1,729 matches
-
astă dată e un bărbat, înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe genunchi. O lumină argintie orbitoare îmi acoperă ochii cînd bîjbîi cu mîna după telefon, trebuie să-i opresc înainte de-a se îndepărta ca o pereche de hoți care iau cu ei un lucru prețios, vreau să vorbesc cu Amnon, dar cînd Gaby îmi răspunde
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
C. Rogozanu A apărut Corpul, volumul doi din Orbitor, celebrul roman al lui Mircea Cărtărescu. Surprinzător, critici nu s-au repezit să scrie despre el, deși încă există febra lui "cine scrie primul". Și asta pentru că, nu se știe prea bine cum (dar e sigur că așa stau lucrurile
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
vorbim mai bine despre o nouă carte foarte frumoasă pe care tocmai a publicat-o. Și-ntr-atîta vrajbă, dacă s-or mai găsi vreo cîțiva "întîmpinători" să-i evalueze la rece calitățile și defectele, mare lucru ar fi. Volumul doi al Orbitorului nu aduce mari noutăți în plan stilistic, tematic sau narativ. înșiruirea de povești sau de pasaje de virtuozitate prozastică își continuă binecunoscutul ritm. Mai ales păstrarea recuzitei tematice uimește. Și în Corpul veți întîlni mulți-mulți fluturi și, bineînțeles, multe "divagații
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
să-mi distrugă mintea cu desăvîrșire." Putem afirma (puțin în glumă) că Mircea Cărtărescu a ieșit din zodia literaturii "perfecționiste", nu-și mai irosește timpul servind capodopere precum Nostalgia sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
clin d'oeil complice: aici m-am prins, aici mi-a plăcut foarte mult, aici mai puțin... Pentru că trebuie precizat pentru țara bîrfelor literare: Cărtărescu nu este inamicul public nr. 1. Și încă ceva ! După ce citiți și acest volum din Orbitor puneți-vă o întrebare-test: de cît timp n-ați mai citit cu atîta interes un roman publicat de un scriitor român după '89? Poate cam de prin '96... Mircea Cărtărescu, Orbitor
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
Și încă ceva ! După ce citiți și acest volum din Orbitor puneți-vă o întrebare-test: de cît timp n-ați mai citit cu atîta interes un roman publicat de un scriitor român după '89? Poate cam de prin '96... Mircea Cărtărescu, Orbitor
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor, cresc din humusul unui imaginar cu filoane bogate: "zona cețoasă a primei copilării" și "zona tulbure a visului". Aceste două zone, explorate pe întindere și în adâncime, sunt expuse - nu și parcurse - în prima parte a volumului de față. Bucureștiul
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
cu filoane bogate: "zona cețoasă a primei copilării" și "zona tulbure a visului". Aceste două zone, explorate pe întindere și în adâncime, sunt expuse - nu și parcurse - în prima parte a volumului de față. Bucureștiul meu (unul dintre prototextele romanului Orbitor), Arhitectura lu' pește, Colea,-n tină, Pentru D., vingt ans aprčs conțin prețioase indicii pentru lectura și înțelegerea operei propriu-zise. din Silistra primilor ani de viață (o uliță de mahala absolută, colorată fabulos, retroproiectiv) și tripla fereastră de la etajul blocului
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă (...) Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
alții, Cioran. „Puterea de gândire îi distinge pe cei mari și adevărați de simplii bijutieri, autori de brățări și pandantive ce se demodează.” Putere de gândire nu înseamnă să ai păreri, nici măcar idei. Înseamnă să concepi. Să concepi, de exemplu, Orbitor. Un vis cu fire, sfori, frânghii, clopote, unul care, oricât de uriaș de diferiți ar fi oamenii, nu pare să poată fi adevărat. O pagină de literatură mare, în orice caz. Că are visele pe care le are e deja
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
cuvintele, ca să le descrie, asta-i înmărmuritor. Și e rar ca un scriitor cu atâta imaginație să fie atât de inteligent. Ciudățenie. Scrie o pagină superbă despre „zaimful străveziu al acestor amintiri dintr-o viață interioară (din care) e făcut Orbitor” pentru ca imediat după aceea să nu-și dea seama că în Amintirile unui cafegiu sunt numai vorbe despre o lume, fără acea lume. Nu e literatură deloc. Și, la scurtă vreme: Numele trandafirului numai snobilor nu le-a plăcut. Dacă
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
Levantul..., câți nu s-ar mulțumi! Dar tu, cititor, ești intrat în convenția literară. Cartea este despre un scriitor care nu mai poate să scrie. Te afli în plină dramă, deci. Drama de a fi lăsat în urmă Visul, Levantul, Orbitor. De a nu mai putea să scrie cel care tocmai scrie acest jurnal. Cum e aproape sfârșitul, mă întrebam ce concluzie să trag. Nu mai e nevoie, o trage el însuși mai bine decât aș putea, scriind despre jurnalele lui
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
Buzura. Acest fapt nu a contat pentru Horia- Roman Patapievici: nici ca director al revistei Idei în dialog, unde mi-a oferit o rubrică și mi-a publicat cronici negative la autori traduși prin Institutul Cultural Român (Mircea Cărtărescu, cu Orbitor 3, este cel mai bun exemplu), nici ca președinte al ICR, ani buni. Niciodată nu mi-a obiectat că gândeam altfel pe un subiect. Ce diferență între Horia-Roman Patapievici și succesorul său la ICR! Și ce eleganță, a celui dintâi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
roage unul de altul". Un caz particular al acestui peisaj convulsionat e oferit de punerea în chestiune a limbajului. O dată cu ființa scindată, fragmentată, "elocvența de altădată" suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor goethean-blagiene, a "marilor femele", care, "în lenevii", "în alcooluri", visează limbajul. Pînă la restabilirea acestuia, bardului nu-i rămîne decît nonverbalitatea, sacra nonverbalitate: "stai în mut, în limbajul ce absoarbe
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
tot așa pățesc. E drept, aici a intervenit timpul. Nu mai gândim la fel, nu mai avem aceleași preocupări. Rămâne felul de a spune, pe care îl admir. Totuși, ceva. Zen e jurnal de criză. M.C. nu poate să înceapă Orbitor 3. Așa i s-a întâmplat. E autentic, deci. Dar eu, cititorul, cunosc urmarea. Mi-e greu să-mi reprim un nu mai fă atâta caz, știi că ai să-l scrii! Dar el, nu știa. Doar spera. Prin urmare
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
lui, nici eu n-aș rezista. Iar toate astea se plătesc. Românii care au putut să scape de nevroza succesului au fost Ionesco și Cioran, dar când au avut parte de succes nu mai erau scriitori români. „Mama voastră, în Orbitor n-ați trecut de pagina 30...”, le strigă celor care-i cumpără De ce iubim femeile. Dacă l-aș crede sincer furios, aș zice că nu-i fair play. Doar el a scris cartea aceea, nu i s-a atribuit. Îmi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
dacă chiar îmi mai place Don Quijote sau e numai o reminiscență culturală. Cum nu și-a dat seama că dacă Gogol e un mobilier „aurit, cu picioare curbate”, el nu mai avea, chiar că nu mai avea de ce să scrie Orbitor 3!? „...o capodoperă e cartea care, la a zecea citire, îți mai poate arăta o perspectivă nouă sau măcar un detaliu nou.” Mi s-a întâmplat tocmai cu Suflete moarte, mă rog frumos. La drept vorbind, n-am găsit ceva
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
de fiecare dată la fel mi-a plăcut. Alții, din aceeași categorie, a plăcerii fără interpretare: Caragiale, Urmuz. Pe de altă parte, când M.C. urcă, urcă până unde nu poți să-l urmezi. „Azi, la ora 12, am terminat trilogia Orbitor.” Nu multora le este dat să scrie o frază ca asta, justificat. O pagină, despre Mazilescu (unul din acei „bieți oameni cu ochi triști, incapabili să înfrunte lumea...”), scrisă cu omenie, ingredient până atunci absent din jurnal. Ai fi zis
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
și nici poezia, ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
osos în palmă, îi dădu un brânci, cu ură, și văzu în fața ochilor - fără a-și putea explica cum - zbaterea rapidă a unei păsări monstruoase, cu aripi negre. Fu o imagine bruscă și scurtă. Un fâlfâit de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă aplecat spre
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Ioana Pârvulescu Despre o carte frumos șlefuită, despre o carte uimitoare se spune că e "o bijuterie". Despre Orbitor. Aripa dreaptă s-ar cuveni să se spună că este "o vistierie", pentru că bijuteriile literare sclipesc în fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de mulțimea de raze. Curând însă, când ochii se
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
raze. Curând însă, când ochii se obișnuiesc cu vârtejul lucirilor colorate, din această îngrămădire dezordonată se disting clar cristalele și aranjamentele pline de tâlc. Mircea Cărtărescu și-a propus, în ultimii ani ai secolului XX, să scrie o trilogie intitulată Orbitor. I-a dat, din capul locului, o formă simbolică de făptură cu viață: cea de fluture. Volumul întâi, care a conturat Aripa stângă (1996) și volumul al doilea, Corpul (2002), au desfășurat o mulțime de fire, au pus în mișcare
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
care continuă să intervină în viața personajului-narator, dar nu furtunos ca odinioară. În Aripa dreaptă, pentru prima oară probabil în marile proze cărtăresciene, ideea de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile triumfător
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în Mircea
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Noiembrie). Nimic nu mai e natural. Simulacrele au cuprins tot, guvernează și transformă iremediabil realitatea: "fast-food oferind în meniu fotografii de hamburgeri și/ proiecții de cold drinks pe ecranul/ unui computer pervers" (Song of experience) sau "ea poartă numai rochii orbitoare/ croite din benzi audio-video/ ea locuiește într-un tub catodic/ în-tr-un flacon de anestezic" (Ea). Existența contrafăcută e lipsită de orice atribut ("ești invitatul permanent al unui show"), doar prezența femeii ("mamă latentă") pare să readucă vlagă și culoare în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]