Pentru întâia oară în viața României, noi femeile căpătăm drepturi depline să luăm parte în orânduirea și cârmuirea treburilor țării noastre. Suntem cuprinse de bucurie că ni se face dreptate. Suntem cuprinse de mândrie pentru țara noastră, în care a început în sfârșit să domnească libertatea și dreptatea. Dar suntem pătrunse și de marea răspundere precum și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cei mai tineri să-i ajute pe vârstnici să pună Întrebările, iar aceștia, la rândul lor, să-i Îndrepte pe tineri către locurile unde se găsesc răspunsurile. Legătura osmotică dintre Partid și Stat face parte din acest tip de tematici. Orânduire acceptată și chiar devenită axiomatică În perioada comunistă, de neconceput din perspectiva oricărei gândiri libere, această preluare a Statului de către Partidul Comunist Român s-a făcut cu rapiditate și cu mijloace birocratice imediat după preluarea puterii În 1947. În doar
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
angajat În „lupta de clasă”, transformându-le În unelte ale sistemului represiv. Gradul scăzut de cultură, precum și saltul de la situația de marginalizat social la cea de deținător al puterii au amplificat posibilitatea manipulării lor În scopul exterminării „dușmanului politic al orânduirii socialiste”. În subsidiar, am dorit să testăm un set de subipoteze enunțate de Friedrich Hayek. În Drumul către servitute, Într-un capitol intitulat „De ce ajung În frunte cei mai răi”, Hayek a Întreprins o incursiune În problema dihotomică a unor
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a desființat formal „instituția” deținutului politic (prin grațieri masive). Penitenciarele politice au continuat să funcționeze Însă În România până la prăbușirea regimului, dintre cele mai cunoscute fiind Jilava, Gherla sau Aiud. 3. Recrutarea cadrelor Rolul cadrelor superioare de penitenciar În consolidarea orânduirii socialiste a fost extrem de Însemnat. Ca parte a procesului de marginalizare, pedepsire, reeducare a elementelor indezirabile pentru regimul comunist, sistemul penitenciar a fost una dintre instituțiile vitale pentru menținerea regimului și legitimarea sa prin antiteză cu cei care erau Încarcerați
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
căpitan (1 mai 1957); maior (23 august 1962); locotenent-colonel (23 august 1968); colonel (12 decembrie 1978). Decorații: Medalia „A 5-a aniversare a RPR” (1952); Medalia „Meritul Militar” clasa a II-a (1955); Medalia „Pentru servicii deosebite aduse În apărarea orânduirii sociale și de stat” (1959); Medalia „A XX-a aniversare a eliberării Patriei” (1964); Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării Patriei” (1968); Medalia „A 50-a aniversare a Înființării PCR” (1971); Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
o poveste; uneori este vorba despre soarta Înduioșătoare a unor oameni care au luptat pentru idealul comunist și care s-au văzut fără mijloace de subzistență odată instaurat regimul, alteori este vorba despre impostori care Încearcă să profite de noua orânduire pentru a-și asigura o poziție socială. Un fost tovarăș, „cunoscut avocat cu vederi de stânga” (p. 45), Îi trimite și câteva poeme care Îi sunt Închinate, de o calitate literară mai mult decât Îndoielnică. Alte scrisori vin de la rudele
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
mari. În lucrarea sa există foarte multe elemente realizate, care pot și trebuie să fie dezvoltate. Este suficient să ne aducem aminte de capitolul Spre socialism, în care ritmul dinamic al versurilor sugerează imaginea impresionantă a înaintării patriei noastre către orânduirea fericirii depline: Mașina aleargă nebună. Cu țipătul viu și fierbinte De-i vifor sau vremea e bună Noi mergem mereu înainte.” Horea nu mai este singur de Nina Cassian îi oferă lui Paul Georgescu 19 ocazia de a descoperi o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fiecare acțiune, de fiecare vorbă a lor. Pentru public, în general, spectacolul are o mare însemnătate și datoria teatrelor care îl reprezintă este de a efectua în măsura posibilităților și turnee pentru populația de la sate. Crângul de călini arată superioritatea orânduirii colhoznice, viața minunată a colhoznicilor sovietici, înaltul lor nivel de trai”. În 1952 problemele dramaturgiei sunt la ordinea zilei în presă. În iulie are loc Plenara Uniunii Scriitorilor consacrată dramaturgiei. În avanpremiera consfătuirii, Contemporanul reproduce după Pravda un material privind
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apare firească. Problema tipicului - zice tovarășul Malencov - este întotdeauna o problemă politică». Arta în general este o problemă politică strâns legată de construcția statului socialist. Întâi de toate producerea frumosului este cerută de popor ca o necesitate rezultată din noua orânduire socialistă care cere «asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale și culturale mereu crescânde ale societății (...)». Literatura realist-socialistă evocă anticipat imaginea lumii de mâine, servind ca plan de construcție, înfățișează pe omul nou, socialist, cu entuziasmul, viziunea sa de viață și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Este necesar de a preciza că, așa cum ne arată marxism-leninismul, nu există categorii sociale eterne; desigur că nu poate fi vorba de o contradicție între caracterul istoric al unui tip literar și valabilitatea lui de-a lungul a mai multor orânduiri sociale, în sfârșit că noțiunea de «fond omenesc stabil» folosită de acad. G. Călinescu, trebuie precizată în așa fel, încât să se prevină orice interpretare idealistă de felul concepției despre eternitatea trăsăturilor moralei omului”. „Dezbaterea asupra problemei tipicului - începe G.
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastră fără să ne înțelegem provizoriu asupra chipului de a pune chestiunea. Eu am zis că «în artă este ceva durabil» și am pomenit de un «fond omenesc stabil». Prietenii mei admit valabilitatea tipului literar de-a lungul «mai multor orânduiri sociale». Însă asta am voit să spun și eu. Prietenii mei se tem de termenul «etern» deoarece, conform marxism-leninismului «nu există categorii sociale eterne». Fără îndoială. Însă cuvântul «etern» folosit de publiciștii sovietici, nu e luat în accepție metafizică. Iată
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
caracteristice unui poet socialist. «Arta poetică» în care poetul cântă tot ceea ce «e dat omului să-i placă», «tot ceea ce-ți face traiul mai frumos», e o proclamație a bucuriilor omului, a luminozității sentimentelor în salutarea specifică a omului orânduirii noastre, a fenomenelor de viață celor mai ingenue și mai pure. De curând, închinând un «toast în cinstea tinerilor de la Festival» poetul reia veghea sa bahică, deschizându-și sufletul său de om al norodului și recapitulând, de astă dată într-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și stilul oratoric. Asupra epocii și mediului în care a apărut b. au fost emise păreri contradictorii. Geneza unor tipuri sau motive s-a confundat adeseori cu geneza genului însuși. Chiar dacă unele subiecte, cum ar fi cele haiducești, datează din orânduirea feudală, nu se poate afirma că specia a apărut în această etapă istorică. Originea mult mai îndepărtată în timp a eposului este probată de existența b. mitico-fantastice (cum ar fi Soarele și luna). Cât privește probabila apariție la curțile feudale
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
cei cu ranguri de ostaș au cerut și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată și oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor și-au tot bătut capul cu petițiile lor. Dar dacă ar asculta de interesul fiecăruia, toată orânduirea domeniilor s-ar duce de râpă. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Ishida cu capul plecat și cu mâinile pe genunchi. Însă astăzi te-am chemat pentru o altă pricină, schimbă deodată vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezii și îngâmfarea lor, mi-a povestit căpitanul acum două zile la masă. N-am văzut în viața mea oameni mai prefăcuți ca ei, care socotesc că e o virtute să nu arăți nimănui ce gândești! I-am răspuns că orânduirea lor politică e atât de aleasă, încât e greu de crezut că e într-adevăr o țară păgână. Secundul zise cu tărie: — Tocmai de aceea Japonia e o țară cu care greu se poate negocia. În curând vor încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păstrez speranța până la capăt? Atâta... vreau să știu.” În fața mea nu se întinde însă decât tăcerea. În întunericul adânc Dumnezeu rămâne mut. Doar hohotul acela se mai aude când și când. Râsul acela batjocoritor de femeie. Dumnezeu este inima oricărei orânduiri și țelul oricărei istorii. În spatele istoriei omenești, Dumnezeu hotărăște o altă istorie după gândul Său. Acest adevăr îmi este și mie binecunoscut. Dar în această istorie făurită după gândul lui Dumnezeu nu încap nici gândurile, nici planurile, nici visurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de moarte pe dealul Golgotei. Ai dreptate. Cardinalul repetă de câteva ori „Ai dreptate”. Dar dintr-o dată îi pieri surâsul și chipul i se înăspri. Numai că... noi nu trăim în vremea Domnului și a apostolilor. Fiule, noi conducem o orânduire imensă. Avem o datorie față de țările creștine și de popoarele lor. Și pentru a ne-o îndeplini, avem politicile noastre. Oricât de necurate și de lașe ar fi ele în ochii voștri, tocmai aceste politici sunt cele care ne țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când cardinalul se întoarse într-un târziu către mine, pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când Caiafa, da. Toți cei care conduc o orânduire vor spune întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este decât să lăsăm de izbeliște un om pentru a-i slava pe cei mulți. Și noi credem în Dumnezeu, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când Caiafa, da. Toți cei care conduc o orânduire vor spune întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este decât să lăsăm de izbeliște un om pentru a-i slava pe cei mulți. Și noi credem în Dumnezeu, dar din clipa în care am făcut ordine bisericești și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este decât să lăsăm de izbeliște un om pentru a-i slava pe cei mulți. Și noi credem în Dumnezeu, dar din clipa în care am făcut ordine bisericești și am întemeiat o orânduire, am ajuns și noi în locul lui Caiafa. Pentru a-și salva ordinul bisericesc, până și Sfântul Petru a fost silit să-l lase pe fratele său Ștefan să moară ucis cu lovituri de pietre. Ascultam cuvintele lui înmărmurit. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]