1,193 matches
-
mesajului pregnanță și îl transformă în știre. Declarația a avut, de altfel, ecouri care au recurs tot la termenulemblemă: „japca oficială” (steliantanase. ro), „japca economică” (stiripescurt.ro). Termenul circula și înainte în internet și în stilul publicistic puternic marcat de oralitate colocvială: „ bancară made in România: rata lunară la un credit ipotecar” (urbaniulian.ro); „Mafia imobiliară vrea să ia cu japca Dămăroaia” (Evenimentul zilei, 7.11.2011) etc. Caracterul spectaculos sau chiar scandalos al afirmației de la care am pornit provine, în
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
a făcut în conformitate cu normele ortografice și de punctuație în vigoare atunci, ca și acum. Ne-am străduit să redăm modulațiile vocii invitatului prin intermediul semnelor de ortografie și de punctuație, al sublinierii unor cuvinte cu italice etc. Am păstrat unele mici oralități, care dau farmec expunerii libere. Recent (6 septembrie 2010), ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a revăzut varianta finală a textului și a fost de acord să publicăm acest dialog. Îi mulțumim, și pe această cale, pentru
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
mireasă!” (Libertatea, 16.03.2012), fie pentru a introduce secvențe de text („Iată lista nominalizărilor”, Cancan 24.01.2012); procedeul e simplist și implică o anume infantilizare a publicului. Altminteri, prezența lui iată introduce în textul scris un efect de oralitate retorică: „să abordeze problema preț-securitate energetică, în strânsa conexiune cu implicațiile sociale care, iată, devin presante și în țările UE” (fin.ro, 24.02.2012).
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
că în ansamblul de variante regionale și stilistice ale limbii române cele vorbite în Moldova au anumite trăsături caracteristice - mai mult sau mai puțin pronunțate, în funcție de gradul de standardizare (diferit în limbajul jurnalistic, în cel științific, în literatură sau în oralitatea familiară). Mai multe sau mai puține, diferențele lingvistice dintre româna vorbită la București, la Cluj, la Iași, în diaspora, în Republica Moldova, în Banatul sîrbesc etc. provin din diferențe istorice și culturale, din fenomene de contact - și e normal să fie
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
căuta chiar pe judele, ci pe cei ce locuiesc cu el". Astfel, alde poate fi pus în aceeași categorie cu ,pluralul politeții" (foarte rar azi, substituit însă de construcția politicoasă și eu), dar și cu alte forme de atenuare specifice oralității familiare (cam, mai, pe la etc.). Înaintea unor substantive comune nume de lucruri, apariția lui alde e considerată artificială, reprezentînd (la Pann, Odobescu, Ispirescu) o încercare cultă de a imita vorbirea populară. Cel mai vechi exemplu de folosire a lui alde
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
a obiectului față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
încearcă să fie amuzantă cu prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
sau de la sloganuri publicitare, dacă n-ar avea ceva mai multă relevanță lingvistică. Nu e de obicei inclusă între tiparele repetiției, probabil pentru că apare ca un caz prea particular: care poate fi totuși pus în legătură cu o tendință mai generală a oralității populare. Tipurile puternice și productive de repetiție din română (studiate de mai multă vreme de Jacques Byck, de Iorgu Iordan ș.a.) sînt repetiția imediată ("încet-încet ai ajuns la vorba mea"), cea aparent imediată, elementele fiind de fapt separate de o
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
o construcție sintactic încheiată își reia (aparent fără justificare) un component deja exprimat - e drept, cu o oarecare variație a formei. Mecanismul nu e deci al unei elipse, ci al unui adaos: formă a redundanței cu valoare expresivă tipică pentru oralitate. Ar fi interesant de aflat care e sursa formulei mare bal mare: mi se pare greu de decis dacă e un posibil calc sau mai curînd o creație internă dictată de necesitățile pragmatice ale insistenței publicitare... în DLR, tomul VI
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica sa de a menține o ordine a frazei stabilă, în succesiunea logică subiect - verb - obiect (netulburată de impresii și de pasiuni
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
Constantin Țoiu Se poate spune că abia în zilele noastre și-a găsit romanul forța de pătrundere în public precum și în ceea ce privește tehnica multiplicării textului sau mesajului, cuprinsă în ideea de "exemplar". Între genul modern al narației scrise, tipărite, și oralitatea lui Homer, ca și a altor autori mai puțin cunoscuți, de mituri, epopei, a existat mai întîi problema concretă a folosirii semnelor convenționale pentru fixarea fonemelor. La Londra, în subsolul muzeului național British există un spațiu larg destinat istoriei scrisului
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
despre Estetica lui Mihail Sebastian, pe care autoarea o conturează precaut, plecând de la câteva confesiuni ale lui Sebastian, dar mai ales de la opinii ale criticii care s-au ocupat de scriitor: intuiția remarcată de Cornelia Ștefănescu, luciditatea de Șerban Cioculescu, oralitatea expresiei de N.Manolescu, moralitatea (actului critic) de Ioana Pârvulescu ș.a. De fapt, autoarea atinge miezul problemei abia în finalul capitolului, unde vorbește de „organicismul” criticii lui Sebastian, adică nevoia de a încadra lectura textului într-o atmosferă coerentă („nici o
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
da o traducere integrală și după original, în care să transpară și spiritul limbii germane, ocultat adesea de traduceri la mîna a doua după intermediar, proiectul Laurei Mihăileasa și al Simonei Ionescu a fost să înlocuiască „basmele stufoase”, de „o oralitate exagerată” pe care și le aminteau din copilărie drept poveștile fraților Grimm, cu cele de o mare simplitate și limpezime pe care le-au descoperit mai tîrziu, citindu-le în original. Ambele proiecte au reușit, fără îndoială, și asta ne
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
imaginative relevîndu-se progresiv“. Cu toate că urmarea e o divagație atît de încifrat subiectivă, încît pe traseul ei e dificil a-l mai urma. „Veghea nocturnă“ n-ar fi altceva decît „o redare spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauză a trece „direct“ de la inconștiența copilăriei la solitudinea conștientă a individualității. Atracțios se arată și raportul dintre scrib și instrumentul
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
-nvăț filosofia! eu ieșeam filosof, să nu crezi că spun mofturi! Filosof: asta era nacafaua mea, nu negustor". Mai curînd decît cu un ,filosof" avem a face cu o inteligență spontană de artist, avînd un pronunțat vector actoricesc, cu o oralitate strălucită de om de lume, îndeobște sofistică, înrudită cu cea de factură țărănească a lui Creangă și avînd poate un precursor în ,finul Pepelei". între măștile pe care le arbora, cea de ,filosof" era una predilectă... Caragiale, socotește dl Vartic
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații sau paranteze care dau întregului înfățișarea unei pînze care pe alocuri e ruptă. De aceea, pasajele unde protagoniștii se întind la vorbă în dauna adecvării la obiect puteau fi scoase în timpul prelucrării redacționale
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
românesc. Termenul a fost înregistrat în anii '30 ai secolului trecut: de V. Cota, în Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor (1936) și de M. Negru (într-o notiță din Adevărul literar, 5.01.1936: "vede husănu material"). Cuvântul circulă în oralitate, cu mai multe variante fonetice - husen, husăn sau husân -, manifestând o stabilitate caracteristică pentru nucleul limbajului interlop. Personajul denumit husen are în scenariul agresiunii un rol important, fundamental pentru lumea interlopă: e victima, păgubașul - numită astfel chiar din momentul alegerii
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
sarcina de a explora această necunoscută și, astfel, Universitatea din Trier desfășoară, împreună cu Universitatea București, un proiect despre semantizarea "țiganilor" de la 1850 până în prezent, "Străini în propria țară". Pentru că istoria acestui neam e mult prea lăsată în voia legendei și oralității, cel mai adesea reconstruită doar din notațiile unor "necunoscători, disprețuitori, urmăritori și ucigași", cum observa Michael Krausnick (Die Zigeuner sind da. Roma und Sinti zwischen Gestern und Heute. Würzburg 1981). Lucrările unei conferințe pe această temă (Timișoara 2006), desfășurate sub
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
care, extrase din “doxa mundi”, sînt ușor modificate și exprimă atitudinea de adeziune sau de subversiune a naratorului. Regăsim jocul și în mînuirea ingenioasă a unor figuri narative precum focalizarea multiplă, descrierea focalizată și ambulatorie, în scena care întărește tematic oralitatea și devorarea în secvențele cu lupi și căpcăuni, în juxtapunerea dezinvoltă a registrelor diferite (uneori eroicul se învecinează cu burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca și dezinvoltura se regăsesc și în juxtapunerea a două sau mai multe “moralitați” (învățăminte
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
re)venite în cultura română după căderea comunismului, cu siguranță, nonagenarul istoric Neagu Djuvara ar avea toate șansele să fie pe primul loc. Șarmant, plin de energie, uneori îmbrăcat în ținute ce trimit cu gândul la Sherlock Holmes, de o oralitate sclipitoare, venerabilul istoric a devenit instantaneu un răsfățat al televiziunilor. Cu aerul său de bunic poznaș, tobă de carte, autor al unor splendide cărți dintr-o categorie care s-ar putea numi "l'histoire pour les nuls", Neagu Djuvara îi
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
folosind drept șantier de lucru trei limbi: greaca veche, latina și germana, adică tocmai acele idioame pe care le consideră „limbi de profunzime”, în contrast cu „limbile de circulație”, engleza și franceza. În al doilea rînd, și aici se simte stofa savantului, oralitatea prelegerilor nu dăunează erudiției, căci Istoria filozofiei limbajului nu e un tom pe care să-l parcurgi cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun în lumină
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
Rodica Zafiu In ultimii ani, televiziunea oferă multe ocazii de a studia pe viu limbajul non-standard: sînt numeroase rostirile dialectale, în reportaje (uneori însoțite de subtitrare, implicită recunoaștere a dificultății de înțelegere), dar mai ales mostrele de oralitate familiară suburbană, în diverse reality-show-uri mai mult sau mai puțin regizate. Sînt interesante mai ales cazurile în care vorbitori fără prea multă educație se străduiesc să vorbească "ales" în fața camerei de filmat și a moderatorului emisiunii. Amestecul codurilor, folosirea improprie
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
obișnuită. De aceea cartea nici nu este un jurnal, sau o însumare de note de drum, necum o monografie sau un ghid turistic. într-un echilibru instabil, mereu schimbător, între narațiune, confesiune, memorialistică, descriere, dialog, respectînd fluxul emoțiilor dar și oralitatea discursurilor unor interlocutori, deplasînd axa sistemelor temporale de referință dinspre prezent înspre trecut și invers, cartea se încheagă totuși coerent, în pofida structurii sale "mozaicate". Deși se înrudește cu alte scrieri, cum ar fi volumul lui Richard Swartz Room Service, cu
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
1968) - sub pseudonimul Dennis McShade; era o manieră de "a-și face mâna" în vederea capodoperei sale Ce spune Molero: un soi de cronică feerică - evident autobiografică - a Lisabonei autentice din menționatul cartier. Dar peste structura memorialistică și populară, de o "oralitate" categoric originală în proza epocii (de fapt, una dintre inovațiile cărții), se suprapune o structură narativă de o subtilă rigoare și minuțiozitate, greu de discernut - dar neîndoielnică pentru cititorul atent - sub exuberanța fragmentării discursului. Romanul va apărea în curând într-
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]