928 matches
-
cercuri conducătoare de atunci erau îngrijorate de posibilitatea ca Rusia să-și fi consolidat în așa măsură pozițiile pe care le deținea, deja, în Europa Orientala, încât să fi devenit o amenințare reală pentru interesele comerciale ale britanicilor în Mediterana Orientala. Iată pentru ce, primul ministru britanic, William Pitt, a încercat, cel puțin până în luna martie 1791, să constituie o coaliție antirusă, ce ar fi trebuit să includă, pe lângă Marea Britanie, Suedia, Prusia, Polonia și Imperiul Otoman. Eforturile sale au fost zădărnicite
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
european, în realizarea căruia se antrenase revoluția franceză. De aceea, existentă Imperiului Otoman trebuia asigurată, dar nu ca un obiectiv, în sine, ci pentru că lui i se puteau atribui sarcini importante în domeniul promovării politicii continentale, în general, al celei orientale, în special, ale Franței. Tocmai în acest scop se preconiza revigorarea vechiului sistem francez de alianțe continentale, cunoscut în istorie sub denumirea de "Barrière de l'Est", abandonat de vechiul regim, cel puțin în mod oficial, în anul 1756. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Principatele Române în raporturile politice internaționale (1792-1821), Ediție îngrijita de Victor Spinei, Institutul European, (Iași), 2001, p. 21. 10 Ibidem. viziunea diplomației franceze, să constituie "vârful de lance" al politicii Franței față de Rusia, principala să concurență la supremație în Europa Orientala. Iată pentru ce "alianță Turciei, Poloniei, Suediei și Danemarcei a fost visul constant al diplomației Republicii"11. Iar una din pârghiile cu ajutorul căreia s-a considerat că se puteau promova acele obiective a constituit-o înființarea de consulate franceze în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
datorită faptului că reușise să producă o primă breșă în primă Coaliție antifranceză, în urma încheierii păcii separate cu Prusia, la Basel, la 5 aprilie 1795, si, ca urmare, desprinderea acesteia din Coaliție, Raymond Verninac a relansat, cu deosebită vigoare, politica orientala a Franței, cu scopul de a consolida și largi amintită breșă. Astfel încât să fi fost pregătit terenul pentru înfăptuirea sistemului politic european, preconizat de ea, prin implicarea Porții Otomane nu numai într-o alianță bilă terală, ofensiva și defensivă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
prezintă articolele secrete ale actului în discuție, pentru că ele creau un nou peisaj politic în Italia, concretizat, între altele, în restrângerea drastică a teritoriului Republicii Veneția 22, ceea ce prefață o modificare nu mai puțin spectaculoasă și a celui din Europa Orientala. Ea a fost consacrată de tratatul de pace dintre Franța și Austria, încheiat la Campo-Formio, la 17 octombrie 1797, care a pus capăt existenței politice a unui stat ce deținuse, cândva, un loc important în sistemul politic european, anume Republică
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
côtes de la mer Adriatique et aussi une grande influence sur la Méditerranée" (s. Ven.C.)23. La rândul său, Franța a luat ce mai rămăsese din fostele posesiuni maritime venețiene, dar care aveau o deosebit de mare valoare strategică pentru politica orientala a Franței, si anume insulele Corfu, Zante, Cefalonia, Sainte-Maure, Cerigo, Butrinto, Arta, Vonița, precum și cele din Albania, situate mai jos de golful Drino, toate cunoscute sub 21 Cf., Geheimes Staatsarchiv Preussischer Kulturbesitz, I, HA. Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au partage de l'empire ottoman"24. Convins, ca și contemporanii săi, de altfel, de iminentă dispariției Imperiului Otoman de pe harta politică a Europei 25, Napoleon a conceput și planul după care Franța trebuia să controleze succesiunea evenimentelor din Europa Orientala. Mai întâi trebuia cucerita insula Malta și, apoi, Egiptul, deoarece "îl voyait dans la conquête de l'Egypte le moyen de détruire véritablement l'Angleterre. Îl avait "l'esprit tout plein de l'Orient"" (s. Ven.C.)26. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusia, Rusia și Austria, să se fi modificat în defavoarea celei din urmă37. Problemă poloneză a reprezentat, totuși, un mijloc prea important pentru că duplicitara diplomație franceză să nu-l fi utilizat în scopul promovării politicii sale continentale, în general, a celei orientale, în special. În acest scop, deci, s-a străduit să exploateze, la maximum posibil, interesul cercurilor conducătoare otomane că problema poloneză să fi fost rezolvată într-o manieră care să nu fi afectat interesele majore ale Porții Otomane în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a se sustrage consecințelor trădării intereselor otomane, sugerează ideea că Ecaterina a II-a intenționa să-și creeze nu numai o bază materială, ci, în egală măsură, și una "morală" de pe care să relanseze, cu mai multă eficacitate, politica să orientala. Căci, este de presupus că a putut avea în vedere că un alt "stat moldovenesc", aflat sub directă oblăduire a țarinei pravoslavnice, putea constitui o atracție puternică pentru românii rămași în "vechea" Moldova care ar fi dorit să se "integreze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
von Knobelsdorff, credea, totuși, că acel demers al Rusiei avea puține șanse de succes 83. Remarcă lui nu era, însă, câtuși de puțin superficială, dacă se are în vedere faptul că Prusia era direct interesată de evoluția evenimentelor din Europa Orientala unde avea, așa cum s-a constatat, propriile sale interese. Așadar, avertismentul și demersul în discuție vizau, în împre jurările politice de atunci, un obiectiv imediat, si anume să dejoace orice tentativă a Porții Otomane de a intra în sfera de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tatăl său, Alexandru Ipsilanti, fost domn al Țării Românești și al Moldovei, a fost instalat, din nou, pe scaunul domnesc de la București, în locul tot al unui adversar declarat al Rusiei, anume Alexandru Moruzi, aceasta își asigurase un ascendent în problema orientala de care nu beneficiau nici aliatele sale, în acțiunea de configurare a unei noi etape din evoluția acestei probleme, prin desființarea Poloniei ca stat, anume Austria și Prusia, și nici, măcar, Franța. 91 Cf., Veniamin Ciobanu, Relațiile politice româno-polone între
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
activă împotriva Franței, așa cum decisese mama sa, mai ales că prima Coaliție antifranceză, formată în luna februarie 1792, se destrămase, deja. El intenționa să promoveze o politică de neutralitate, în colaborare cu statele nordice Danemarca, Suedia și Prusia 96. Politică orientala a Franței, care viza, între alte obiective, aducerea sub controlul său și a slavilor balcanici, aflați sub jurisdicția Porții Otomane, a împins-o în singură direcție în care Napoleon Bonaparte și Talleyrand, devenit ministru de externe al Franței, credeau că
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
din această parte a Continentului care nu consonau cu obiectivele politice ale imperialilor, concurate, cu succes, de Prusia și, îndeosebi, de Rusia. După anul 1774, Austria s-a aflat în fața unei grave dileme: să se alăture Rusiei, secondând obiectivele politicii orientale ale acesteia, sau sa ramana neutră, cu riscul de a decădea, treptat, atât din punct de vedere teritorial, cât și demografic, la rangul de "putere mijlocie". Pericolul era cu atat mai evident, cu cat sporirea necontrolată a puterii Rusiei în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acesteia, sau sa ramana neutră, cu riscul de a decădea, treptat, atât din punct de vedere teritorial, cât și demografic, la rangul de "putere mijlocie". Pericolul era cu atat mai evident, cu cat sporirea necontrolată a puterii Rusiei în Europa Orientala se desfășura într-o zonă intens populată cu creștini ortodocși, dintre care nu puțini se aflau și în teritoriile imperiale. Izbucnirea și, apoi, desfășurarea războiului dintre anii 1787 și 1792 au relevat oamenilor politici austrieci, măi 108 Cf., Testa, op.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
108 Cf., Testa, op. cît., p. 128-130. 109 Veniamin Ciobanu, Political French-Russian-Prussian Rivalries, p. 15. limpede că oricând până atunci, adevărul că libertatea de mișcare a Curții Imperiale era serios îngrădita de politică germană a Prusiei. În această perspectivă, politica orientala a Casei de Austria era marcată, într-o măsură mult mai mare, decât cea a Rusiei, de considerentele interne și de cele intergermane, "und daher seit den sechziger Jahren darauf ausgerichtet wurde, den Status quo în osmanischen Reich einer Veränderung
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
adoptată în problema poloneză 113. Ca parte integrantă, așa cum se știe, a problemei orientale, Austria a contribuit activ, alături de Rusia și Prusia, la "rezolvarea" acesteia, pentru a nu lăsa celei dintâi mijloace, considerate ca fiind sporite, de "rezolvare" a celei orientale, în esență să, prin distrugerea Impe 110 Harald Hepner, Der österreichische-russische Gegensatz în Südosteuropa im Zeitalter Napoelons, în "Rußland und Österreich zur Zeit der Napoleonichen Kriege", Herausgegeben von Anna M. Drabeck, Walter Leitsch und Richard G. Plaschka, Verlag der Österreichische
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Șerbia, Istria și Dalmatia 114. Așadar, clauză în discuție apare că un ultim și vag ecou al politicii promovate de cercurile conducătoare imperiale care viza crearea și menținerea unui echilibru de forțe cât mai favorabil Casei de Austria în Europa Orientala. În ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea o astfel de politică nu mai putea afla, însă, nici un punct de sprijin în realitățile continentale și zonale. Revoluția franceză a modificat, în mod fundamental, structura sistemului politic european, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Insulelor Ioniene de către Franța 116 marca extin derea frontierelor acesteia, până la granițele maritime apusene ale Imperiului Otoman și nu cele ale Austriei 117. Ca urmare, ca și pentru celelalte state, antrenate în uriașă confruntare cu revoluția franceză, și politica orientala a Austriei a fost dominată, în mod hotărâtor, de rațiuni ideologice, deoarece "nun ein gemeinsamer Feind aufgetaucht șei, mit dem keiner allein fertig werden könne und dessen Name "Revolution" lăute" (s. Ven.C.)118. Tratatul de la Campoformio nu a restabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ale lui Iosif al II-lea, deoarece, în pofida unor victorii, deloc neglijabile, drumul către Constantinopol a continuat să-i rămână blocat celei dintâi. Potrivit opiniei lui Pitt, Rusia nu ar fi putut dezvolta o politică atât de activă în Europa Orientala, daca nu ar fi avut ca aliata Austria. Din perspectiva engleză, aceasta din urmă reprezenta un real inconvenient, deoarece era aliata Franței "and thus formed with Russia a double combination which added to the menace that the Family Compact between
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
deja, în anul 1788130. Decesul lui Iosif al II-lea și preluarea tronului de către Leopold al II-lea au produs o modificare a politicii orientale a Austriei, în sensul că și-a manifestat dorința de a restabili pacea în Europa Orientala, tendința care corespundea cu direcțiile politicii Angliei, dar care, în mod inevitabil, era în contradicție cu tendințele expansioniste ale Rusiei. S-au creat, astfel, condițiile convocării unei conferințe internaționale, care și-a desfășurat lucrările la Reichenbach, în luna iulie 1790
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a datorat doar faptului că Rusia era puterea care încă se opunea transpunerii în practică politica internațională a sistemului lui William Pitt. Iar prima manifestare acută a acelei opoziții dintre sistemul englez și cel rus vizând restabilirea păcii în Europa Orientala s-a concretizat în așa numita criză a Oceakovului, un bine cunoscut oraș-port fortificat, pe care Rusia refuză să-l restituie Porții Otomane, după încheierea păcii, conform principiului adoptat de Conferința de la Reichenbach, anume status-quo ante bellum în integrum. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1993 (Chapter 1: The Ochakov Debate, p. 131). 134 The Foreign Policy of William Pitt, p. 119. 135 Cf., loc. cît.; vezi, în acest sens, si W.B. Duffild, op. cît., p. 294 și urm.; pentru alte informații privind politica orientala a Angliei în această perioadă, vezi și Veniamin Ciobanu, Informații documentare privind politica orientala a Angliei (1786-1791), în "Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol"", XXXVII, 2000, Iași, p. 223-247. pe termen nelimitat 136. În aceeași zi, a fost încheiată, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Pitt, p. 119. 135 Cf., loc. cît.; vezi, în acest sens, si W.B. Duffild, op. cît., p. 294 și urm.; pentru alte informații privind politica orientala a Angliei în această perioadă, vezi și Veniamin Ciobanu, Informații documentare privind politica orientala a Angliei (1786-1791), în "Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol"", XXXVII, 2000, Iași, p. 223-247. pe termen nelimitat 136. În aceeași zi, a fost încheiată, însă, o altă Convenție, dar cu caracter politic. La cauzele de ordin general care justificau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ale Austriei, pentru menținerea Porții Otomane cât mai departe de Franța și a o împiedică să-i înlesnească, direct sau indirect, realizarea obiectivelor politicii sale orientale 150. Dacă Anglia era interesată că Franța să nu-și realizeze planurile în Europa Orientala, nu mai puțin este adevarat și faptul că avea, totodată, si rezerve în ceea ce le privește pe cele ale Rusiei, în același spațiu. Căci, potrivit informațiilor obținute de Ignatius Mouradgea d'Ohsson de la Ratib Ebu Bekir, reis efendi, Robert Liston
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
forme, atât în evoluția noii crize politice continentale, cât și în cea a problemei orientale, unele din formele de concretizare ale amintitei implicări fiind abordate în capitolul următor. 178 Veniamin Ciobanu, Political French-Russian-Prussian Rivalries, p. 15. ÎI Implicații în problema orientala ale politicii Marilor Puteri în Europa de Nord-Est (1800-1814) Formarea, în luna decembrie 1800, a Ligii Neutralității Armate între Rusia, Prusia, Suedia și Danemarca, s-a plasat în contextul complicatei situații politice internaționale din ultima fază a războaielor revoluționare. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]