14,562 matches
-
la Savonarola. Nu se poate susține identitatea de destin, cîtă vreme frazele apocaliptice ale lui Savonarola nu aveau nici un suport istoric; scîntei oratorice de efect scurt, oricît de adînc. Cine le-a mai repetat vreodată? Or, dimpotrivă, ideile lui se ordonează într-o teorie de durată asupra statului, teorie al cărei destin nu s-a încheiat. Pentru că nu și-a putut impune ideile în timpul vieții, nu e condiția ca ele să înceteze săfie active mai departe în istorie. Savonarola a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că altcineva în afară de Filippo și de Pagolo, atît cît aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobîndit ceva din bunăvoința dumneavoastră odată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sînt prea fericit de a vedea cît de ordonat și de cumpănit vă îndepliniți funcția publică pe care o aveți; și îndemnul meu este să continuați tot astfel, deoarece acela care renunță la propria lui liniște pentru liniștea altora o pierde pe a lui însuși, iar de la ceilalți nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dovedească a fi în realitate mai milos decît aceia care, din prea mare milă, lasă să se dezvolte liber dezordinile, care, la rîndul lor, duc la omoruri și jaf. Fapte de acest fel fac rău unei colectivități întregi, în timp ce condamnările ordonate de un principe ating numai un singur om. Și este mult mai greu pentru un principe nou, decît pentru oricare altul, să evite faima de om crud, deoarece statele noi sînt pline de primejdii. Virgiliu spune în adevăr prin gura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va deveni mai fericit. Cîți principi n-au cucerit, prin generalii lor, provincii pe care nu le vor vedea niciodată? Ele sînt, în acest fel, cuceriri întrucîtva imaginare, care n-au nici un fel de realitate pentru principii care le-au ordonat; aceasta înseamnă a face o mulțime de oameni nefericiți pentru a mulțumi fantezia unui singur om, care adesea n-ar merita nici măcar să fie cunoscut. Dar să presupunem că acest cuceritor supune toată lumea dominației sale; va putea el oare guverna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Este foarte necesar, de aceea, de a ști cum era Cezar Borgia, pentru a ne forma o idee despre "erou" și despre autorul care-l celebrează. Nu există vreo crimă pe care Cezar Borgia să n-o fi comis; a ordonat asasinarea propriului frate, rival în glorie și dragoste, aproape sub privirile surorii lor. I-a masacrat pe elvețienii Papei, din răzbunare pentru cei cîțiva elvețieni care-i aduseseră o ofensă mamei sale. I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a rîndul, au atins gradul maxim de funcționare, există ore solemne în care poporul nu mai este întrebat nimic, deoarece răspunsul lui ar fi fatal: i se smulg coroanele de carton ale suveranității bune pentru timpuri normale și i se ordonă, pur și simplu, să accepte o revoluție, să accepte o pace, să meargă la război. Nu-i mai rămîne atunci poporului decît un monosilab pentru a confirma și a se supune. Suveranitatea acordată poporului este retrasă tocmai în momentele în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din localitate, proprietarul magazinului general, este convocat imperativ la jandarmeria din Ardud. Se Întîlnește acolo cu fratele lui din Socond și cu alți evrei din așezările din jur. Unii erau comercianți, alții cîrciumari sau proprietari de terenuri agricole. Li se ordonă ca În ziua cutare, la ora cutare, să fie pregătiți cu Întreaga familie și numai cu ce poate duce fiecare cu sine, fiindcă vor veni, Însoțite de jandarmi, niște căruțe care Îi vor prelua și-i vor duce pentru anume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de asemenea manifestări de obscurantism?... Era un cuvînt greu de pronunțat acesta, „obscurantism“, mulți tovarăși Împiedicîndu-se În el prin ședințe și Înroșindu-se de aceea de o sinceră enervare. MÎnie care-i făcu Într-o bună zi pe tovarăși să ordone Încercuirea satului cu trupe. Soldații legitimau și percheziționau pe toată lumea care ieșea și mai ales pe cei ce Încercau să intre. Securitatea a Întins peste cîmpie Încă o horă, un al doilea cerc mai larg, fiindcă, pesemne, unul singur se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era ceva neobișnuit ; chiar așa, își schimbaseră poziția : unul se întorsese cu spatele, iar celălalt căzuse. Sigur, când am împodobit bradul i-oi fi atins. Și-i așeză la loc, nu că ar fi interesat-o foarte mult, dar era ordonată din fire și... să fie toate lucrurile la locul lor. Dar, ca un făcut, după o clipă, îngerașii erau iarăși unul într-o parte, celălalt căzut în alta parte. Nici vorbă să-și mai dăruiască vreo inimioară ! Am întins prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-i spun? ― Să mă sune imediat la telefon. S-a Înțeles? ― Am Înțeles, tov... După un sfert de ceas, directorul a intrat În cabinet. ― Domnule director, v-a căutat colonelul Zdup la telefon și... știți cum țipă el. A ordonat să-l sunați imediat ce veniți. ― Un bob zăbavă. Să-mi trag sufletul. Până una alta, fă-mi legătura cu domnul profesor Hliboceanu. ― Imediat, domnule director. După câteva momente, a sunat telefonul. A răspuns directorul. ― Tovarășe director, aveți legătura cu tovarășul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ești atât de șocat... Încât n-ai Înțeles că trebuia să vii cu un brancardier? Complet debusolat, cu ochii dilatați ca În fața unei primejdii iminente, doctorul Cuc a făcut un pas spre securist... Profesorul - al cărui calm era recunoscut - a ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră! - s-a auzit glasul scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a dezinfectat mâinile, și-a pus mănușile de cauciuc sterile și a așteptat ca sora șefă să-l servească cu instrumentarul necesar. Totul decurgea ca la carte. Când plaga a rămas descoperită, Gruia a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a mișcat-o puternic... Atunci... securistul a urlat un „au” care a făcut să zăngăne geamurile salonului...Ceilalți bolnavi au tresărit, ca mușcați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu ochii dilatați, ca În fața unei primejdii iminente. Sora șefă a refăcut pansamentul. Când s-au liniștit, Gruia și doctorul Pas au intrat, din nou, În salon. ― Doamnă soră șefă, să nu uiți să-i faci injecțiile prescrise pacientului - a ordonat doctorul Pas. ― Numai să-mi aduc cele necesare și le voi face imediat, domnule doctor... Deși au avut prilejul să râdă cu poftă În urma povestirii hâtre a țăranului după ce au ieșit din salon, cei doi medici au plecat tăcuți, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Se pare că merge bine. Mâine, când va fi pansat, să mă chemați și pe mine, să văd cum se prezintă plaga. Doctore Cuc, timp de cel puțin trei zile, vei urmări minut cu minut evoluția postoperatorie a pacientului - a ordonat profesorul. Cu o privire de câine bătut - drept urmare a observației făcută de profesor cu câteva zile În urmă - „doctorașul” a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor... Când au terminat vizita bolnavilor, au ieșit. ― Cum ți s-a părut atitudinea „doctorașului”? ― Se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îl urmez ca coteiul boierului. Intrăm. Un țăcănit de călcâie și În fața mea se afla un brad cu o creangă dusă la chipiu, care vorbea... „Să trăiți, domnule căpitan. Ne-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” „Repaus și apropiați-vă” - a ordonat căpitanul. Am venit lângă el. În față avea o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta, căpitanul a venit la noi În bordei. Când l-am văzut intrând, am sărit drept În picioare. Toader a cam lovit bagdadia bordeiului cu capul În momentul când a vrut să salute pe căpitan. ― Stați jos, copii - ne-a ordonat el, așezându se pe o buturugă ce ținea loc de scaun, aflată Între paturi. A scos o hartă și s-a tras mai aproape de noi. ― Uite ce treabă avem de făcut. Una nu prea ușoară. Priviți aici și fiți foarte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grămadă. Eu cu Păpădie Înainte și tu, Petrică, cu aista... cum Îi spune?” „Cu Undiță”... „La zece pași În urma noastră. Ochii să umble ca mărgica și Înainte și Înapoi. Nu slăbiți automatele din mână! S-a Înțeles? La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pi șușă” - cum Îi spune fratele meu Toader, era pericol. Și oamenii de la divizie au avut dreptate: „Numai un bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca la paradă. ― Vai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aveți?”... - am Întrebat eu. Aici, povestitorul a făcut o pauză, pentru o gură de vin. Gestul lui a fost urmat de toți cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns aproape de pod, ne-am oprit. În fața noastră Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi cercetași, care și-au intrat În rol fără Întârziere. „Stimabile, vezi că aici te afli În societate selectă, cum Îți permiți să apari cu izmenele În vine? Echiparea!... Așaaa... Acum, să-mi spui cum ați ajuns voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie... Am rămas scurtă vreme În loc, pentru a ne da seama dacă activitatea la magazii și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe urme. Când am ajuns În punctul unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din patrulă” - a șoptit Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am simțit o lovitură ca de piatră În piciorul stâng, mai jos de genunchi... Ceilalți au continuat să facă salturi scurte. Eu nu mai puteam să mă mișc. Am dus mâna spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la ora douăsprezece să vă prezentați la dumnealui” - i s-a adresat lui Toader. „Amu mergi la băieții pe care i-am anunțat să se pregătească pentru misiune și spune-le ora la care să se prezinte aici” - i-a ordonat Toader curierului. Ca să limpezească lucrurile, tot Petrică, a lămurit oaspeților ce și cum e cu ordinele militare: ― Chiar dacă ordinele veneau unul după altul și nu-ți lăsau vreme nici să răsufli, trebuia să le execuți. În armată... nu-i loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mereu zâmbitor... De fiecare dată, când plecam În vreo misiune, eram cu gândul la el... „Tăticul nostru ne așteaptă. Să facem totul ca la carte. Să se bucure, fiindcă tare ne duce grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]