1,597 matches
-
elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
adulți, au încredere unul în celălalt. Se destind și rigiditatea trupului dispare. Ca să vă dați seama mai bine, priviți-o pe Syna. În fotografiile în care capul a fost retușat ca să apară înclinat, oameni care până atunci erau percepuți ca orgolioși, distanți, siguri pe ei, aroganți, nemiloși, rigizi, arată modești, binevoitori, blânzi. În general, bărbații înclină mai puțin capul decât femeile, pentru că înclinarea nu este un semn de autoritate. Dar tocmai această înclinare a capului este cea care deosebește o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate aceste împrejurări explică de ce „conștiința socială” a lui Marlowe e în profundă suferință: ce fel de raporturi poți dezvolta cu o lume care se destramă de îndată ce o atingi? Detectivul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate depind de locul unde te afli și de palmaresul personal. Eu unul nu aveam așa ceva. Și nici nu-mi păsa. Alunecând într-un hău fără sfârșit, stors de energie, percepându
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Țurcanu și Pușcașu. Este posibil ca Bogdanovici să fi cunoscut unele detalii despre implicarea autorităților comuniste în acțiunea lui Țurcanu, dar nu credem că acestea erau atât de importante încât să îi reclame moartea 4. Cu toate că Țurcanu era un tip orgolios și îndepărtarea unui rival ar putea constitui o explicație valabilă, pare mai credibilă varianta conform căreia acesta îl considera pe Bogdanovici vinovat pentru arestarea sa. Doar o astfel de ură cu implicații personale ar putea explica sadismul cu care l-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
iunie 1953, semnat de șeful serviciului, Kiss Colloman, se menționa: „Are autoritate creată de duritatea consecventă cu care lucrează cu cadrele, Însă cadrele nu manifestă dragoste față de comandant. Este un element respingător cu cadrele, fiind o fire ursuză, Încăpățânat și orgolios”. Documentul se Încheie cu propunerea de scoatere din MAI a lui Borcea ca „element necorespunzător”. Doina Jela Îl descrie pe Borcea ca fiind unul dintre cei mai cruzi comandanți de lagăre de pe Întinderea Canalului Dunăre-Marea Neagră: Numărul de decese depășind
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
istoriei și spiritualității românești. Tot la „Dacia”, începe o polemică acerbă cu Lucian Blaga, căruia îi contestă apoi, în „Timpul” și „Sfarmă-Piatră”, prioritatea ideilor din Spațiul mioritic. În broșura Cazul Blaga (1941), aprigul polemist va strânge tot dosarul acestei dispute. Orgolios și himeric, el lansează în „Duminica” din 1943 un atac dur, rămas fără replică, și împotriva lui Camil Petrescu. Colaborările din 1943 la „Tribuna tineretului” și „Vestul” încheie o etapă, urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și „sfârșitul continuu”, lamentoul rememorativ - agresiv sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a prefigura o șansă utopiei. Aceeași energie plăsmuitoare va experimenta nu numai tematici, dar și expresii variate, provenind din diferite direcții culturale. Tentației atitudinilor în travesti i se
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
marxism-leninismului va fi apreciat și de data aceasta, dincolo de discuțiile stârnite de intervenția sa; căci comentarii au fost, pro și contra, dar, spre deosebire de cele din 194817, opiniile potrivnice sunt repede înăbușite, căci orientarea generală a anului era alta: nu înlăturarea orgolioasă a «vechilor», căci, numai-noi-cei-tineri-putem-să-scriem-noua-lileratură, ci primirea lor în frontul realist-socialist. Cazul lui G. Călinescu nu este întru totul ilustrativ, căci el desfășura o oarecare activitate «orală» la Academie, conferințe, cuvântări și cine cercetează Analele Academiei R.P.R. din perioada 1949 încoace
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Cora, doctorița căsătorită cu un personaj cameleonic, Mihai Drăgescu. În volumul al doilea, distribuția se îmbogățește prin câteva personaje ce rezistă vitregiilor din acest microunivers dominat de ban. Între ele se remarcă profesorul savant Dinu Haralamb, supranumit Zeul, caracter orgolios, exclusivist, autoritar, suferind de o gelozie patologică, și nonconformista Frosa Paraschiv. Personajele centrale sunt bine argumentate caracterologic, acționează distinct, cu întretăieri de traiectorii dispuse concentric, pe circumferințe din ce în ce mai largi și mai difuz desenate, păstrând mereu în centru destinul special al
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
cu pricina, am văzut o oglindă. O imensă oglindă de nisip vitrificat. O suprafață netedă, care reflecta soarele, norii și chiar și crucea avionului nostru. Nimic altceva... Eram suficient de tânăr ca să-mi treacă prin minte acel gând idiot și orgolios: „După asta, nimic nu va mai putea să mă tulbure sau să mă sperie...“. A tăcut și am ghicit că tăcerea sa stătea la pândă. Părea să estimeze tropăitul pașilor pe deasupra capetelor noastre, să-l asocieze strigătelor ce răspundeau celor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
punct slab al bravului Achile. Istoria ne spune că și un erou are slăbiciunile sale. Călcâiul îi amintește omului de necesitatea de a rămâne umil și conștient de limitele sale, de a nu se supraestima și de a nu fi orgolios. Îl invită să rămână cu picioarele pe pământ, funcție pe care o asigură călcâiul. Pasul este simbolul măsurii sacre. În religiile monoteiste, pasul este strâns legat de păcat (de la peccare, a face un pas greșit). Ca atare, amprenta piciorului este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
anume și crezi că ziarul te poate ajuta. Va mai trece un timp până să înțelegi că jurnalistul e o ființă ciudată și aparte, un om superficial, dar și atent la ceea ce se petrece în jurul lui - un om dinamic și orgolios până la vanitate, având mereu și în orice situație păreri personale, pe care le afișează cu o neclintire suspectă. Durează ceva vreme până să intri cu adevărat în această lume închisă și imprevizibilă, care îți promite multe și îți oferă prea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
descriere, interviu, anchetă, narațiune). În opinia lui Jose de Boucher (1995, p. 16), dimpotrivă, reportajul nu poate fi: o analiză sau un comentariu de evenimente, în care trăirea umană este mai multe mimată; un monolog sau un discurs exclusiv și orgolios al jurnalistului; o descriere de tip natură moartă; o lecție de morală ilustrată cu câteva exemple; un jurnal personal și intimist; o reunire întâmplătoare de impresii și opinii - spre exemplu, micro-trotuarul. Reportajul monografic Rar sau deloc folosit în presa cotidiană
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-l cu cele mai afectuoase vorbe, în stilul său inconfundabil (subtil jignitor): „Iată, am alături de mine un tânăr ambițios și plin de talent. E cult, e harnic, e deja un nume și scrie minunat, nu ca voi, niște leneși agramați, orgolioși și plini de ifose. Luați exemplu de la acest tânăr și bucurați-vă că aveți un coleg atât de valoros, care vă dă clasă oricând”. Bineînțeles că șeful anticipa prea bine reacția ziariștilor muștruluiți, antipatia și răutatea manifestate față de viitorul lor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
punctul meu de vedere, a lui Iuda, plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „Și s-a spânzurat”, din relatarea mateină, mai apare o singură dată, În Septuaginta, În 2Regi, 17,23, În legătură cu Achitophel, unul din sfătuitorii regelui David, care trecuse În tabăra lui Abessalom, când acesta s-a revoltat. Dar cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de a fi o reprezentare (teorie) generală despre om. Acesta este motivul pentru care intervenția în favoarea omului aflat într-o situație limită (în dificultate), așa cum este persoana cu tulburări mentale, se poate desfășura mai bine (eficient) sub umbrela mai puțin orgolioasă, din perspectiva discursului teoretic, și anume cea a asistenței sociale. Această egidă, într-un fel neutră (dar nu indiferentă) a asistenței sociale, are înțelepciunea să asambleze și să coordoneze toate instrumentele care pot contribui eficient la îndepărtarea (ștergerea) deriziunii consecințelor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
expozițiilor de la Londra (1851) și Paris (1855), cenzor (1851-1856) și director la Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice (iulie 1856-ianuarie 1857). Momentul Unirii Principatelor îl găsește în tabăra separatiștilor, contrazicând parcă scrierile în care militase pentru idealul României unite. În izolarea orgolioasă, tot mai accentuată, a bătrâneții, se va fi resimțit de o tristețe frustrantă la omiterea sa din proaspăt înființata Societate Literară Română (1866), ulterior Academia Română. Spre sfârșitul vieții, la 81 de ani, mai pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
prozei lui Holban: eul povestirii - observă criticul - dublează eul aventurii și se instituie în judecător al acestuia. Cazul Holban este plasat într-un orizont problematic integrator: destinul discursului personal în proza românească, o formă narativă marcată de complexul genezei târzii, orgolios și programatic compensată între războaie, când se consacră și modelele genului. Evidentă deja în primul volum, înzestrarea criticului de a demonta cu precizie și finețe de ceasornicar mecanismele literarității devine dominantă în Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii (1976), carte
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
Iacob Negruzzi, Th. Rosetti și N. Burghele, întruniți la locuința sa, traducerea piesei Macbeth de Shakespeare; această ședință a fost considerată ulterior cea dintâi a societății Junimea. Deosebit de inteligent, rece, calculat, ironic ori sarcastic, C. avea și o cultură temeinică. Orgolios și rigid, refuzând tranzacțiile, este obligat să renunțe la conducerea Partidului Conservator, al cărui șef a fost timp de cinci ani, după ce, înainte, fusese multă vreme ideologul grupului politic junimist. Conservator intransigent, a reprezentat în politică marea boierime română din
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
destinul: „Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor.” Omul trebuie să fie un Oedip etern, mistuit de patosul conștiinței, orgolios în actul său până la hybris: „Vieții îndemn de adio i-aș da / De-ar fi să îți ucizi nu tatăl / ci propria ta țeastă zdrobind-o zi cu zi / Sau fiicei tale-n pântec să-i otrăvești odorul, / Tot să
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
18 septembrie a anului 1812, Moscova îi oferea lui Napoleon o priveliște oribilă. Din frumoasa Moscovă se alesese dezastrul... Fuga nu-i întotdeauna sănătoasă Socotind că și-a făcut treaba, dar mai ales presat de frământările din spatele îndepărtat al frontului, orgoliosul împărat a găsit de cuviință să se întoarcă acasă, la Paris. Numai că întoarcerea nu era chiar un soi de marș victorios. în cazul dat, ea semăna mai curând cu o fugă. Rușinoasă și deloc sănătoasă. Pentru că rușii nu aveau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
avut relații , nici prieten, nici prietenă? — Probabil că n-avea. Încă de la Marsilly, le privea pe celelalte fete de sus și i se zicea „prințesa”. Cred că la fel a fost și la școala de stenodactilografe de la La Rochelle. — Era orgolioasă? TÎnăra femeie se gîndi o clipă. — Nu știu. N-aș zice așa. Nu iubea oamenii. Nu-i plăcea contactul cu oamenii. Asta e! Prefera să stea singură. — N-a Încercat niciodată să se sinucidă? — De ce? Credeți că... Lecoeur zîmbi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
conducători. Cum au fost el și Marcus Agrippa. Dar nu doi, ci trei. Imperiul e prea mare pentru o singură persoană. Gaius, Lucius și... Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca să-i ia nevasta, nu s-a mai recăsătorit. Rostește printre dinți: — Libo Arruntius Cornelius era cumpătat și serios. Și foarte mândru de strămoșii săi. Dar asta n-are de ce să i-o spună lui Scribonius, că e și el orgolios și înțepat cât încape. Ca toți cei din familia Libones, de altfel. — Tata n-a vrut să-și bată joc de sclavi, protestează celălalt. Glasul îi tremură. Bănuitor din fire, Asinius Gallus tace. — Dar Otacilius s-a aflat înainte într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]