7,285 matches
-
mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou pentru el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tehnologii favorabile. - Vaughan... Se uita în jos la un poster al actriței sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scopuri pozitive și să ferească lumea în felul acesta de autodistrugere. Sensul vieții omului nu rezidă în acumularea de bunuri materiale. Tot mai mulți visează să devină bogați și să trăiască raiul pe pământ, fiind parcă angrenați într-o competiție oarbă și globală. Sensul vieții e mult mai profund. Avem obligația sacră de a lăsa urme adânci ale trecerii noastre prin această viață, care să amintească de noi oricând cu plăcere. Tot ce primim ca dar de la Dumnezeu trebuie să folosim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
va fi mereu o pată pe istoria noastră. Moritz Feller fuge de trecutul său. Trecut pe care el l-a zidit cu ură, sânge și crimă. A fost unul dintre cei mai mari călăi ai Bucovinei. A fost un executant orb al regimului comunist, regim care i-a recunoscut meritele, oferindu-i gradul de maior în Securitatea dejisto - ceaușistă. El face parte din galeria marilor torționari și asasini cum ar fi Grunberg (Nicolschi), Carol Segal (care și-a adăugat numele de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o servesc. [...] Cel care ne vorbește este un martir al ideilor, un om care a pătimit și a păcătuit, un intelectual care a înțeles că nimic nu este mai primejdios pentru condiția umană decât fanatismul, destrămarea sensului critic și adeziunea oarbă la postulate profetice. Mesianismele istorice sunt calea sigură spre sclavie, algoritmul umilirii individului, în numele unei fictive libertăți colective. Cinismul profesioniștilor puterii îi repugnă acestui îndrăgostit de absolut. [...] Constrâns să vegheze între cei patru pereți ai unei celule înghețate (nu i
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
coercitive, pentru că aceasta nu poate sfârși decât într-o societate de deținuți și gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de A.I. Vâșinski), arată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
imparțial și ferm lupta. Eu am considerat și consider că, în România, marea majoritate a oamenilor sunt cinstiți și corecți. Am intrat în politică pentru a-i reprezenta pe acești oameni. S-a degradat competiția politică, transformată într-o luptă oarbă pentru interesele personale sau de grup. Trăim o vreme a oamenilor care vând și cumpără principii, ideologii, locuri în Parlament și Guvern, folosind minciuna, șantajul, vulgaritatea, manipularea oamenilor prin orice metode. În această lume nu am ce căuta. Prea mulți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
respectului de sine. Eram constrânși să gândim la fel prin educația și propaganda comunistă. De aceea, omul ajungea o simplă mașină sau unealtă în mâna altora. «Comuniștii» (o denumire improprie), care nu credeau în valorile comunismului cu adevărat, pretindeau supunerea oarbă, cu orice preț față de statul comunist, față de sistem și valorile acestuia, ba chiar în multe cazuri supunerea în toate față de ei înșiși, deveniți în timp un gen de dictatori, unul mai mare ca altul. Experiențele noastre de-a lungul veacurilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
văzut o mână printr-una din ferestrele închisorii, către mare. Umblam pe zidul de piatră al portului, cum îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
leagă a celebrului scriitor irlandez Silas Flannery. O altă scrisoare, tot din Cerro Negro, e scrisă, în schimb, pe tonul unei evocări inspirate: prezentând - se pare - o legendă locală, cuprinde povestea unui bătrân indian numit „Părintele Povestirilor“, de vârstă imemorabilă, orb și analfabet, care povestește neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noastră încătușată în mașina Falsificatorilor! Râd, în timp ce cobor încet: - Nu există nici o mașină, caraghiosule! «Părintele Povestirilor» ne dictează cărțile! Tânărul cheamă ascensorul înapoi. - «Părintele Povestirilor», ai spus? A devenit palid. De ani de zile, discipolii sectei îl caută pe bătrânul orb pe toate continentele unde trăiește legenda lui cu nenumărate variante locale. — Da, du-te și-i spune Arhanghelului Luminii! Spune-i că l-am găsit pe «Părintele Povestirilor»! E în mâna mea și lucrează pentru mine! Nici vorbă de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
berea. O durere de cap, am genul de durere de cap cu care Dumnezeu te-ar pedepsi în Vechiul Testament. Ce nu știu eu e că una dintre lentilele ochelarilor mei de soare e mai întunecată ca cealaltă, aproape opacă. Sunt oarbă de un ochi din cauza lentilei ăsteia și n-am pic de percepție de profunzime. Pe-atunci nu știam asta, nu știam că percepția mi-e așa dată peste cap. E de la soare, îmi spun, așa că port în continuare ochelarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ochi din cauza lentilei ăsteia și n-am pic de percepție de profunzime. Pe-atunci nu știam asta, nu știam că percepția mi-e așa dată peste cap. E de la soare, îmi spun, așa că port în continuare ochelarii și mă-mpleticesc oarbă și suferindă. Sari la a doua oară când Manus vine-n vizită la mine la spital și le spune acelor 20x25 lucioase cu mine-n cearșaful cu Proprietatea Spitalului Memorial La Paloma că ar trebui să mă gândesc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sole alle spalle." Asta era deci, nemții zboară întotdeauna cu soarele în spate. Pentru Pangratty amănuntul nu era deloc un mister, știa demult, chiar el și-a dat seama că tu venind dinspre soare adversarul practic nu te vede, e orb, iar el își mărește dimensiunile, ca și cum l-ai privi printr-o lupă. Știa, dar spus de Balbo amănuntul era de-a dreptul senzațional pentru toată lumea. Cine să-i mai asculte pe cei care doar știau și ei de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc la chișiță, știu să-i doftoricesc, pe unii i-am împușcat în ureche. Ei, asta, cînd îi bați ori cînd îi împuști în ureche au aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Basarab Cantacuzino. O marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de ceafă ca un cățel, ca un pisic nou-născut și așezat, orb, neștiutor, fără voință doar cu dorințe, pe creștetul țării. A simțit că i se face frig. Nu putea fi decît un alt semn, un alt avertisment. Afară era plină vară, vremea cireșelor trecuse, frunzele se îmbîcsiseră de praf, mai toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la arhiva pe care o ține Georgescu, locotenentul. Ca să vă faceți o imagine, cum să spun, cît de cît reală asupra grupului ar trebui să vă spun că deși erau foarte caraghioși între ei domnește o ierarhie severă, o supunere oarbă, dusă pînă la prostie. Sînt de-a dreptul stupizi, domnule Mihail, stupizi în înțelesul cel mai adînc al cuvîntului. Dacă te uiți la ei crezi că se joacă, ești convins că se maimuțăresc și se distrează de minune. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurământ În 19 aprilie 1927 la Stari Futog, acesta ar fi avut În mâinile sale manuscrisul cărții de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frâu pe aceste bestii Însetate de sânge care Își spun oameni? Cine sunt cei care i‑au călăuzit până În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e mascată. Trag deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i‑a remarcat‑o chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea închide fermoarul rochiei la spate. Se clătinau chiar și pe tocuri medii. Și touși, mergeau înainte. Când va fi timpul, când avioanele de luptă ale Emiratelor Arabe Unite îi vor însoți ca niște umbre, Flint s-ar putea să fie prea orb ca să piloteze, dar se va afla acolo, în carlingă, cu tot ce a învățat la aviație. Aici, în cabina de piele a Gulfstream-ului G550, Flint s-a descălțat de cizme, și unghiile de la picioare îi sunt încă rozalii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șopronul părinților lui, setul lui de unelte Craftsman, și paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nebunești. Îi fusese frică să-și recunoască sentimentele, să creadă în nevinovăția ei și s-o ierte. Se temuse, cu o groază de moarte, să-și împlinească trăirile. Se însurase, la sfârșitul anului I de facultate, înveninat de o aversiune oarbă împotriva a tot ceea ce reprezenta femeia pe pământ. La scurt timp, descoperi că tânăra soție avea structura sufletească a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la brațul tău. Nu mai sunt o fetiță. Am treizeci de ani. Vreau să-mi fac o familie, să am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]