1,225 matches
-
un scut cu o clopotniță și capul de zimbru, doi butuci de vie cu struguri erau încununați deasupra ramei unei cetăți medievale cu cinci turnuri. În catastifele orașelor, se înscriau vânzările de vii de lângă orașe, ai căror proprietari erau domnitorii, orășenii, boierii, mănăstirile sau episcopiile. Cele mai multe documente de acest fel le avem consemnate din orașele Hârlău, Cotnari, Huși și Iași. De asemenea, se mai înscriau vânzările sau cumpărările de dughene, case, precum și donațiile de case și prăvălii. Într-o "carte de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
această cauză aveau loc tulburări și frământări orășenești la București, Ploiești, Roman, Huși, Bârlad și în alte localități. Proprietarii moșiilor pretindeau dijmă și clacă în creștere, iar pentru casele și locurile din vatra târgurilor, bezmăn. Acestea erau cauzele conflictelor între orășeni și proprietari. La Huși, o stare tensionată exista între locuitori și Episcopie, ce devenise între timp proprietară de moșii în jurul orașului, deoarece birurile percepute (în bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
devenise între timp proprietară de moșii în jurul orașului, deoarece birurile percepute (în bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau în creștere. Târgoveții au făcut numeroase jalbe către domnie. La una dintre acestea, orășenii îl reclamau pe episcopul Iacov, care "îi supără făr-dreptate", luându-le dijme sporite pe dughenile închiriate și pe produse. Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat a răspuns la 2 aprilie 1785, reglementând obligațiile târgoveților față de Episcopie după vechile prevederi. O atmosferă de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
orașului Huși, proprietăți ale Episcopiei: Cornii - Unguri, Duda, Cotroceni și Broșteni. În procesul de dezvoltare și de extindere a târgului Huși, unele sate deveniseră mahalale ale târgului. Cu timpul, Eforia orașului a înglobat pe unii din locuitorii acestor mahalale între orășeni, iar sătenii s-au arătat bucuroși să devină târgoveți și să scape de obligațiile de boieresc. Arendașii moșiei Episcopiei continuau să considere pe locuitorii acestor sate drept clăcași cu locuri de hrană. Țăranii s-au văzut supuși astfel unei duble
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
învins pretudindeni. Unele nereguli au fost semnalate. Astfel, la 2 septembrie 1857, la Huși, 12 patentari precupeți s-au adresat, printr-o petiție, Comitetului de cercetare a reclamațiilor electorale din districtul Fălciu. Ei solicitau să fie trecuți în lista alegătorilor orășeni: "Noi găsîndu-ne cu proprie<tă>țile în acest târg, plătind și patente la briasla precupeților, având și vrâstile ceruti di înaltul firman, apoi acum nu ne videm și noi trecuți în listile electorale; de aceia, prin aceasta, viu [sic] a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Eu Avram Curivan + Eu Dimitrachi Olaru + Eu Constantin Popa + Eu Dănilă Role + Eu Vartolomii Mocanu + <S> taicu Dascălu + Eu Gheorghe Pușcă + Eu Gheorghi Popa”. + Eu Toader Postu Comitetul a hotărât aprobarea cererii și locuitorii au fost înscriși în lista alegătorilor orășeni. În prima decadă a lunii septembrie 1857 (5 septembrie), au avut loc, la Huși, alegeri pentru un loc de deputat orășenesc în Adunarea ad-hoc. Repartiția voturilor s-a desfășurat conform următorului tabel, după firman, art. 5, din numărul proprietarilor din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se propagau boli, cum ar fi tenia, dizenteria, holera, febra tifoidă. Prin intemediul presei, primarul dr. I. Munteanu informa pe hușeni că, „lucrările începute la punctul Varnița, pentru captarea izvoarelor sunt terminate, și apa captată dată în conducta principală, așa că orășenii vor avea un plus de apă de 40-50 metri cubi pe zi”. Evident, cu scop electoral, primarul a evidențiat activitatea administrației comunale, care a reușit într-un timp scurt să realizeze o lucrare de mult așteptată. Totuși, problema apei la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care era proprietatea a doi bătrâni Donici (frate și soră). Cei doi hușeni îi vor inspira poetului poezia Acuarelă, scrisă la Huși și pe care o reproducem în cele ce urmează: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
urmează: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând În gând Cadența picăturilor de ploaie, Ce coboară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
coada prin zăpada groasă. Știrea nu m-a bucurat defel, mai ales pentru că eram nevoit să înfrunt singur nămeții. Mai târziu, m-am tot întrebat dacă nu cumva cantonierul, hâtru de felul lui, voise să-l ia peste picior pe orășeanul care ar fi trebuit să stea cuminte lângă sobă. Dar urmele clare de pe zăpadă nu îmi sprijineau prea mult bănuiala... Cum se vede, am scăpat cu viață. A.B. Dar modele literare ați avut? Am avut câteva modele profesionale remarcabile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în ochi neadevărul. Procentul populației românești n-a putut să scadă în Basarabia, ba dimpotrivă. În fine, toți cei care au călătorit în Basarabia au remarcat faptul că aici limba română este vorbită în general de toți locuitorii, țărani sau orășeni, ceea ce n-ar fi fost cu putință dacă majoritatea populației ar fi format-o elementele străine recent imigrate aici. Aceste simple constatări ajung pentru a arăta de pe acum rezolvarea problemei: este, așadar, imposibil să susții că pe un teritoriu care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Chapelle. O promenadă sociologică". Toate aceste rupturi între Paris și periferia sa au consecințe sociologice. Periferia este spațiul surghiunului, locul unde se găsesc surghiuniții. Pentru Bernard Marchand, periferia "se înfățișează începînd cu Haussmann sub un aspect original: era locul unde orășenii săraci, dar obișnuiți cu viața urbană, fuseseră împinși, un spațiu care nu aparținea în întregime orașului, dar cu atît mai puțin ruralului, o cultură originală diferită de cultura urbană, constituită alături de ea și împotriva ei [...]. Raporturile otrăvite pe care le
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
stai cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la granița cu Austria. E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Schitul Agafton". Sfânta masă a acestei biserici este făcută din trunchiul (tulpina) acestui mare stejar, unde stătuse odinioară monahul Agafton 34. Aflăm din aceeași sursă cum a ajuns Agaftonul schit de maici: prin anul 1814 monahiile Pisoschi, venind de la Schitul Orășeni, comuna Cristești, Botoșani, la acest schit au făcut ca monahii (călugării) să părăsească schitul și astfel s-a întemeiat și s-a populat acest schit cu maici, zidindu-se și biserica mare din deal cu patronul "Pogorârea Sfântului Duh"; aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iar în chilia sa păstra un album cu fotografiile familiei. Ea însăși se fotografiază în 1868 lucru nepermis în cin. Mihai o cultiva, căci îi era dragă. A murit la 90 de ani, schivnică la Agafton. Olimpiada vine de la schitul Orășeni la cel din Agafton (1840), unde va fi și stareță în intervalul 1888-1902. Locuia aproape de chilia Fevroniei, era isteață, darnică și se pricepea la administrație. Sofia se călugărește și ea pe la 1840, tot la Agafton, unde moare în chilia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de galbeni, împrumutați de ici și de colo, se cereau restituiți, la scadențe apropiate unele scadențe erau de mult depășite iar creditorii cereau justiției formule executorii 18. Toate speranțele familiei stăteau în obținerea unei sume consistente din vânzarea altei moșii, Orășeni, numai că acești bani erau blocați din porunca Divanului Domnesc de același Hurmuzache pentru încurcături ce nu interesează strict subiectul. Cert este că soții Eminovici încearcă să iasă din impas, sfătuindu-se cu stolnicul Iurașcu, tatăl Ralucăi, născocind tertipuri judecătorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veci a moșiei Ipotești, spre îndestularea Eufrosinei Petrino, cu suma de 2.500 de galbeni 20. În situația dată, Raluca va da în judecată Epitropia generală a spitalelor Sf. Spiridon pentru că nu i se da restul de bani, din vânzarea Orășenilor 21. În felul acesta, Eminoviceștii mai câștigă 1.388 de galbeni pe care îi dau Eufrosinei Petrino. Restul datoriei aveau s-o achite abia peste trei ani. De datoria către Eufrosina Petrino, Eminovici n-a putut scăpa, până la 2 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
punem un punct acolo unde trebuie, în acele vremuri. Tot în excursie, observ, îmbinați utilul cu plăcutul, la fel ca mine. Două feluri diferite, dar la fel de incitante, prin care poate fi imortalizat tot ceea ce se oferă privirilor noastre hulpave de orășeni. Pentru posteritate sau doar pentru ochii rudelor superficiale, aș zice... Surâse. Ochii pictorului - albaștri, tăioși, ascunși sub sprâncene stufoase, probabil că are și o grămadă de păr pe piept, gândi fotograful îl fixară câteva secunde. Umerii se ridicară, la un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
asemenea brigăzi voluntare dacă au fost aduși cu baioneta la muncă și cred că ar căpăta un scuipat consistent de vechi brigadier direct între ochii săi mânjiți cu ceva euroi occidentali. Și totuși rezistență anticomunistă a fost, dar nu din partea orășenilor și nici măcar de partea celor care fuseseră exploatatorii de pe timpuri rămași fără avuții, orășenii nu aveau nimic de pierdut ci numai de câștigat totul, iar șobolanii cei cu bani de altă dată, ori părăsiseră corabia fugind în occident ori își
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ar căpăta un scuipat consistent de vechi brigadier direct între ochii săi mânjiți cu ceva euroi occidentali. Și totuși rezistență anticomunistă a fost, dar nu din partea orășenilor și nici măcar de partea celor care fuseseră exploatatorii de pe timpuri rămași fără avuții, orășenii nu aveau nimic de pierdut ci numai de câștigat totul, iar șobolanii cei cu bani de altă dată, ori părăsiseră corabia fugind în occident ori își ispășeau pe drept păcatele în locuri ca Sighet sau Aiud. Așa cum nimeni nu i-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
călcâie și porni spre intrarea din dos a casei. Mai târziu, cu inima bătându-i nebunește, se Întrebă dacă aveau să-l pedepsească. Dar nu se Întâmplă nimic. Incidentul fu uitat. * * * Se apropia sfârșitul anului. În rândul fermierilor și al orășenilor, un băiat care Împlinea cincisprezece ani Își sărbătorea, de obicei, maturitatea printr-o ceremonie. În cazul lui Hiyoshi, nu era nimeni care să-i dea nici măcar un evantai pentru ceremonie, darmite un ospăț. De vreme ce era Anul Nou, stătea așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un zăvor solid. De cele mai multe ori, conacele samurailor și casele neguțătorilor - dacă aceștia erau cât de cât Înstăriți - erau Înconjurate cu un zid de pământ sau cu un șanț cu apă, Întărit cu două-trei rânduri de fortificații. La căderea nopții, orășenii și sătenii deveneau neliniștiți. Așa stăteau lucrurile de pe vremea războaielor civile din secolul trecut și nimănui nu i se mai părea anormal. De cum asfințea soarele, oamenii se culcau. Când se vârau În paturi, lucrătorii, a căror singură plăcere era somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
neluându-și În seamă foamea, și să Învețe lucruri noi - despre regulile după care mergea lumea, despre patimile omenești sau obiceiurile diverselor regiuni. Încerca să Înțeleagă evenimentele actuale, compara puterile militare ale diferitelor provincii și studia obiceiurile fermierilor și ale orășenilor. De la Începutul războaielor civile și până la sfârșitul secolului trecut, mulți oameni se instruiseră În artele marțiale. Era o viață plină de greutăți și, timp de un an și jumătate, Hiyoshi urmase Calea Războinicului. Dar nu umblase cu o sabie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și transforma orașul Într-un infern. Își pierduse tot respectul față de Koroku. Nu voia să-l servească pe Dosan și nici să aibă de-a face cu Yoshitatsu. Dacă avea să fie aliatul cuiva, atunci urma să-i aleagă pe orășeni. Simpatia lui se Îndrepta mai ales spre ei și, În special, către părinți și copii. Aceștia erau Întotdeauna principalele victime ale războiului. Era mult prea agitat pentru a citi scrisoarea imediat. În timp ce mergea, cu strigătul său obișnuit, „Ace de vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Vântul n-o să se potolească nici după apusul soarelui. Fiți atenți la focuri. De cum e gata un cazan, Începeți să faceți chiftele de orez. Dădea să iasă, când Îl observă pe Hiyoshi. Privindu-l curios, chemă un servitor. — Cine-i orășeanul ăsta cu mutră de maimuță? Întrebă el. Nu l-am mai văzut pe-aici. — E În sarcina Stăpânului Mitsuhide. Mataichi Îl păzește ca să nu fugă. Atunci, bătrânul Îl remarcă pe Mataichi, așezat pe lada cu surcele. — Bravo! Îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]