810 matches
-
pe om. Decesul unui serdar este luat ca motiv de folosire a unei palete bogate în care domină nuanța de os a cadavrului. În limba franceză, Le calvaire de feu sperie prin stilul flamboaiant. Inspirația e byroniană, cu sălbăticii scitice, orgia de senzații e dannunziană. Cât s-a tradus în românește e mult mai crud și mai original și asprimea limbii cu care se cântă "răcnetul catastrofal" se potrivește violenței barbare a delirului. BONIFACIU FLORESCU, CAROL SCROB, TH. M. STOENESCU, MIRCEA
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul se lasă prea des în voia unei simple prestidigitații prozodice. OTILIA CAZIMIR Influențată ușor de G. Topîrceanu, dar mai nestânjenit lirică, poezia Otiliei Cazimir are înrudiri cu sentimentalismul lui Demostene Botez, cu beția de arome a lui Pillat, cu orgia de flori a simboliștilor. Nota particulară a poetei este însă o mare prospețime de impresii în perceperea înfloririi și dezagregării materiei. Sosirea lemnelor de la pădure deșteaptă senzația esențelor: În mers greoi și clătinat, Căruțele cu lemne mi-au adus Din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl îndeamnă la vagabondaj, întreține vițiul unei fetițe "cu o drăcească pasiune", ia parte la orgii în trei cu o Edna și cu Miss Roth, profesoară erudită, blazată și opiomană, repetând scene din La garçonne. Maitreyi mută câmpul de experimentare în mediul de culoare. Allan se inițiază în tehnica erotică a Indiei, admirând "perfecțiunea îmbrățisării" Maitreyi-ei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însuși "realul a devenit veritabila noastră utopie"472, dar care este catalogată pesimist ca fiind de ordinul imposibilului. 5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului O completare adusă acestei organizări pe niveluri a simulacrelor intervine în incitantul eseu "Après l'Orgie", în care condiția actuală, ce urmează momentului exploziv al modernității, care a adus totul la un grad zero în urma autolichidării sale prin exces, este caracterizată drept o "stare de simulare", o utopie realizată, în care totul este saturat, transparent și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a contrario"474. Situația descrisă este aceea în care toate sistemele sunt lipsite de sens și consistență, dar cu toate acestea continuă să se prolifereze în toate direcțiile, într-o "dezordine metastatică". Această descriere corespunde momentului postmodernității, care, venind după "orgia" modernității (în care s-a ajuns la un maximum în toate domeniile), se confruntă cu o profundă indeterminare, cu pierderea specificității și cu indistincția valorilor 475. Baudrillard schițează astfel o stare paradoxală, în care realizarea mișcării moderne a condus la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
hiperrealitate, înseamnă că "realitatea se fărâmițează încet și ne pregătește pentru a intra în lumea simulacrelor"527, lume în care seducția este moale, echivalând cu un fond sonor continuu și obișnuit. Acest tip de seducție pare a corespunde stării de orgie, termen care desemnează acea mișcare explozivă a diverselor forme de eliberare: politică, informațională, tehnologică, sexuală etc., ce creează haos. Întrebarea care decurge logic din observarea acestei situații devenind: "ce ne facem după orgie?"528; Baudrillard consideră că răspunsul la această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de seducție pare a corespunde stării de orgie, termen care desemnează acea mișcare explozivă a diverselor forme de eliberare: politică, informațională, tehnologică, sexuală etc., ce creează haos. Întrebarea care decurge logic din observarea acestei situații devenind: "ce ne facem după orgie?"528; Baudrillard consideră că răspunsul la această interogație și soluția la starea actuală în care el crede că ne aflăm se află în reinventarea seducției tari în toate domeniile vieții noastre. Deși postmodernismul se caracterizează prin lipsa principiilor care să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
242. 526 David Lyon, op. cit., p. 93. 527 Yves Boisvert, Le monde postmoderne. Analyse du discours sur la postmodernité, p. 54. 528 Explozia modernității, ce se poate regăsi la toate nivelurile, este denumită de către Baudrillard în La Transparence du Mal "orgie", iar starea actuală, postmodernă, post-orgie, este stadiul simulării totale, în care economia devine transeconomie, estetica transestetică, iar excesul se traduce în indistincția genurilor și în "gradul zero" al culturii (Jean Baudrillard, La Transparence du Mal, pp. 11-21). 529 Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și aristocratul Decimus Iunius Silanus. Această ipoteză este susținută de exilarea simultană a Iuliei Minor, în insula Trimerium 6, și a lui Ovidiu, la Tomis, în anul 8 p. Chr. S-a presupus 7 că Ovidiu oferea vila sa pentru orgiile Iuliei Minor care punea în practică învățături din Ars Amandi. Așadar, poetul ar fi avut responsabilitatea morală a vieții desfrânate 8 a Iuliei Minor. Inspiratorul și protectorul din umbră al acestor relații ar fi fost Paulus Fabius Maximus, ruda, după
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o Încheiere a poemului Anatolidei, Heliade dezleagă din nou fantezia lui aeriană. Cetatea ideală, rezidență a Mirelui-popol, este o „tindă cerească” ce unește tot ceea ce are mai pur materia și tot ceea ce fabrică mai curat și mai Înalt spiritul uman. Orgia de pietre prețioase, de arbori fructidori, de obiecte virginale este vegheată (custodită) de Îngeri. Acesta este spațiul poeziei heliadești. Unul dintre spații, cel care stă pe treapta de sus a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dar nu le apropie, privirea le integrează doar Într-un cadru de o măreție, de regulă, statică. Bucuroasă, privirea trece, apoi, la alt grup de elemente, altă scenă, alt tablou... În Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dese grupe Frig boi Întregi, rup cărnuri ca lupii flămînziți, Desfundă largi antale, beu lacom fără cupe, Se ceartă, rîd În hohot și urlă răgușiți. Ca dînșii, cîni de lagăr la praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cupe, Se ceartă, rîd În hohot și urlă răgușiți. Ca dînșii, cîni de lagăr la praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
culte, care le precedaseră, drept false religii, superstiții sau "vrăjitorie""26. Sub numele de "vrăjitorie" s-au adunat parcă toate relele posibile ale acestei lumi. Artizanii vrăjitoriei erau acuzați că ar practica deochiul și furtul manei, boala și sacrificiul uman, orgiile sexuale și profanarea celor sfinte etc.. Trimiterile lui Jean Servier sunt, în primul rând, la Jeanne Favret-Saada și la celebra ei carte din 1977, Les Mots, la Mort, les Sorts, unde sunt analizate practicile vrăjitorești din Bocage. Este o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
echidistant, să reacționeze echilibrat și responsabil. Ar mai fi strigat atât de mulți creștini europeni ,,Je suis Charlie!" dacă, de exemplu, ar fi cunoscut monstruoasa și oribila caricatură la adresa creștinismului în care Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfântul Duh apar într-o ,,orgie homosexuală,, fiind vorba de ,,sex în grup cu cele trei persoane ale Sfintei Treimi?" Întrebarea este departe de a fi una retorică. Dimpotrivă. Bibliografie Augé, Marc, Colleyn, Jean-Paul, Antropologia, traducere de Camelia Grădinaru, Editura Institutul European, Iași, 2013. Bălăceanu-Stolnici, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
gradul de umilire națională ne putem face o idee, gîndindu-ne la faptul relatat de Dionisie Eclesiarhul 2, care spune că un căpitan-pașa, venind în București cu oamenii lui, și-a permis să poruncească boierilor să le aducă jupânesele la o orgie, rușine de care n-au scăpat boierii - dar numai anatomicește -, decât înșelînd pe turci, aducîndu-le femei de pe "poduri" și crâșmărese, și dîndu-le drept soțiile lor... Iar A. Russo 3 scrie că haiducul Grozea spunea la judecată: "Voi faceți temenele la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe când în Muntenia e, deja, și patriotică ori naționalistă; găsim, apoi, în epoca următoare, că literatura Moldovei (Negruzzi etc.) e mai ales clasică și mai ales în proză, iar a Munteniei (Bolintineanu etc.), romantică și aproape toată în versuri. Ce orgie de "regionalism"! Pe urmă vine epoca Eminescu în Moldova și Macedon-ski în Muntenia - de care am vorbit în trecutul nostru articol -, când poeziei moldovenești îi corespunde numai proza muntenească (Caragiale și Delavrancea). Aceste lucruri nu-s dorințe subiective, ci fapte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să renunțe la „lucrările sale rele, adică la închinările păgânești și idoli, la oracole și la auguri, la serbările fastuoase și la teatrele imorale, la hoții și la înșelăciuni, la omucideri și desfrânări, la mânie, avariție, mândrie și lăudăroșenie, la orgii și beții, la minciuni și la relele asemănătoare acestora”. Observăm că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai curat ? i cel mai harnic dintre to? i locuitorii acestei ?? ri, a? a cum fusese �ntotdeauna�. ??rănii r? m�neau cinsti? i, �n contrast cu boierii ipocri? i, care se sc? ldau �n lux, se dedau la jocuri obscene ? i la orgii cu l? utari ? igani, ? i cu ciocoii. Via? a la ? ar? era �eternul spectacol divin al r? s?riturilor de soare trandafirii, al apusurilor ro? îi, al amiezilor lini? țîțe de văr? , al serilor tainice ? i al nop? ilor senine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
va fi dur?. Deocamdat? , Bucure? țiul era capitala Balcanilor. Douce d�cadence era �ntr? adev? r dulce; erau o mul? ime de bani de c�? tigat de c? tre cei care aveau �leg? turi influențe�. Se organizau petreceri dup? petreceri, orgii dup? orgii. Regele Carol a hoț? r�ț s??? i m? reasc? palatul, ? i blocuri dup? blocuri de pe Calea Victoriei au fost condamnate că s? fac? loc extinderii acestuia. Fratele Magdei Lupescu, Constantin (? loim) a f? cut milioane cu acest proiect
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]