1,115 matches
-
așteptând zadarnic un răstimp, izbucni speriat: ― Gata?... Atunci... da... atunci... Și, uitîndu-se jignit spre general, păși pe movila de lut proaspăt de la marginea gropii, desfășură hârtia ce i se boțise în mână și citi sentința Curții Marțiale a diviziei, care osândea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la dușman. Glasul îi suna gol și prefăcut, de două ori se încurcă, drept care generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze, și că, prin urmare, el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osândit, n-are să-și impute nimic, nimic... Totuși, pe când asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu privirea mândră, tulburătoare ca o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
izbucnirii indignate, de două ore numai despre execuția lui Svoboda vorbim și, ce crezi, dumnealor găsesc vinovați, știi pe cine, pe cei ce 1-au condamnat! Varga sfârși surâzând batjocoritor spre Gross, risipind astfel cu totul urmele protestării. ― Nimeni nu osândește cu inima ușoară, zise Apostol gânditor. Dar când vina e evidentă, ești silit. Căci mai presus de om, de interesele lui particulare, e statul! ― Nimic nu e mai presus de om! se ridică atunci Gross, grăbit, ca nu cumva să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Împreună cu liniștea însă i s-a luminat în suflet mai vie și ura împotriva tuturor străinilor dimprejurul lui. Ura pe medicii care-l îngrijeau, pe surorile de caritate, pe ofițerii convalescenți și se bucura că, din pricina ranei la plămâni, era osândit să tacă. În ziua când un general bătrân, înconjurat de o droaie de ofițerași fercheși, a venit să-i agațe pe piept medalia de aur pentru distrugerea reflectorului, Bologa s-a prefăcut că i-e rău, numai ca să nu fie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
avea grija fetei. ― De-aci înainte ai s-o păzești d-ta mai strașnic decât mine, zise către Bologa, clipind șiret. Spre seară, înainte de a se întoarce groparul din Făget, se auzi prin sat că cei trei împricinați au fost osândiți la moarte de Curtea Marțială și că chiar mâine vor fi spânzurați. Vestea umplu de groază pe săteni și pătrunse ca o ștafetă sinistră prin toate casele, mohorând bucuria sărbătorilor. Totuși, groparul Vidor aduse și noutăți. Mai întîi că osândiții
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri câtva timp. În gând îi bâjbâiau nume de ofițeri, fiecare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri câtva timp. În gând îi bâjbâiau nume de ofițeri, fiecare cu grade și cu crâmpeie de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-i întîlnească negreșit privirea, să-l întrebe cum se face că a primit să judece pe un camarad și să-i arate că, iată, el nu-i nici șarlatan, nici smintit, fiindcă mai bucuros a fugit decât să mai osândească... Când își auzi numele, rostit cu glas tare, tresări, mirat: de ce strigă tocmai numele lui? Răspunse "prezent" și nu se dumeri nici când colonelul îi puse întrebări neobișnuite, ca unui străin. Totuși, fără a se gândi la ce spune, răspundea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceia ce nu-i trebue, Te rog soarte mă scapă, de alții nu - de mine. {EminescuOpIV 64} Atât venin în suflet, și-atît amar în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adînc Și bine - aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi. O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
într-un cuvânt Tu mi-ai murit odată. - Să nu-mi mori De-a doua oară, înger de amor. {EminescuOpIV 71} Căci de-ai muri ce-aș face eu în lume? N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor Și osândit aș fi să stau în lume - De jalea ta eu n-aș putea să mor. Acum, - acum n-aș plânge al tău nume Ci chiar pe tine, vecinice amor: Mort, aș trăi eu; - viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros jurnalul și notele de drum care cuprind cât mai multe ciudățenii inedite. Numai valoarea poate consacra o operă. Nu dosarul, nici hotarul Criticii de artă pot bulversa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care îmi înmulțește fără pricină rănile, 18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune; 19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. 21. Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața. 22. Ce-mi pasă, la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpîn pe mine. $10 1. M-am dezgustat de viață! Voi da drum slobod plîngerii mele; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te certi cu mine! 3. Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mîinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4. Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
8. Vreți să țineți cu El și să faceți pe apărătorii lui Dumnezeu? 9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreți să-L înșelați cum înșelați pe un om? 10. Nu, nu, ci El vă va osîndi dacă în ascuns nu lucrați decît părtinindu-L pe El. 11. Nu vă înfricoșează măreția Lui? Și nu cade groaza Lui peste voi? 12. Părerile voastre sunt păreri de cenușă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut. 13. Tăceți, lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
prin cuvîntări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. 5. Nelegiuirea ta îți cîrmuiește gura, și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni. 6. Nu eu, ci gura ta te osîndește, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7. Tu ești omul care s-a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? 8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine? 9. Ce știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Ram. El s-a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. 3. Și s-a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns și totuși osîndeau pe Iov. 4. Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu așteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. 5. Dar, văzînd că nu mai era nici un răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
15. tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărînă. 16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele. 17. Oare ar putea să domnească un vrăjmaș al dreptății? Și vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, 18. care strigă către împărați: "Netrebnicilor!" Și către domnitori: "Nelegiuiților!" 19. Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac, pentru că toți sunt lucrarea mîinilor Lui? 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis: 7. "Încinge-ți mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 8. Vrei să nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
păcătui cineva împotriva aproapelui său, și se va pune peste el un jurămînt ca să-l facă să jure, și dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 23. ascultă-l din ceruri, lucrează, judecă pe robii Tăi: osîndește pe vinovat, și fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat, și răsplătește-i, după nevinovăția lui! 24. Cînd poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaș, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dintâi printre ai săi să vorbească cu străinul, Mai-Baka încercă să afle dacă acest Auta era într-adevăr dușmanul neamului daza. Dar Auta îi spuse: - Are să vină vremea când ai să afli adevărul și poate n-ai să mă mai osândești, cum m-ai osândit, că aș fi sulița și lanțul din mâna stăpânilor mei. Lucrurile stau altfel. - Vrei să spui că stăpânii tăi sunt sulița și lanțul din mâna ta? îi spuse arcașul râzând cu amărăciune. Eu simt că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să vorbească cu străinul, Mai-Baka încercă să afle dacă acest Auta era într-adevăr dușmanul neamului daza. Dar Auta îi spuse: - Are să vină vremea când ai să afli adevărul și poate n-ai să mă mai osândești, cum m-ai osândit, că aș fi sulița și lanțul din mâna stăpânilor mei. Lucrurile stau altfel. - Vrei să spui că stăpânii tăi sunt sulița și lanțul din mâna ta? îi spuse arcașul râzând cu amărăciune. Eu simt că nu-mi ești dușman, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
destrămare, iar eul autorului, tăgăduindu-și dreptul și vocația existențială, nu ostenește să se dezică de o viață nedemnă, Haiducul pare să vestească o posibilă soluție mîntuitoare. Paradoxală În sine, ea este asumată de nevoie doar de cei proscriși și osîndiți la o virilă Însingurare și la un veșnic anonimat. Conștient sau nu de asumarea ei, poate ezitantă Încă, Blaga certifică această Îndoială prin vorbirea evocatoare la persoana a treia, evitînd o identificare declarată cu haiducia. Încă tatonează, cochetează cu un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
41, în Filocalia..., vol. IX, p. 374) „Cel ce nu are credință, dar poate face unele lucruri bune, este asemenea celui ce scoate apă și o varsă într-un vas găurit<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Faptele fără credință sunt osândite și ele, pentru că sunt rodul mândriei omenești, deci au în ele ceva întinat și nerațional. (n.s. 816, p. 375) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 26, partea a treia, cap. 42, în Filocalia..., vol. IX, p. 375) „Iar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cel ce crede în Fiul nu e judecat. Iar cel ce nu crede în Fiul a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Fiului lui Dumnezeu (In. 3, 18)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu numai voia lui Hristos îi osândește pe cei ce nu cred în El, ci și ei înșiși, pentru că, necrezând în Dumnezeirea Lui, rămân închiși iubirii Lui, pe care El o îmbie tuturor și la care îi cheamă pe toți, ca formă a comuniunii cu El, a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sunt mai cumpătate în viață decât noi. Dară, zici tu, aș fi voit mai bine să fiu bun din silă și să fiu lipsit de orice plată, decât să fiu rău prin dorirea și voirea mea, și apoi să mă osândesc și să mă pedepsesc. Însă niciodată binele nu este silit, și nici că s-a auzit vreodată că sila este mama binelui. Dacă nu știi ce trebuie să faci, arată, și atunci vom spune ce trebuie; dar dacă cunoști singur
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]