1,174 matches
-
a închis sutienul la spate, sutien nepotrivit cu chiloții - căci purta doar lucruri desperecheate ‒, s-a transformat o secundă, căutând să nimerească copca dindărăt, într-o figurină de zeiță fără brațe, una din alea cu țâțe conice împinse înainte care ornau prora corăbiilor antice. Mi a văzut privirea. A rămas așa, între cearșafuri, mâinile la spate, ciungă o clipă. — Semăn cu Manneke? Manneke sau Manneken Pis, așa îl botezase ea pe omul-trunchi așezat pe tejgheaua micului magazin de antichități de lângă minaret
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aici e omul pe care îl caută, răspunse Jordan fără să șovăie, cu o voce calmă și sigură, accentuând în mod nefiresc tocmai cuvintele neimportante ale frazei. Și, ca să dea de înțeles că nu mai are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam târziu. Graful părea că-l așteaptă, căci începu să-și golească cu febrilitate, ca într-o spovedanie, sacul dureros de prea plin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este un eveniment unic, iar punctul culminant al acestui eveniment îl constituie petrecerea. Pentru a-i scuti pe părinți de bătaia de cap ce presupune o astfel de petrecere, restaurantul McDonald’s Stadion pune la dispoziția celor interesați „Tramvaiul Fermecat“ ornat în culori vii, cu personaje vesele, care „prinde viață“ prin râsetele și chiotele de veselie ale sărbătoritului și ale invitaților săi, îndrumați îndeaproape de „hostess“ McDonald’s. Jocuri amuzante, surprize pentru toți copiii și supercadouri sărbătoritului, Happy Meal cu hamburger
Agenda2003-7-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280702_a_282031]
-
aceluia. Biroul lui Ioanide era de altfel nu se poate mai simplu, într-o casă economică, ridicată de el pentru un proprietar care îi cedase folosința pe câțiva ani, în schimbul unui rest de cont neachitat. Vestibulul avea tavanul în butie, ornat cu desene în stuc alb, pereți în roșu pompeian și un dalaj de plăci de travertin. Biroul izbea printr-un tavan pătrat, în mijlocul căruia se înălța o ușoară boltă, acoperită cu mozaic bizantin, avea pereți albi dați cu caolin peste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o sinecură cu automobil, fiind pe cale să-l realizeze. Un om politic cu nume aristocratic (bineînțeles de pe lista de rubedenii a lui Gaittany) lăsase un imobil extravagant și somptuos, un soi de fortăreață tapisată pe dinăuntru cu mătase vișinie și ornată cu mari șemineuri de piatră, imposibil de locuit și greu de transformat într-un oficiu public, grevat de oarecare mici sarcini. Feluriți experți ai grupului de familii (se găseau de tot soiul: arhitecți, ingineri, cunoscători de artă) ajunsese la concluzia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era schimbat. Fața lui nu era o față de om. Mâinile lui, care țineau un ghioc cu spini, mare cât un ceainic de porțelan, nu erau mâini de om. Și purta doar un halat, desfăcut la piept, făcut din mătase și ornat cu cele mai fantastice, mai vii și mai alunecoase desene, trecând unele-n altele, privindu-se unele pe altele, jucîndu-se unele cu altele, acuplîndu-se și mușcîndu-se și sfîșiindu-se unele pe altele. Era ca o oglindă de cristal moale, o prismă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tronconic și dizgrațios ca o bucată de măsea lucioasă înfiptă-n gingia urbei. Trăsurile ce mișunau pe străzi desfundate lăsau cu-ncetul locul primelor automobile, malacoafele de mătase pline de fundulițe deveneau rochii drepte, cu talia foarte joasă, casele negustorești ornate cu ciubucării și mascaroane se ruinau și pe maidane se ridicau vile cubice, austere ca niște cavouri, printre care treceau tramvaie străvechi. Pe măsură ce-apropiam ochiul de peisajul din lentilă coboram mereu mai adânc în acele lumi, vedeam detalii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un vis chinuitor pentru alții. Am ieșit adesea din casă, pe când încă mai stăteam pe Uranus, am ajuns uneori chiar până la Operă, alteori până la Mitropolie. O dată, pe la nouă seara, m-am trezit în singurătatea și frigul Pieței Universității. Aici, clădirea ornată cu statui părea de fier, întunecată precum carena Titanicului. Câțiva oameni zgribuliți stăteau în stația de troleu. Întunericul aproape deplin înălța și mai mult cele patru statui, le făcea dominante și amenințătoare ca niște părinți răi. La picioarele lor, oamenii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor pline de roți metalice. Mai știa să deseneze și pistoale, și caietele lui, la sfârșit, erau pline de pistoale de cow-boy, cu butoiaș și cu cătare pe țeava lungă. Dacă nu amintim și portretele din cartea de citire, conștiincios ornate cu bărbi, mustăți, ochelari și țigări în colțul gurilor, cam aici se oprea talentul la desen al lui Mircișor. Dar tovarășa inventase-ntr-o zi ceva care-avea să-l depășească cu totul. Le numea frize, și erau un fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un colac, o lumânare și o cutie de chibrituri. „Buclucurile” aduse de la biserică sunt împodobite cu câte un ștergar țesut, bani, colac și lumânare. Nu lipsește pomul încărcat cu bunătăți: mere, nuci, porumbei din aluat, bomboane, precum și colivele din grâu ornate cu chipul Maicii Domnului. Se fac de asemenea pomene - colaci și diverse ornamente din făină de grâu. Sicriul era altădată așezat în car tras de boi. Când este scos din casă, sicriul este așezat în ogradă, iar peste sicriu se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
înaintă spre care, urmat la mică distanță de ai săi. Chipul său sever, împodobit de mustăți lungi și subțiri, privirea atentă, ațintită asupra baricadei și chiar și ținuta sa nu erau noi pentru Sebastianus. Când însă îi observă brâul verde ornat cu aur, ce îi încingea talia, nu mai avu nici o îndoială: Shudian-gun! Așadar, destinul îi împingea spre o nouă confruntare; și de astă dată, hunul era mai puternic. Avându-l acum în bătaia tirului, pentru a nu fi văzut, Maliban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mama mea era o libertă armeană. Atras de priveliștea spectaculoasă oferită de armata lui Magister militum, Sebastianus renunță să-i mai pună alte întrebări. Un vuiet de entuziasm izbucni sub bastion atunci când cineva anunță apariția unui ofițer, care, cu coiful ornat de un penaj des și roșu înainta rapid pe drum, înconjurat de o escortă compactă de buccellari splendid echipate. — Etius! Etius! striga mulțimea în delir. Nimeni nu l-ar fi putut recunoaște mai bine decât Sebastianus pe acel om: Magister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai crescut așa cum se cuvine. Utrigúr, de obicei zgârcit în complimente, răspunse cu un zâmbet abia schițat: — Nici nu e de mirare: prin venele lui curge sângele marelui Uldin. încuviințând cu gravitate, Atila luă din mâinile fiului său un coif ornat cu o coamă lungă, roșie, apoi se întoarse spre Balamber: Acum ascultă, Shudian-gun: Theodoric e mort. Vizigoții lui cedează tot mai mult, dar câtă vreme vor avea sprijin de la centru, din partea lui Etius, noi nu o să putem înainta. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâmplat. Hoinăream, inconștient. În orele de singurătate și în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ori la moschee, fiindcă nu aveam încotro. Mă străduiam atunci din răsputeri să-mi pun inima în acord cu a celorlalți, dar nu reușeam nicicum să mă smulg din contemplarea plăcilor de faianță care acopereau pereții. Motivele cu care erau ornați mă purtau în visări plăcute, împotriva voinței mele găseam astfel un mijloc de evadare. În timpul devoțiunilor, închideam ochii, îmi acopeream fața cu mâinile și numai în noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de care eram dezgustat. În orice caz, îmi recâștigasem viața, căci netopindu-mă ca un bloc de sare în baia de aburi, pentru mine ținea de un miracol. Viața mea mi se pare la fel de bizară, la fel de incoerentă ca desenul care ornează trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reprezentau vânători de urși, se pătase de mucegai. - Antecamera nu e prea învitatoare, zise contele, însă să mergem mai departe. Vîrî cheia în broasca greoaie și cu ornaminte nenumărate, care ducea în apartamentul consilierului de stat. Venirăm într-un antesalon ornat cu multe portrete și picturi de școală olandeză. Aici, în cadru luxos, pe care dintele timpului îl lipsise parte de lustru, sta portretul unei dame travestite în haine de păstoriță, cu pălăria de paie fîlfîindă și cu o bâtă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Casa baronului Lindespare, în Stockholm, era, în timpul din care datează narațiunea mea, locul de adunare pentru tot ce posedea capitala de spirit și frumos. Soarelele sale erau cunoscute pentru tonul elegant și umorul nesilit ce domnea în ele. Casele erau ornate cu gust, fără de-a bate la ochi oarecare lux; totul era lux și cu toate astea nemica estraordinariu nu strica armonia întregului. De aceea nu se observa abondanța, totul era așa de nesilit și vărsat din întregul. Numai dacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conduse în cabinetul său interior. Aceasta era o cameră mică, însă naltă și mobilată cu un gust cu cât se poate mai sinistru decât celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În fine, începu: " Domnule conte, veți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
observasem încă până acum. Aici, domnule conte, e lanțul, voi fi mai liniștit dacă nu-l voi mai avea în mînile mele. Lanțul era mai prețios decât crezusem că va fi, și mă bucurai că voi putea vedea pe Iulia ornată cu el dinaintea lui don Caldero. Scrisei un bilet Iuliei, în care, fără însă de-a pomeni de maică-sa, îi comunicai jocul meu cu Caldero și o rugai de-a trămite o viță de păr în caz [că], din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]