1,319 matches
-
este însă un amănunt tulburător. Scrisorile Camillei Claudel n-au fost publicate mult timp în Franța. Sunt scrisori impresionante, în care sculptorița - fosta iubită a lui Rodin - își imploră familia, în speță fratele, dar și mama, s-o scoată din ospiciu. Scrisorile au apărut inițial în Irlanda, traduse de o prietenă de-a Olgăi și abia după publicarea lor de către irlandezi, le-au dat publicității și francezii. Ba chiar traducătoarea irlandeză a avut probleme serioase cu familia Claudel. Franța să țină
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
și prefabricate, destinul livresc al lui Nea Gică ,frizerul cel mai mare din lume" (urmașul unor mopete sau Julien Ospitalierul și contemporan cu Tina, fata din lift) este emoționant. Kitsch-ul, butaforia, peisajul derizoriu al mahalalei (strada, frizeria, stadionul, circul, ospiciul) cu personajele ei pitorești și cu opiniile lor simple, directe și profunde, muzica ei retro (Beatles, Joe Dassin, Edith Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare ale melancoliei. Pentru cei care încă nu
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
întorc la o lume ternă. Reacția e justificată: după ce te-ai electrocutat digitalic la un ecran de înaltă tensiune, a vîrî degetul în priza vieții aduce a pișcătură monotonă. Aberațiile care se nasc de aici sînt de o diversitate de ospiciu: teșirea sensibilității pînă la a nu mai simți emoții, neputința de a te concentra timp îndelungat și sentimentul constant de inadaptare. Lexicul sărăcește pînă la agramatism și sentimentul identității scade, alături de senzația neplăcută că ești supus unor constrîngeri stupide. Și
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
și imaginea ei refăcută, pentru a ajunge la sensul primar al întâmplărilor. Atenția e distributivă, iar mișcarea obiectivului, circulară, panoramând o realitate ieșită din cămașa de forță a comunismului. Dacă lumea românească pare - și este - după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare, atunci ea și-a găsit în Andrei Pleșu observatorul și comentatorul ideal. Pe versantul celălalt, al discursului incendiar în descendență eminesciană, excelează Cristian Tudor Popescu. Aici, într-o zonă de răcoare, bonomie și ironie caustică, e la mare preț
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
direcție poetică de la oniriști încoace. Cu ecouri, ce-i drept, cam firave. Programul teoretic l-a susținut cu 12 volume, majoritatea de poezii (inclusiv antologii de autor) și doar două de proză: povestirile din Punctul de plecare (2004) și romanul Ospiciul (2006). De curând a publicat un alt roman, Planuri de viață. Puternic ancorat în teoriile himeriste, volumul nu cred să surprindă publicul său de poezie. Dar să vedem ce este himerismul. Totul începe cândva înainte de 1989. Cum călătoriile în străinătate
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
titlul ales, cititorul mustăcind de plăcerea unei comedii la care asistă împotriva voinței. După titlu te-ai fi așteptat la o cavalcadă de detalii violente, menite a te indispune pînă la pragul scîrbei, ca de fapt să dai peste un ospiciu populat cu figuri memorabile prin comicul lor involuntar. Violența e prezentă mereu, ba chiar e o violență mergînd pînă la bestialitate, atîta doar că ea e estompată de ironia lui Pavlovici. E o trăsătură uimitoare ca, pus în atîtea situații
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
celor două partide nu se va încheia decît în ziua cînd vom înțelege, vom accepta și ne vom întreba, în sfîrșit cît se poate de calm și de serios de ce Eminescu și Caragiale - emisferele simbolului național - au murit unul în ospiciu și celălalt în exil."), idealistul prob, sărac și cinicul berar, păgubit de mușteriii care veneau să bea pe veresie. Și unde să se vadă mai bine asemănarea decît în mersul presei, care l-a dezamăgit pe unul, l-a amuzat
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
vechi ale notelor muzicale ("pa-vu-ga-di-ke-zo-ni-pa") - se înrudesc și ele cu limbile imaginare; ele apar în Hora de băieți a lui Arghezi (unde se trece de la onomatopee animalică și de la bîlbîială subumană la melodie), în texte de Al.O. Teodoreanu (Cîntece de ospiciu), Cezar Ivănescu, G. Călinescu, Horia Furtună, Mircea Cărtărescu ș.a. Impresia de limbă imaginară o pot produce și înstrăinările pur grafice, precum cele (extreme) din volumul lui Caius Dobrescu, Deadevă. Amestecul mai multor limbi, care are o istorie chiar mai bogată
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
mai puternic ca mine... Grație părintelui și cu ajutorul inestimabil al medicului, dr. Canyameres, Maurici Fără de țară Viciosul, principe de Sodoma și senior de Gomora, am trăit plângând în mine și simțindu-mă păcătos. După șaizeci de ani, întins în patul ospiciului, a-ndreptat degetul spre cel mai nepot al lui, l-a privit fix și-a mărturisit, cu durere-n ochi și glasul spart, că, după ce-a stat de vorbă cu părintele Vicenç și cu dr. Canyameres, a-nțeles că cineva
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e nevoie. Ai să vezi. - Și-a-ndreptat privirea spre noptieră. - Așa-i că vrei ciocolată? * * * Amurgul s-a strecurat ca un suspin în liniștea ospiciului. Până s-au întins umbrele. - Unchiule. - Da. - Mă cheamă Miquel după Miquel al tău? - Nu. Te cheamă Miquel după fratele tău Miquel: așa a vrut mamă-ta. Dar pe fratele tău, da, pe el l-a chemat Miquel după Miquel
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
pianista amerikanului dacă acesta i-ar fi fost elev/ dar cum el nu putea fi așa ceva/ fiindcă nu rămăsese niciodată la nimic repetent/ ea s-a lăsat prea puțin lecuită în privința nebuniei/ iar amerikanul a scos-o doar fragmentar din ospiciul ei zburător/ apoi brusc au început amândoi să-i țină lecții de poezie cui/ firește submarinului singurul lor paj și ucenic vrăjitor/ cuminte submarinul îi privea sticlos prin ochelarii de scafandru/ sfios își nota în carnețel ceea ce fiecare dintre pretinșii
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
proporțiile unui fenomen grotesc. Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
alături de cea a soțului său, Denis, decedat în 2003, potrivit Mediafax. În urma unei ceremonii private organizate în Capela de la Royal Hospital Chelsea, din Londra, urna din lemn de stejar cu cenușa fostului premier al Marii Britanii a fost îngropată în grădina ospiciului. Deasupra locului respectiv, a fost instalată o piatră de mormânt, inscripționată simplu "Margaret Thatcher 1925 - 2013". Acest ospiciu găzduiește foști combatanți britanici, situat în cartierul Chelsea din Londra.
Margaret Thatcher, ascultată și după moarte. Unde i-a fost îngropată cenușa by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55341_a_56666]
-
de la Royal Hospital Chelsea, din Londra, urna din lemn de stejar cu cenușa fostului premier al Marii Britanii a fost îngropată în grădina ospiciului. Deasupra locului respectiv, a fost instalată o piatră de mormânt, inscripționată simplu "Margaret Thatcher 1925 - 2013". Acest ospiciu găzduiește foști combatanți britanici, situat în cartierul Chelsea din Londra.
Margaret Thatcher, ascultată și după moarte. Unde i-a fost îngropată cenușa by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55341_a_56666]
-
-lea. Semnele, tipice vremii - un nor negru uriaș care a transformat ziua în noapte, cutremur, furtuni - vesteau nașterea unei creaturi sortite să corupă, să înșele, să propage grozăviile. Tizul acestui Robert medieval pornește de la niște date devastatoare, aflate de la medicul ospiciului unde era internat: „Cică priapism în curs de cronicizare de natură neurovegetativă, labilitate mintală congenitală, schizofrenie incipientă, anemie, distrofie, hipoproteinemie, reumatism poliarticular și altele pe care n-a mai fost în stare să le țină minte. Bolnav copt, putred pe
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecând 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, de sciziune dintre artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai dintre estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte ale eticului. La
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
tragedii, demascînd, romantic-inflamat, cum cancerizează istoria din pricina negului de pe nasul cine știe cărui cămătar: "fecioară galbenă rudă cu nostalgia, cu revolta, și cu sinuciderea din privirile mele/ așa cum nopțile de insomnie sunt rudă cu drapelele negre care flutură la poarta/ lugubră a ospiciilor/ și radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poeți." Aceleași cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presimțiri de Casandră, de speranțe pierdute în ultima clipă, între inutil de devreme și
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
piatră, înlăuntrul subiectului (al poetului, adică) stârnind un labirint de posibile răspunsuri. Odată ce cuvintele izvorăsc din conștient, dar și din subconștient, pot ele anima cu vârtejul lor locul pustiu unde răsună trâmbița îngerului la unison cu cea bătrânului nebun de la ospiciu, mărșăluind triumfător pe aleile parcului din preajmă, vestind apropierea judecății de Apoi? Sunetele ei le percep cei ce și-au cusut pe creștet urechi de tablă, nu două, ci un șir întreg, asemenea mâinilor zeului Șiva. La ce ne pot
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
pese de soarta altora, să-i înțeleagă și cu inima, nu doar cu mintea. Când avea doar 13 ani, și-a salvat de la moarte mama care încercase să se sinucidă înghițind o substanță detergentă. Internată imediat după aceea într-un ospiciu, mama lui a murit acolo după numai doi ani, nu se știe exact de ce. Fratele lui, Eugene, schizofrenic, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții tot într-un sanatoriu de boli mintale și a murit la numai 54
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
plec, i-a șoptit ea suav într-o dimineață. și a ieșit pe ușă. floarea deschizîndu-și petalele în stomac l-a salvat. dar de-atunci cu mâna tocita de scris și buzele roase de cuvinte spală chiuvete și podele în ospicii. al doilea s-a certat cu nevastă-sa când s-au dus să amaneteze pianul. aia de la amanet nu văzuseră în viața lor un pian. și pianul n-avea loc pe ușă. ploua. telenovelă se putea numi cu pianul în
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mucegai Ai văzut n-ai văzut a trecut ai pierdut... Omul meu Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră ușoară ca ceaiul pe toate argintăriile fie sfeșnic fie copită de drac. Cetatea aceea Vin vremuri de ospiciu Cine are nevoie de mărturii ne găsește la registratură Cetatea aceea Cetatea aceea e asta acum și aici unde vrei să fie bairam hagialâc și taifas și bestia sapă în bestie să-l afle pe licăritorul Iisus O scrib bătrân
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era pregnanța unor spectre suspecte Era un proces de carbonizare a
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]