1,564 matches
-
-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici, poate, cel mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se poate spune, în termenii limbajului comun, că într-adevăr orbirea nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre a lovi spiritul. De asemenea, ea nu poate fi definită nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se poate spune, în termenii limbajului comun, că într-adevăr orbirea nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre a lovi spiritul. De asemenea, ea nu poate fi definită nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu sfera trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre a lovi spiritul. De asemenea, ea nu poate fi definită nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu sfera trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața în față, clipă de clipă, asemeni unor vizionari răpiți de hipnoza revelației lor fără contur și delimitare. Deficiența majoră a trupului resimțită de suflet drept cruntă anathemă, orbirea se prezintă ca pierdere sau lipsă dintru început a vederii. Despre orb se spune că nu are lumina ochilor adică acea putință de a vedea. El nu poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale. În experiența orbirii temporalitatea se comportă ca un fundal al succesiunii tactile, al însușirilor senzoriale ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i densitate și fără tendință
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce pot vătăma. Aici spațiul pare a se dilata, ținta, scopul, locul spre care se îndreaptă pașii timorați ai orbului fiind însușit de acesta drept un reper cu mult mai îndepărtat decât apare el celor neatinși de aspra damnare a orbirii. Suferința orbului se dovedește, așadar, unul dintre cele mai relevante exemple pentru dimensiunea suferințelor așezate între trup și spirit ca o sinteză ce preia din ambele extreme elemente fundamentale. Aici sufletul nu este pătruns de ascuțimea unei dureri propriu-zis corporale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de a împlini visul dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea efortului de luminare a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferința sufletească ce ne apropie, poate, cel mai mult de înțelegerea destinului nostru terestru ca scenariu demiurgic pe care îl tranzităm fulgurant. Suferința prin mijlocirea corporalității, suferința adusă de terifiante deficiențe ale trupului ce induc experiențe zguduitoare cum ar fi orbirea și suferințe de ordin spiritual ce doar se repercurtează asupra complexului trupesc el nefiind, într-un astfel de contex, un factor intermediar, un element prin care și dinspre care să poată surveni durerea propriu-zisă acestea sunt cele trei forme de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul taumaturgic, la planul posibilității de vindecare. Cel lovit profund de acest tip de suferință neglijează în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii la nivelul conștiinței individuale. Acest tip de profunzime vizează cu predilecție surprinderea amănuntului, a detaliului și adăncirea lucidă în planul său de ființare. Un amănunt este ceea ce poate deține
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
elementele detaliului ajung în prim-planul conștiinței printr-un demers ce extrage, decupează metafizic. Or, pentru cel atins de suferințele deficienței corporale, adesea, atenția este focalizată dintru început pe detaliu și elementele de amănunt. Spre exemplu, cel învăluit în negura orbirii, privește pentru a folosi un cuvânt paradoxal, într-un astfel de context, paradigma lumii drept o constelație de amănunte și detalii. Fiecare element în parte are strălucirea proprie în ochii interiori ai celui damnat beznei. Pentru el atingerea implică o
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o primește ci și-o formază elaborat în propria interioritate. Acest mecanism de cunoaștere se manifestă, adesea, la nivelul tuturor celor pătrunși de suferințele deficiențelor trupești focalizând atenția conștiinței spre detaliu și inter-reacționare cu acesta. Astfel, alături de cel atins de orbire și cel lipsit de abilitatea mîinii ce impune voință și prelucrează, cel incapabil să-și poarte trupul în dinamica pășirii sau cel închis receptării ori degajării subtile a rezonanțelor sunetului, toți acești lipsiți de normalitatea umană își trăiesc viața într-
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Spre exemplu, un orologiu așezat pe unul dintre pereții camerei evocate condensează în structura sa calități pe care cel lipsit de vedere le va surprinde clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării noastre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că L-ar putea vedea pe Dumnezeu cu ochii trupului. Or, „Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați aveapăcat. Dar, acum ziceți: Noi vedem! De aceea, păcatul rămâne asupravoastră”<footnote Ibidem, 9, 41. footnote>. Păcatul este această orbire a sufletului, lipsa credinței înfăgăduințele lui Dumnezeu, care sunt consemnate în Scriptură, darpe care ei nu le înțeleg. Cei ce nu cred, așadar, nu sunt dintre „oile”<footnote Ibidem, 10, 26. footnote>Domnului. Distincția palamită și valoarea ei dogmatică poate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
care sunt consemnate în Scriptură, darpe care ei nu le înțeleg. Cei ce nu cred, așadar, nu sunt dintre „oile”<footnote Ibidem, 10, 26. footnote>Domnului. Distincția palamită și valoarea ei dogmatică poate fi înțeleasă șimai clar în precizarea cauzei orbirii iudeilor. „I-au răspuns iudeii:Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă șipentru că Tu, om (s.n.). Te faci pe Tine Dumnezeu (s.n.)”<footnote Ibidem, 10, 33. footnote>. Deși, Hristos le amintește că în Legea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
limba se aseamănă graiului popular, că universul este unul al marginalizării, tot atîtea motive dragi lui Céline. Al doilea epigraf trimite mai mult către textul romanului și către ciudățenia lui; personajele nu sînt reale și lumea există în contrastul dintre orbirea persistentă și lumina orbitoare. În roman, peisajul este invizibil tocmai datorită evidenței lui: Nu vedeam nimic afară, totul era alb", "Soarele înghițea tot". Cele două epigrafe din Zona erogenă au două funcții distinctive: Am învățat să trăiesc, ca să zic așa
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
el însuși" (Theaitetos, 189). Să nu fii satisfăcut de o gândire satisfăcută. Să lași loc îndoielii care animă orice demers intelectual demn de acest nume. Să știi să pui în scenă o asemenea îndoială fondatoare. Astfel, vom putea scăpa de orbirea voluntară despre care era vorba și care este atât de frecventă în orice existență. Desigur, avem nevoie de himere. Dar trebuie să fim conștienți de ele pentru a nu mai fi păcăliți. Astfel, putem să rămânem liberi și independenți. Rebeli
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la onorariile medicilor, dar și la răspunderea acestora în cazul unor greșeli în intervențiile terapeutice. În situația eșecului profesional, în funcție de specificul acestuia sau de pacient (om liber sau sclav) se puteau aplica sancțiuni grave, de natură penală (tăierea mâinilor pentru orbirea intervenită în urma unei operații nereușite de îndepărtare a albeții) sau civilă (despăgubiri în bani sau alți sclavi)1. Textul avertizează eventualii amatori de experimente terapeutice hazardate pe pacienți, stabilind pedepse consistente pentru incompetență și neîndemânare. La fel, o astfel de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
medicului poate fi cauza unor urmări grave și atunci când pacientul nu este avertizat asupra comportamentului pe care trebuie să-l aibă și asupra măsurilor pe care trebuie să le ia după o intervenție chirurgicală. Un studiu 4 privind cazurile de orbire a pacienților în urma blefaroplastiilor arată că singurul element pe care îl aveau în comun toate cazurile de acest gen se refereau la faptul că pacienților li s-a permis să părăsească clinica la scurt timp după terminarea intervențiilor chirurgicale. După ce
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
stâncile simțirii" (Elegie pentru mine)7. De ce cuvântul e privit din umbră, în zarea care nu e orizontul lumii? Pentru a vedea lumina ce răzbate din cuvânt, imaginea sa pură, vederea trebuie să iasă din lumină, din vorbirea și din orbirea lumii în orizontul căreia nu e nimic de văzut. Acolo cuvântul sună gol sau - dacă se împlinește în literă - el e deja-rostitul care nu dă de văzut decât umbra, conturul nevăzut și neauzit al nemișcării. Pentru a vedea ceea ce luminează
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
da ea însă de văzut ceva mai mult decât un peisaj ars de soare, pitorescul decorativ în care vederea se îneacă, prinsă în pânza deasă a vizibilului ce sare în ochi? Vedere sufocată de propria intenție, dar nu iluminată până la orbire, saturată de lumina covârșitoare - insuportabilă - a dispariției, arsă până în golul întunecat al nevederii. Limbul noptatic e pragul dincolo de care nu mai e nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]