KorAP: Find »[drukola/base=ostatic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...70 >

1,728 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

cam întârziat, nu-i așa? întrebă el. — Nu. Pe bilet nu era indicată clar nici o oră, deci cum am putea întârzia? — Nu asta e problema. Chiar dacă e bătrân, Sessai nu întârzie niciodată. Aș fi dezolat, ca om tânăr și ca ostatic, să întârzii la o întâlnire când vasalii superiori și Sessai sunt deja acolo, Să ne grăbim, mai spuse el, dând pinteni calului. Pe lângă un grăjdar și trei slugi, Heishichi era singurul servitor care-l însoțea pe Ieyasu. În timp ce se grăbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
profesorului, cu un pas mai în urmă, dându-i lui Heishichi hățurile calului. Ascultându-și profesorul, Ieyasu simți dintr-o dată pentru acel om o recunoștință pe care nu o putea exprima în cuvinte. Nimeni nu putea susține că a fi ostatic într-o provincie străină era altceva decât o nenorocire, dar dacă stătea să se gândească, își dădea seama că educația primită de la Sessai însemna un câștig mult mai mare decât lipsa ei. E greu să găsești un profesor bun. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai important factor al înfrângerii, înțeles numai după aceea, a fost rezultatul sfatului cuiva. Cu câteva zile în urmă, tembelul de Tatsuoki le adusese în castel pe soțiile și copiii soldaților care luptau afară, precum și pe familiile orășenilor bogați, ca ostatici, pentru ca ostașii să nu treacă de partea dușmanului. Omul care a ticluit acest plan, însă, nu era altul decât Iyo, unul dintre cei Trei Oameni din Mino, care se aliase deja cu Hideyoshi. Prin urmare, „strategia” lui nu era altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
recunoscu el abătut. Când fusese doar implicat în lupte, nu regretase aproape nimic, niciodată; dar în prezent, când își revedea politicile diplomatice, înțelegea că dăduse greș. De ce nu se îndreptase spre sud-est, când clanul Imagawa fusese distrus? Și, luând un ostatic din clanul lui Ieyasu, de ce privise tăcut cum Ieyasu își întinsese teritoriul în Suruga și Totomi? O eroare și mai mare fusese aceea de a se înrudi cu Nobunaga prin căsătorie, la cererea acestuia din urmă. Astfel, Nobunaga se luptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și mai mare fusese aceea de a se înrudi cu Nobunaga prin căsătorie, la cererea acestuia din urmă. Astfel, Nobunaga se luptase cu vecinii lui de la apus și miazăzi, și dintr-o singură lovitură pășise spre centrul terenului. Între timp, ostaticul de la Ieyasu găsise o ocazie și evadase, iar Ieyasu și Nobunaga încheiaseră o alianță. Chiar acum, tuturor le devenea clar cât de eficientă fusese aceasta pe plan diplomatic. „Dar n-am să mă las dominat la nesfârșit de intrigile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
încheiaseră o alianță. Chiar acum, tuturor le devenea clar cât de eficientă fusese aceasta pe plan diplomatic. „Dar n-am să mă las dominat la nesfârșit de intrigile lor. Am să-i învăț că eu sunt Takeda Shingen din Kai. Ostaticul din Tokugawa a fugit. Acest lucru îmi retează legătura cu Ieyasu. Ce alt pretext îmi mai trebuie?” Spusese aceste lucruri la consiliul militar din aceeași zi. Auzind că Nobunaga își instalase tabăra la Nagashima și părea încleștat într-o luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fiul lui Yoshiaki fu luat la Castelul Wakae. În realitate, acest aranjament era un exemplu de șiretenie răsplătită printr-o favoare, dar Yoshiaki o luă cu obișnuita sa pizmă, neputând considera altceva decât că fiul său fusese luat, cu politețe, ostatic. Miyoshi Yoshitsugu era guvernatorul Castelului Wakae și, mai târziu, Yoshiaki își găsi adăpostul la el. Dar Yoshitsugu, nedorind să-i fie gazdă unui aristocrat învins și incomod, începu să-l facă în curând să se simtă incomod, spunându-i: — Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu-și putea stăpâni un ușor sentiment de invidie, ascultând convorbirea aceea între tați. Shojumaru era moștenitorul lui Kanbei, dar când Kanegasaki își dăduse seama ce le rezerva viitorul, își încredințase fiul lui Nobunaga, ca garanție de bună credință. Tânărul ostatic fusese dat în grija lui Hanbei, care-l trimisese la castelul său din Fuwa și îl creștea ca și cum ar fi fost propriul lui fiu. Astfel, cu Hideyoshi ca verigă de legătură a relației lor, Kanbei și Hanbei erau uniți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Seniorul Nobunaga și Seniorul Hideyoshi, întregul clan Ukita va pieri pentru a apăra clanul Mori. Ca să salvăm viețile a mii de soldați și să fim de folos națiunii, cei trei fii ai mei își vor întâmpina cu bucurie moartea ca ostatici pe teritoriu inamic. Dacă reușesc să protejez acest domeniu și să salvez mii de vieți, rugăciunile mele vor fi împlinite. Aceste cuvinte ale lui Naoie puseră capăt discuției dintre vasali. Conferința luă sfârșit și Hikoemon primi o scrisoare de angajare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
da. Răspunsul lui Nobunaga la replica lui Nobumori fu rapid ca un ecou: — Atunci, du-te acolo și spune-i lui Hanbei așa: fiul lui Kuroda Kanbei, Shojumaru, a fost trimis la castelul lui de Hideyoshi, acum câtva timp, ca ostatic - va fi decapitat imediat, iar capul lui îi va fi trimis tatălui său, în Itami. Nobumori se înclină. Toți cei din jurul lui Nobunaga se chirciră un moment, speriați de furia lui neașteptată. Nu se auzi nici un glas și, o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
chiar și acum un credincios devotat. Îmi imaginez că sunteți în termeni foarte prietenești cu el. — Cu Takayama Ukon, seniore? — După cum știți, s-a alăturat rebeliunii lui Araki Murashige și și-a trimis doi dintre copii la Castelul Itami, ca ostatici. — Este o situație într-adevăr tristă, iar noi, prietenii săi întru religie, suntem foarte îndurerați din această cauză. Nu știu câte rugăciuni i-am înălțat lui Dumnezeu pentru protecția Lui divină. — Chiar așa? Ei bine, Părinte Gnecchi, în asemenea momente, rugăciunile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în acțiunile contrare voințelor stăpânului. Iar Seniorul Nobunaga era stăpânul lui Murashige, ca și al lui Ukon. Ukon își exprimase în scris cele mai profunde sentimente: I-am trimis pe doi dintre cei patru copii ai noștri la Araki, ca ostatici, astfel încât soția și mama mea se pronunță cu tărie împotriva supunerii în fața Seniorului Nobunaga. Dacă nu ar fi asta, n-aș dori nici ca numele meu să fie asociat cu rebeliunea. Astfel, pentru Părintele Gnecchi, succesul misiunii și recompensele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
refugiul la Araki Murashige, în Itami, și explică înverșunat situația, spunând: — Am fost trădați de nevrednicul meu fiu. În tabăra lui Murashige existau mulți oameni care aveau relații de strânsă prietenie cu clanul Takayama, așa că nu putea insista asupra pedepsirii ostaticilor din familie. Prin urmare, deși era un om destul de insensibil, Murashige își dădea seama vag de complexitățile situației. — Nu e nimic de făcut. Dacă Ukon a fugit, ostaticii nu mai sunt de nici un folos. Privindu-i pe cei doi copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de strânsă prietenie cu clanul Takayama, așa că nu putea insista asupra pedepsirii ostaticilor din familie. Prin urmare, deși era un om destul de insensibil, Murashige își dădea seama vag de complexitățile situației. — Nu e nimic de făcut. Dacă Ukon a fugit, ostaticii nu mai sunt de nici un folos. Privindu-i pe cei doi copii mici doar ca pe o complicație în plus, îi dădu înapoi tatălui lui Ukon. Când Părintele Gnecchi primi această informație, se duse cu Ukon la Muntele Amato, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
care o avea în mână pajului, spre a i-o oferi lui Nobumori. Nobumori ridică reverențios ceașca la frunte și, studiind expresia stăpânului său, repetă: — Afacerea? — Întocmai. Ți-am spus despre Shojumaru, nu? Fiul lui Kanbei - cel care e ținut ostatic în castelul lui Takenaka Hanbei. — A, vă referiți la problema ostaticului. — Te-am trimis cu un ordin pentru Hanbei ca să taie capul ostaticului și să-l trimită la Itami. Dar după aceea n-am mai primit nici un răspuns, deși capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lui Nobumori. Nobumori ridică reverențios ceașca la frunte și, studiind expresia stăpânului său, repetă: — Afacerea? — Întocmai. Ți-am spus despre Shojumaru, nu? Fiul lui Kanbei - cel care e ținut ostatic în castelul lui Takenaka Hanbei. — A, vă referiți la problema ostaticului. — Te-am trimis cu un ordin pentru Hanbei ca să taie capul ostaticului și să-l trimită la Itami. Dar după aceea n-am mai primit nici un răspuns, deși capul ar fi trebuit să fi fost tăiat și trimis. Ai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
său, repetă: — Afacerea? — Întocmai. Ți-am spus despre Shojumaru, nu? Fiul lui Kanbei - cel care e ținut ostatic în castelul lui Takenaka Hanbei. — A, vă referiți la problema ostaticului. — Te-am trimis cu un ordin pentru Hanbei ca să taie capul ostaticului și să-l trimită la Itami. Dar după aceea n-am mai primit nici un răspuns, deși capul ar fi trebuit să fi fost tăiat și trimis. Ai auzit ceva? — Nu, stăpâne, clătină din cap Nobumori părând, în timp ce vorbea, să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
din cauza propriilor mele păreri asupra subiectului. — Anume? — Deși știam că era un comision grav, am lăsat să mă preocupe cu nesocotință boala asta... — Nu era suficient dacă trimiteau un curier cu un ordin scris? — Nu, o fi fiind el un ostatic dintr-un alt clan, dar ne-a fost încredințat de ani de zile. Oamenii din jurul unui copil atât de fermecător simt o simpatie firească față de el și le-ar fi greu să-l omoare. Sunt îngrijorat că dacă se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și intră în camera lui Shojumaru. Apropiindu-se, auzi sunetul vesel al vocii copilului, care bătea într-o tamburină. Shojumaru era tratat atât de bine de către clanul Takenaka încât greu ai fi crezut că-i fusese dat în grijă ca ostatic. Astfel, când pzitorii săi, care cunoșteau foarte puțin adevărata situație a copilului, auziră că trebuia să se pregătească de drum, se temură pentru viața lui Shojumaru. Hanemon își dădu toată silința să-i încurajeze: — Nu aveți de ce vă teme. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Azuchi, aveți încredere în spiritul de dreptate al Seniorului Hanbei. Cred că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se întâmplau și continua să se joace încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și trecea prin antrenamenul robust al samurailor. Nu era sub nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fără a arunca măcar o privire în urmă, la puterea clanului care-i fusese de un atât de mare sprijin. La propunerea celor din jur, Katsuyori îl trimisese înapoi la Azuchi pe fiul lui Nobunaga - care stătuse ani de zile ostatic al clanului Takeda. Însă în inimă îi rămăsese dispreț cu prisosință față de seniorul clanului Oda și chiar mai mult pentru Tokugawa Ieyasu din Hamamatsu. Își manifesta această atitudine agresivă încontinuu, după bătălia de la Nagashino. Nu era nimic în neregulă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
față de cei doi generali că acea loialitate nu reprezenta numai tendința firească a lumii, ci și un mare principiu moral al clasei războinicilor. În sfârșit, după ce discutară diverse subiecte, atât Sebei cât și Ukon îi predară oficial lui Hideyoshi pe ostaticii aduși cu ei ca garanții de bună credință. Hideyoshi refuză, râzând: — Nu va fi necesar. Vă cunosc bine pe amândoi. Trimiteți-i imediat pe copiii ăștia înapoi la castelele voastre. În aceeași zi, Ikeda Shonyu, care-l cunoștea pe Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nedemn de atenția ta, cum că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu reflecteze la propria sa timiditate. Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și cea a fiului său din Fuchu, sunt înconjurate de propriile dumneavoastră moșii și de castelele vasalilor dumneavoastră. Prin urmare, nu numai că e izolat geografic de Hideyoshi dar va fi nevoit și să-și lase soția și copiii ca ostatici. Gohei era de aceeași părere: — N-a existat niciodată vreo discordie între dumneavoastră doi, stăpâne, iar Seniorul Inuchiyo v-a servit cu credință în tot timpul îndelungatei campanii din miazănoapte. Cu mulți ani în urmă, când era un samurai tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui Nobutaka, întrebându-i: — Seniorul Nobutaka și-a băgat mințile-n cap? Dacă da, ar fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui Hideyoshi și transferat și el la Azuchi. În continuare, Nobuo fu însărcinat cu îngrijirea tânărului senior. După ce-l învrednici cu această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]