1,275 matches
-
dar asta se întâmplă din motive cât se poate de logice, „fiindcă rațiunea literară cere ca eroii țărani să vorbească țărănește”. Aparenta oralitate a poveștilor se naște, în primul rând, din predominanța acestui vocabular țărănesc. O altă sursă a presupusei oralități a lui Creangă ar putea fi multitudinea de proverbe și zicători care apar la fiecare pagină. Autenticitatea vorbirii pe care o susține această încărcătură paremiologică nu trebuie confundată însă cu naturalețea. E greu de crezut că un țăran adevărat ar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se legăna în văzduh, luminând pământul.”. (Dănilă Prepeleac, p.185) Fragmente ca acesta trec însă neobservate, în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul și de a crea, prin umor, o legătură mai directă cu cititorul. Impresia de oralitate, despre care s-a discutat, este susținută mai curând de aceste intervenții în text ale povestitorului, prin care autorul reușește să creeze o anumită complicitate între cel care povestește și cel care citește sau ascultă basmul: „Ce or fi isprăvit
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe pozitivitatea "lucrului bine făcut", sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu poate exercita niciodată asupra celuilalt atracția "dezacordului cooperant" al dialogului viu, surprinzător: "Sofiștii le citeau studenților cu voce tare la ore pe care suntem
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Flaubert ("De mult vă aștept, adăugă el, donșoara Emma m-o trimăs să vă aștept, de cum s-o întors Borel. Că pe stăpân îl doare ca naiba și înjură de mama focului") la un stil indirect liber, care neutralizează mărcile oralității, subliniind, în italic, doar cuvintele celuilalt. Decizia de a transfera discursul unui personaj din planul principal (secvență dialogală sau incompletă) într-un plan secundar are o funcție extrem de importantă; am putea chiar emite ipoteza unei alegeri destinate a nu acorda
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
merge pînă la a delimita poezia descriptivă sau, mai mult, face ca violența lingvistică să marcheze lucruri motivînd succesiunea temporală narativă printr-o succesiune temporală reală, adică descriind obiectul pe măsură ce apare, haina pe măsură ce este îmbrăcată etc.". (1973, p. 17) 12. " Oralitatea realizează alăturarea dintre segmental și suprasegmental, scripturalul le disociază. Gesturile și decorurile nu mai reprezintă doar cadrul lor, ci li se asociază în secvențe. În oral, sincretism, în scris, analiză. Scriitura fixează fiecare element în secvența precedentă. Marca scripturalului este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu „eroice”, spre adorarea fluierului cruce. Nu-și poate imagina păstorul, în general, existența decît cu fluierul și cu lancea la îndemînă; iar moartea, cu fluierul-cruce la cap și cu lancea la picioare. 2. TRANSHUMANȚE SUFLETEȘTI ȘI DE IMAGINE Dacă oralitatea favorizează „imposibile îmbinări de genuri” și de experiențe sufletești, să constatăm, în contrareplică, „posibile” asocieri de imagine. Sub autoritatea Cerului, care „se deschide” miraculos în noaptea de Crăciun, animalele își vorbesc trasmițînd mesaje „de sus” celor vrednici să le perceapă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mi se pare că trebuie regîndit cu răspundere și competență. Intențiile de politizare, cum se observă adesea, comentariile superficiale, răutăcioase nu-și au locul. Interesează, dacă este posibil, ce se află „dincolo” de aspectele verbale, narative și conservate în arhiva oralității. Ceea ce, „la origine”, s-a constituit într-o exprimare directă și simplă a căpătat ulterior o înțelegere complexă ori difuză, forma accidentală s-a generalizat, comparația a devenit alegorie, simbol, mentalul tipic vînătoresc a căpătat chipul vieții agrariene, familialul s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lirică a dobîndit elemente epice; o adevărată „pădure de imagini” în perpetuă mișcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experiență. Și, cu cît un motiv cultural pare mai cunoscut (o mască, de pildă, existentă încă în oralitate, un ornament, o arhaitate tip „survivals”), cu atît i se poate bănui prelungirea, într-o formă sau alta, în adîncurile preistoriei. Tehnici ale ceramicii de Cucuteni s-au perpetuat pînă în contemporaneitate printre olarii profesioniști, uneori în acord cu gusturile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cînd colo, cine era? Harap-Alb, care venea în pasul calului, aducînd cu sine pielea și capul cerbului, pe care le-au și dat în mîna Spînului”. Am semnalat și cu alt prilej apropierea motivică, peste milenii, dintre capodopera sumeriană și oralitatea folclorică românească. Paralela o făceam cu basmul Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Amîndoi eroii vor să afle „ce se întîmplă” (material/spiritual) cînd cineva din apropiere încetează, la un moment dat, să se mai poarte ca în zilele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înfrîngă frica umilitoare. În clipa finală munteanca n-a plîns. Prin acest test ea putea să se alăture, fie și ca spectator, dar purtînd copleșitoarea sarcină emoțională, celorlalți doi, aflați deja în totalitate în rol, Nechifor Lipan și Păstorul din oralitate. Mioritismul ca mod de existență, altfel spus, ca întîmpinare a morții cu înțelepciune, cu înțelegere și cu eliberare de frică, îi unește pe toți trei. CAPITOLUL IV MIT ȘI LITERATURĂ A. A doua tinerețe a Mioriței Două au fost motivele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transmisă mistic peste veacuri, în forme mai mult sau mai puțin coerente, nu rămîne decît să fie „cercetată” de către oameni inspirați, pentru „reconstituirea” și înțelegerea timpurilor trecute. Pe acest fond sentimental, deloc pozitivist, se proiecta imaginea culegătorului de documente ale oralității, după tradiția fantezistă (dar bine articulată „științific”) a autorului italian. Culegătorul de folclor, neapărat poet, avea datoria să îndepărteze acele elemente de compoziție bănuite că ar purta urme mai noi de cultură și de civilizație. Era o muncă extrem de migăloasă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
estetic artei culte în curs de afirmare. La sfîrșitul articolului citat, Alecu Russo era nevoit să recunoască existența unor versuri „stîngace” în textele anonime în general. Faptul era vizibil pentru toată lumea trecută prin școală, obișnuită să aplice normele savante asupra oralității. În asemenea condiții, înșiși patruzecioptiștii erau conștienți de faptul că recomandarea poeziei folclorice ca îndreptar estetic poate întîmpina dificultăți lesne de înțeles. Tot Alecu Russo a încercat o explicație de moment, invocînd glasul păsărilor, privighetoarea în speță, modestă ca înfățișare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
iarăși repetate, ca să nu se piardă din memoria vie, în vremurile de încrîncenată mancurtizare care ne obligă la supunere și la ascultare. B. Ispita comparatistă De la Caracostea ne-am obișnuit să operăm o anume separație între cele două capodopere ale oralității românești, Meșterul Manole și Miorița, în ordine tipologică și geografie folclorică. Prima ar ține de sfera comparatismului, cum a susținut autorul în lucrarea Material sud-est european și formă românească, pentru că motivul central, jertfa zidirii, ar constitui un bun cultural comun
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în față chipul soțului, așa cum îi apărea în realitate. De aici impresia de „aventură polițienească”. Așa stînd lucrurile, nici nu era nevoie de un portret în detaliu. Folclorul i-a oferit autorului destule exemple în acest sens, dat fiind că oralitatea excelează în reprezentări metonimice. Iată cum se desfășoară, pas cu pas, operația de „restaurație arheologică” a imaginii dispărutului Nechifor Lipan: primul pas pe care îl face Vitoria în căutarea soțului este la hanul lui Donea din Bicaz. Cîrciumarul a reținut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ci sub regimul unui atribut care cumulează mai multe valori. Substituirea numelui civil (Nechifor Lipan) cu o formulă sau cu un epitet „totalizant” (C. Lévi-Strauss) constituie una dintre condițiile mitizării (Max Müller). Elementele de portret catalogate pînă aici circulă în oralitate, cu funcție poetică, dar și sociologică. Atribuite unui individ, selectat cu sau fără intenție de colectivitate, instituționalizează un portret ideal de bărbăție și de frumusețe, sumar și din cîteva epitete: fudul, mîndru, deschis, vesel, darnic, vorbăreț. La schița portretistică se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vorbăreț. La schița portretistică se adaugă, uneori, și partea onomastică. Nechifor are numai semnificație onomastică; însă Gheorghiță înseamnă numele de taină (mitică și erotică) pentru Vitoria. Autorul îl introduce în conștiința cititorului, aplecînd la eresuri folclorice, încărcîndu-l de sentimentalitate. În oralitate poate fi identificată o întreagă tipologie numenală cu funcție mitico-familială și estetică. Este suficientă simpla citare a numelui într-un text, ca individul căruia i se adresează să fie convențional avansat în sfera frumosului. Cînd în baladă apare formula versificată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Se cuvine făcută distincție între modul cum întîmpină moartea cel marcat de destin să i se curme firul existenței pămîntești la un anume soroc și ceilalți, rămași „dincoace”, avînd obligația de a conserva memoria dispărutului. Primul mod este reprezentat în oralitate de imaginea convențională a păstorului, interpretată în mai multe chipuri. Interesează aici măsura în care el se dovedește a fi conștient de iminența morții și are puterea sufletească (dobîndită și transmisă din generație în generație) s-o întîmpine împăcat și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu mai întîlnim o situație asemănătoare. Și nu este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu pe care se află montată o serie de „bijuterii” poetice de o pronunțată individualitate. Oriunde, în compartimentele oralității, ne întîmpină alegoria moartea-nuntă, portretul idealizat, portretul alegorizat al unui chip uman, dipticul de metafore-catareze, recunoaștem probabila lor proveniență: cea mioritică. Pe scurt, ca să ne oprim doar la evocarea a două direcții, literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vorba de un mod istorico-structural: sistem de texte integrate și transparente și de altul tipologic, poemă ce se caracterizează printr-o imposibilă și paradoxală îmbinare de genuri. Acestora li se poate adăuga încă o încercare de definire, dictată de statutul oralității și de mentalul colectiv: Miorița este o capodoperă ce realizează în imagini sensibile și dramatice o viziune epopeică și destinală asupra existenței. Aici se impun atenției și se presupun trei termeni tehnici și, mai ales, prestigioși care necesită scurte lămuriri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
epopee riscăm să recurgem la vocabularul romanticilor. Și Al. Russo și Vasile Alecsandri au apreciat-o în aceiași termeni. Nu căutăm înțelesuri homeriene, dar tindem spre o lărgire semantică a cuvîntului epopee, în funcție de materialul românesc și de situarea lui în oralitate. Și iată cum: Miorița s-a întrupat, literar și muzical vorbind, într-un număr de peste 1200 de variante, cunoscute pe întreg teritoriul carpato-danubian și nistriano-pontic. Așadar, să reținem: Iliada, ca formă închisă, așa cum s-a transmis în lumea civilizată, prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Helada, pînă a căpătat o redactare definitivă; Miorița, formă deschisă și fărîmițată în „variante”, s-a răspîndit în vechime ca și „astăzi”, fără nici o îngrădire. Poate nici o „epopee” din lume nu s-a bucurat de un asemenea statut prestigios în oralitate: de a modela întreaga etnie și de a continua să viețuiască în mod real, ca manifestare poetică mereu actualizată. Tocmai de aceea poema nu se reduce la descrierea etnografică, a păstoritului și nici la un asasinat aventurier, cum și-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
morții. Să nu ne oprim la suprafața lucrurilor înfățișate. Avem de-a face cu o multitudine de pretexte care țin de tehnica limbajului în asociere cu parcursul suitor al gîndirii, așa cum se întîmplă în orice domeniu al artei, indiferent de oralitate sau de cultura alfabetă, savantă. Problematica ce interesează înainte de toate privește tipul de metafizică la care aspiră poema românească. Orice moarte presupune o metafizică, în măsura în care este și „experimentată”, pe o treaptă culturală distinctă. Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a continua și „dincolo” un mod de viață asemănător cu cel al existenței încarnate. S-a văzut aici „dragostea” omului pentru munca și uneltele sale (se riscă aici o simplificare, o îngustare, o retardare), un tip de gîndire obiectuală „specific” oralității, după care lumea ideilor nu s-ar pune în mișcare decît prin manevrarea directă și condiționată a lucrurilor. Doar dacă dăm relației lucru-cuvînt o accepțiune modernă (Noica, Wittgenstein), „lucrul” reprezintă începutul și sfîrșitul cunoașterii înseși. Este cunoașterea în esențialitatea sa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
decît prin manevrarea directă și condiționată a lucrurilor. Doar dacă dăm relației lucru-cuvînt o accepțiune modernă (Noica, Wittgenstein), „lucrul” reprezintă începutul și sfîrșitul cunoașterii înseși. Este cunoașterea în esențialitatea sa. Intenția păstorului nu are un sens limitat, subsumat breslei și oralității, ci unul destinal, raportabil, e drept, la comportamentele mitice. Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu „nostalgie” în cosmicitate, de a redeveni congener
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
morții în general, atît ca literatură distribuită în diverse serii formale, ca structuri ritualice și simboluri consacrate, ca reglementări comportamentale, dar, mai ales, în privința ideologiei, a calității meditației angajate în problematica funerară și a existenței. Anonimul a preferat discursul în oralitatea lui vie; i-a dat coerența necesară și l-a făcut util pentru sine și pentru generațiile care l-au urmat. Fiecare s-a recunoscut, într-un fel sau altul, în marea poveste a morții. În lipsa unui text preelaborat, Nicolae
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]