1,207 matches
-
delicată și mai neajutorată creatură pe care o văzuse vreodată. Și, ținând-o neîndemânatic În brațe, intrase În cele din urmă În camera „acelei tipe“: așa Îi zicea Majei pe vremea aceea. Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am mai scump pe lume Este mama mea, pe bune. Ea m-ajută când mi-e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
verific pachetele cu cadouri... Nu-mi vine să cred cât cheltuiește Trish pentru dineul ăsta. De fiecare dată când o întreb dacă chiar avem nevoie să tapisăm sala de mese cu mătase albă sau să-i dăm fiecărui invitat o orhidee să și-o prindă la rever, îi aud trilul fericit : — Sunt pentru o cauză care merită ! Ceea ce îmi aduce minte de întrebarea pe care tot vreau să i-o pun de ceva vreme. — Ăă... doamnă Geiger, spun cu grijă, invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tale pierdute e lipsită de speranță. Îmbrățișarea sexuală Îți oferă o vremelnică uitare de sine, dar dureroasa conștiință a mutilării e permanentă. Oricum, ne‑am ridicat de la festin după miezul nopții. Pe drum am dat peste o strălucitoare etalare de orhidee. Ne‑am lăsat atrași de luminile și culorile florăriei și am traversat strada pustie. În vitrina florăriei era o deschizătură verticală - mărginită de două fâșii subțiri de alamă - pentru ca miresmele florilor să se reverse peste monoxidul de carbon din Place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Institutul Național de Nu‑Știu‑Ce și vorbea dialectul păsăresc de pe insulă. Faptul că medicul scria bine făcea ca raportul lui să fie și mai de efect - ba chiar, uneori, supramemorabil. Descria o coastă stâncoasă acoperită de o „cascadă de orhidee purpurii”. Existau În jurnal multe pasaje semi‑purpurii, dar simțeai că omul răspundea la purpura naturii. El urmărise un scop strict științific și Întregul articol era foarte important - din punct de vedere uman. Începea prin a Înfățișa lipsa de proteine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zi. Și Ravelstein mi‑a atras atenția asupra acestui lucru; pe mine nu mă interesează numenele, adică „lucrurile În sine” - pe acestea le las În seama Kanților din lumea noastră. Dar niște cadavre negre, decapitate, Într‑o junglă În care orhideele purpurii se prăvălesc În ghirlande de zeci de metri, sunt fenomene, nu‑i așa? Oamenii fuseseră proaspăt omorâți și descăpățânați. Capetele erau așezate deoparte. Cercetătorul arăta că erau folosite ca valori pentru pețitul de neveste. Iată de ce le vânează vânătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mei. Dar n‑aș fi renunțat la revista prietenului meu Durkin - exemplarul cu canibalii. Rămăsesem agățat de carnea omenească la frigare, de canibali și de capetele tăiate, cu ochii Înălțați de la iarba Împroșcată cu sânge și de la stâncile Înghirlandate de orhidee. Carnea de om ca delicatesă apăsa - recunosc - conștiința mea contaminată. Boala mă făcea deosebit de susceptibil. Pentru nimic În lume n‑aș fi lăsat În urma mea aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea, mă duce cu gândul la castelul vrăjitoarei Xayide în pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un soldat în armură neagră, gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bucată de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unui Taré al apelor adânci, un epakué al copacilor plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul era dintotdeauna de partea binelui, și de aceea, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici nori albi pe cerul indigo. Nu mai era decât apă, și apă, și iar apă, care părea nesfârșită dinaintea provei caiacului, sub presiunea vâslelor, lângă mâna Piei atârnând afară peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Îl văzu prin imensa vitrină, zâmbi și clătină din cap, așa că Brunetti intră și ceru zece iriși albaștri. Cât Îi Împachetă, Biancat vorbi despre Thailanda, țară din care tocmai se Întorsese după o conferință de-o săptămână a crescătorilor de orhidee. Brunetti găsi ciudat felul de a petrece o săptămână, dar apoi se gândi că și el, În trecut, fusese atât la Dallas, cât și la Los Angeles la seminarii polițienești. Cine era el să spună că era mai ciudat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
petrece o săptămână, dar apoi se gândi că și el, În trecut, fusese atât la Dallas, cât și la Los Angeles la seminarii polițienești. Cine era el să spună că era mai ciudat să-ți petreci o săptămână vorbind despre orhidee decât despre incidența sodomiei În rândul ucigașilor În serie sau despre diversele obiecte folosite În violuri? Treptele ce duceau la apartamentul său serveau de obicei drept un etalon precis al dispoziției sale sufletești. Când se simțea bine, abia dacă păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o scriitură „artistă”, În care metafora și comparația dețin rolul principal. Toată această rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce În Pădurile orchestre se numește „sărbătoarea poemului”. Căci poemul este o sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai În măsura În care propune un spectacol al plenitudinii ființei, Într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
credincioșii. S-ar fi cuvenit, în răspărul acestei alte lumi, să intrăm din nou în sihăstrie și să transformăm vechiul crez cultural ― cel care, credeam noi, urma să mântuiască lumea de atunci ― în joc cu perle și în elevaj de orhidee. Cu alte cuvinte, să devenim perfect inutili. Or, tocmai asta ne oferea acum programul Thyssen. Am vrut mai întîi să ne așezăm la Freiburg, pentru că, în ce mă privește, trecutul din Heidelberg mă apăsa prea tare. Nu eram pregătit să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din astea. Exagerezi mereu, prin aceea că îți integrezi toate mijloacele în exces. Ajungi mereu la țel atunci când te-ai pierdut de-a binelea. EL: Aveți dreptate. Ar fi trebuit să vă garnisesc Uitarea de sine cu un buchet de orhidee și gura leului, totul ornat cu pulpe de broască și supă de broască țestoasă. Ați fi stat în culcușul d-voastră aromatizat și ați fi gustat din unul din aceste exotisme. Ați fi putut muri și nu ar fi mirosit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
această răcoritoare și am rămas cu o impresie oribilă. În Caragiale se bea și șvarț, deși „lăptăria” adăpostește alte lichide decât laptele. Mai bun decât braga e salepul. El e preparat din esență de feculă, din tuberculele unor specii de orhidee, miere, lămâie și apă. Însă personajul Stavru, al lui Panait Istrati, salepciu profesionist și falsifică băutura, băgând sare de lămâie. Alte personaje beau salep la Ion Ghica și N. Flilimon. Apoi băutura dispare. La bucurie și la durere, personajele beau
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o prăbușire - nu a avut loc atunci când au „decăzut” lalelele olandeze. Da, au obținut prețuri ridicole, dar și astăzi obțin. Recent, un cumpărător anonim a plătit 700 000 de dolari pentru un singur bulb. Dintotdeauna a existat febra lalelelor, a orhideelor și alte pasiuni asemănătoare. Experiențele noastre, ca și impresiile despre specula cu lalele, observațiile vizuale și amintirile despre Forest Hills, de multe ori nici nu se pot numi astfel. Sunt ficțiuni despre care am citit sau pe care le-am
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
în capitală, deși într-acolo plecase împreună cu fiica lui. O toropeală plăcută a pus stăpânire pe întregul său organism. Odihnit și fără greutate, suspendat în timp și spațiu, se simțea legănat, ca un fulg în balansoar, de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vise de ușor... Nu pastelul tentează; în câteva texte remarcabile (Roza, Merii, Sânzâiene și altele, congenere) prioritatea revine Eului interior, pendulând între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-o floare simplă și curată (...) // Deci flori crescând din munți pân' la câmpie (...) / Nu orhidee porfirogenete / Și prețioase ca o dinastie". Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pendulând între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-o floare simplă și curată (...) // Deci flori crescând din munți pân' la câmpie (...) / Nu orhidee porfirogenete / Și prețioase ca o dinastie". Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt percepute în tensiunea loc concretă, imediată. La Carolina Ilica, timpul instaurează un climat plural: al clipei și mirajului, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lalea (11); petală (10); crin (10); roșu (9); soare (9); natură (8); mireasmă (7); roșie (7); viață (7); galbenă (6); gingașă (6); ghiocel (6); cîmp (5); culori (5); puritate (5); buchet (4); cîmpie (4); dragoste (4); fată (4); iarbă (4); orhidee (4); prospețime (4); soarelui (4); verde (4); albă (3); buruiană (3); cadou (3); de colț (3); delicatețe (3); fericire (3); frunză (3); înflorită (3); lăcrimioară (3); liliac (3); margaretă (3); plăpîndă (3); primăvara (3); tandrețe (3); tinerețe (3); uscată (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]