854 matches
-
roșii, care arăta ca o bucătăreasă, ieși după el pe palier. — E Încă prea devreme, Henry, mult prea devreme. — A, Arthur... frumos din partea ta c-ai venit! Apoi se mistui În antreiașul Întunecos, devenind o siluetă indistinctă, În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu Îi place Hašek. Iar Cătă speră că, imposibil de ignorat, beșina lui a avut și forță evocatoare. Forță consolatoare și pur livrescă. Poate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că nu-s decât un mit. - Domnu’ Leo, pe Venezuela mă jur și pe Guatemala, zău că nu mai știu dacă sunteți cinic sau optimist!? - Uite, da’ tot așa, rămâne aici, săptămâna asta eu sunt cinic și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul III. Cerul scăpără de artificii și zeii își împrăștiară mătreața peste pământ și ape. Pe dealul Spirii trei făpturi fără umbră ciocniră cupele fără toartă ale Anului Nou. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea cîte o vecină „În trecere”, afară de obișnuitele Întîlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau În vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fața, așteptând ca buzele să le trezească dimineața. Cântecul Arinnei îmi acoperă fața. Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
A.E. VAN VOGT OROLOGIUL TIMPULUI (din volumul Cartea lui Van Vogt The Book of van Vogt, 1972) Căsătoria este o instituție sacră, spunea Terry Maynard, ori de câte ori era în vervă. Știu prea bine ce spun. Am fost căsătorit de două ori: prima dată, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
1970. Eram în 1950 și îmi amintesc că am fost surprins de un lucru: micul indicator de pe greutatea transparentă era fixat în dreptul numărului 1950. Mi-am zis atunci, în gândul meu, că tocmai descoperisem ceva esențial despre felul cum funcționa orologiul. După ce a trecut primul val de bucurie, am început, bineînțeles, să mișc greutatea de colo colo și îmi amintesc că am urcat-o până în dreptul cifrei 1891. În acel moment, m-a cuprins o vrajă amețitoare. Greutatea mi-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ce ești, - striga el - cred că ți-am spus foarte clar să nu te apropii de ceasul ăsta! Pentru prima dată, bătaia a fost o adevărată ușurare. De atunci și până la sfârșitul copilăriei mele nu m-am mai dus în preajma orologiului. E drept că am îndrăznit, la un moment dat, să pun câteva întrebări prudente despre strămoșii mei. Tata s-a arătat foarte rezervat. Ori de câte ori îl întrebam câte ceva, se uita în gol și spunea: - În anii copilăriei mele, s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
lucruri, și vechea pendulă. Aveam intenția să transformăm casa într-o pensiune, ca să putem supraviețui, când, pe neașteptate, dezvoltarea industrială a orașului a sporit valoarea unui teren pe care-l aveam într-un alt cartier. Mă tot gândisem la bătrânul orologiu și la experiența pe care o trăisem dar au intervenit altele: anii de colegiu, apoi șederea în Vietnam - acolo am fost ceva ce s-ar putea numi un funcționar glorios, cu gradul de căpitan - și n-am avut cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
prin care îi spunea că va lipsi două zile. După ce a citit biletul, ea s-a pregătit de călătorie: s-a îmbrăcat, a luat toți banii care erau în casă și a coborât din dormitor spre locul unde se afla orologiul. Îl cercetase dinainte și își făcuse o idee despre felul cum ar trebui să funcționeze. Văzu că, și de data aceasta, anul fixat era 1967. Trase de greutatea din cristal, așa cum îl văzuse pe soțul ei făcând și, curând, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
țările calde din sud, pe drumurile aeriene numai de ei știute, semn că și iarna se apropie. Cu puțin mai înainte, pe când mă aflam în curte, priveam grădina în ansamblu. În natură există o ordine perfectă după cel mai perfect orologiu al ei. Toate au un rost, o menire. Toate își au rostul lor în desfășurarea vieții întregului Univers, indiferent de regn. Priveam la zarzărul care, prin rodnicia lui deosebită, a fost poate cel mai eficient pom fructifer. Sub el a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se învârtească în jurul lui, ca un balans de călușei, în ritmul muzicii de flașnetă pe care o ascultase în copilărie. Pe măsură ce muzica se auzea de tot mai departe, caruselul se învârtea tot mai încet și, în cele din urmă, când orologiul din Piața Mare vesti miezul nopții, se opri. Pictorul se lăsă, moale, dar nu căzu, căci Moartea, care venise când fusese chemată, îl primi în brațele ei.“ Fetița așteptă, fără să mai adauge vreun cuvânt, cu cartea deschisă în mâini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintre prietenele lui Bab, li s-ar fi cerut cu siguranță, ca atâtor fete din perioada aceea, să fie acasă până la miezul nopții. Ar fi fost nevoite atunci, asemenea Cenușăresei, să se facă nevăzute la auzul celor douăsprezece bătăi ale orologiului, lăsând să se spulbere iubirea de-abia născută, povestea poate pe cale de-a se adeveri. Însă Bab și sora ei mai mică nu-și lasă tatăl să le "strice cheful". Ca și tinerii din Saint-Germain-des-Prés, ele batjocoresc fățiș autoritatea paternă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
parte nici măcar nu există. Propriul său raționament l-a condus înspre o opinie perfect opusă. Nu are nici un motiv să facă cale-ntoarsă sau să se apuce de o nouă analiză. De aici, imposibilitatea dialogului. Nu aude decît dangătul unui singur orologiu, al lui, nu înțelege întrebările care i se pun, căci acestea presupun un sistem diferit, o îndoială de principiu, lucruri inexistente pentru el. Așadar monologhează, monologul fiind prin excelență actul predării. Intolerant cu orice fel de obiecții, se lasă ușor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în care ritmul somn-veghe așa cum se stabilește el în mod liber a cunoscut anumite modificări. În medie el este doar puțin mai lent decât ritmul nichtemeral de 24 de ore. O altă situație experimentală creată constă în a observa în ce măsură orologiul intern se poate regla după unele repere externe alese, astfel încât să suscite un ritm diferit de cel nichtemeral. De exemplu, doi psihologi germani au trăit o lună într-o grotă după un ritm de 28 de ore, cuprinzând 19 ore
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
ta e adevărată. (Se cere un pic de demnitate chiar și În minciună.) „Pedeapsa mincinosului constă nu În faptul că nu este crezut, ci În faptul că el nu poate crede pe nimeni.” (G.B. Shaw) Unii oameni sunt ca acele orologii care arată o oră și sună alta. (Ipocriții una spun și alta gândesc; la fel și inconsecvenții, care-și schimbă ideile sau sentimentele cu repeziciunea cu care alții Își schimbă hainele: „O minciună spusă cere alte șapte, ca să fie acoperită
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau de șlefuire a celei deja existente. În acest volum, aproape fiecare poem conține o pereche, sau mai multe, de termeni antitetici, alăturați, prin intermediul coordonării: soarele și noaptea, criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape sau mai departe (Tangaj), îmbrățișarea și răstignirea, vremea curgând "de două ori/ Dinspre seară și dinspre zori,/ pentru unul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să încerc... Gh. P. unu: După aceea... (vorbește ca într-un descîntec, sau vrăjitorie...), în șaptea zi a săptămînii, înainte de apusul soarelui, te speli bine, bine de tot..., te îmbraci ci haine curate, ca acum, îți pui lavaliera..., și cînd orologiul va bate ora șapte, intri... într-o sală de teatru..., unde se joacă un spectacol... pe tema dosarelor de securitate...; și în timp ce se joacă piesa, te urci pe scenă și spui: Da, sînt vinovat, am colaborat cu securitatea..." Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fățarnicul intrigant nu a apreciat corect omniprezența supravegherii politice plasate la ordinele regelui, stăpânul absolut. A uitat că trăiește într-una dintre acele societăți numite de Gilles Deleuze „societăți de suveranitate”, societăți care, spune acesta, „mânuiau forme simple, leviere, scripeți, orologii” în scopul „mai degrabă de a decide moartea decât de a administra viața” (Deleuze, p. 240). Este un prim model de funcționare socială, iar Tartuffe nu face decât să îi confirme pertinența. Într-o asemenea societate, Puterea nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui în lună paște". Balada "Cerbul invizibil", scrisă în 1962 și publicată în 1974, pare a fi fost cizelată-n timp, pentru că îi lipsește epicul cu desăvârșire. Am mai putea cita "Hercule ridicând cerul pe umeri", "Măria sa puiul de cuc", "Orologiu de gheață", "Don Juan în declin", scrise în 1942, 43, 44 și reluate în 1966. Baladele sunt mai rare în perioada 1965-75, deși sunetul lor se face auzit în poemele ale căror motive de meditație ar fi: izvorul și țărâna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în care respiră Orientul în iconografii filigranate: "Moscheea are ochi de pește crud". În "Orologii" și în "Culoare și aromă ", D. M. Ion rămâne un imagist. Sentimentul toamnei, al verii, al iernii se însoțește cu aducerile aminte, cu sentimentul trecerii timpului, al iubirii sau al morții: Noi un pahar ciocnim/ La geam sub albe flori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
femeie". 3 "Poeme",E. S. P. L. A., 1957; "Pietre kilometrice", E. S. P. L. A., 1963; "Miracole", E. S. P. L. A., 1966; "Alte poeme", E. S. P. L. A., 1968; "Arheologie blândă", Editura Tineretului, 1968; "Melancolii inocente", E. S. P. L. A., 1969; "Orologiu", Editura Eminescu, 1970; "Casete cu șerpi", Editura Cartea Românească, 1970. "Bunica se așază în fotoliu", Editura Cartea Românească, 1972; "Sufletul obiectelor", Editura Cartea Românească, 1972. 4 "Cântecul lui Philip Műller", Editura Tineretului, 1953; "Romantism", Editura Tineretului, 1956; "Mituri", 1967, "Destinele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în acest fel progresează întregul text. Astfel, cu toate că o pădure virgină, un copil pe un trotuar, într-un oraș mare sau o bătrînă în holul unui hotel nu au nici un fel de legătură, în ce privește spațiul sau timpul (timpul măsurat de orologiu) (sau din punctul de vedere al psihologiei sau al sociologiei), se poate întîmpla totuși ca: meandrele unei plante să fie răsfirate prin pădure, sfoara cu care băiețelul își trage jucăria ce cade pe trotuarul cu pricina, să se desfacă și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]