1,607 matches
-
-ți mai văd decît ochii, uimitor de albaștri acum! Cele mai încurcate probleme ale vieții par să se lămurească, dar iată, prin fața lor trec nori negri... Se apropie oare sfîrșitul călătoriei mele? îmi simt moi picioarele, ca unul care-a ostenit umblînd o zi întreagă. Pune-ți mîna pe inimă, Starbuck - mai bate oare? Mișcă-te, Starbuck, umblă, mișcă-te, mișcă-te! Vorbește tare! Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul lor.../ Să nu vă sperie pașii care au fost,/ Eu voi veni întreagă și astrală,/ Închisă-n mine, sâmbure cu rost./ Și ostenită de-nveliș și goală,/ Mă voi culca alăturea de voi/ Privind la zborul păsării din mine/ Cea care-am fost și sunt cât sunteți voi./ Cum aș mai vrea să fiu, pierzarea de mă lasă,/ M-au ars singurătatea și
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
vadă lucrurile dinlăuntru, dezvăluind astfel cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în literatura noastră. E adevărat că l-am editat pe I.L. Caragiale în ediții de lux și în condiții populare. E adevărat că s-au tipărit - cu totul neîndestulător - versurile lui Eminescu. Dar tot atât de adevărat este că nu ne-am ostenit să scoatem la lumină și proza lui. Am căutat operele complete ale lui Creangă. Nu le-am găsit nici în librării, nici în cataloage, nici în planurile de perspectivă. Dar chiar dacă alături de Caragiale l-am afla editat pe Eminescu, și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Schițează un zâmbet trist. — Nu pot fi pe placul tuturor. Respiră adânc, ca să alunge povara din piept. — Știu că se mai găsesc din cei care se împotrivesc autorității mele. Pe de altă parte, puțini în țeleg cât de mult mă ostenesc nu să distrug oameni, ci - atât cât îmi este cu putință - să-i salvez pe toți. O privește drept în ochi. Am instituit puterea suverană în vederea siguranței celor guvernați - să nu-și pricinuiască daune unii altora și să nu sufere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții omenești. Ridică sfidătoare trei degete în aer. — Medicina, filozofia și astrologia. Principele mârâie cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
statului, cu excepția magistraților, primesc salarii. Principele strâmbă disprețuitor din buze. — Și ce-i cu asta? O mână de oameni acolo, guvernatori se na toriali, legați sau procuratori ecveștri... — ...Al căror număr crește constant. Bătrânul se simte dintr-odată nespus de ostenit. — Cât? întreabă din vârful buzelor. Răspunsul vine instantaneu: — Peste 50 de milioane de sesterți anual. Parcă ar fi tăiat în carne vie. Un tremur îl scutură pe împărat din cap până-n picioare. Vociferează revoltat: — Apărați-mă și păziți-mă, zei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să spună nimic. Împăratul îl sfătuiește părintește: — Du-te și angajează-ți un avocat care să te învețe cum să procedezi! Își prinde fruntea între palme cu un gest teatral. Vocea-i este ostenită: — Dacă ai vreo problemă civilă sau penală, este de compe tența unui juriu prezidat de un pretor să stabilească despre ce e vorba și să dea cazul mai departe unui judecător, pentru a stabili sentința... Fulcinius își dă seama că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio. Acesta se sperie. Dă să se disculpe: — Le-a dat copiilor alte nume... Augustus nu se ostenește să-l întrebe care. Din ce în ce mai disperat, mai face o sforțare: — Asta înseamnă că a făcut farmece... Ba înseamnă că v-ați prostit de-a binelea, îl repede bă trânul. Înghite în sec și reia: Există două Venere, fiecare cu dragostea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Unele fete au avut chemare, altele nu. Din păcate, nimeni nu le întreabă nimic când le închid în casa de la capătul forului. Oftează. Iar ea are de jucat rolul cel mai important în educația tinerelor novice. Suspină din nou. Se ostenește mai ales să le țină loc de mamă, căci sunt copilițe când vin aici și tânjesc cel mai mult după dragoste. Lacrimi grele îi împânzesc ochii. Cu fiecare nouă vestală mai în groapă un pic din bucuria de a trăi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
paternă și se rup toate legăturile ce te țineau legată de familia ta. Cuvintele sunt ca o ploaie rece pentru Occia. Se înfioară. — Părintele tău mi te încredințează mie... E cumva și tatăl fetiței de față? Nimeni nu s-a ostenit s-o înștiințeze. Își înăbușă un suspin. Numai un monstru fără inimă ar pu tea asista la o asemenea scenă. — Casa ta va fi de acum înainte Căminul Statului... Care ar trebui să fie și a ta, îl mustră Occia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căci nu mai reușește să-și stăpânească ener varea. — Măcar atât poți face ca să te arăți vrednic de memoria bu ni cului tău. Băiatul bombăne: — Mai bine și-ar frânge toți ăștia de-aici pana și nu s-ar mai osteni fără rost. Că dacă nu i-ați încuraja tu și alții ca tine le-ar mânca moliile lucrările în sertar. Pleacă, atunci! se înfurie Vipsania. Îmbufnat, adolescentul se mută câteva scaune mai încolo. Copil răzgâiat și prost crescut! oftează îndurerată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o întreabă Piso ironic pe Agrippina. N-o agreează deloc. Puțini sunt cei care o plac pe Agrippina. Tânăra se foiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți jigniți și ar condamna-o fără măcar să se ostenească să o nțeleagă. Își aude numele strigat. Ridică privirea. I se aduc mulțumiri și laude din toate părțile. Răspunde mecanic, în timp ce se gândește cu sufletul greu la ce și-ar dori să-i învețe pe băieții ei. Nu să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
M-am dus fiindcă vreau binele tatălui copiilor mei, ridică ea atunci tonul acuzator, în timp ce tu i-ai cerut să facă farmece să-ți moară bărbatul... Nu-i adevărat! strigă Aemilia. Dacă nu-i adevărat, atunci de ce țipi și te ostenești să negi? întreabă cu un calm suveran Agrippina. O arată cu degetul întins surorii și soacrei: — Vrea să pună mâna pe banii lui Sulpicius Quirinius și apoi să se mărite cu Scaurus. Acuzata tace de data aceasta. — Ce crezi? o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
naturii. Incredibil! Petele sunt dispuse în așa fel încât fiecare dintre muze își are trăsăturile distinctive. Se mai învârte o dată, atent la bogăția de culori și reflexe. Bombăne încetișor: Dacă legea n-ar avea atâtea cusururi, nu s-ar mai osteni Augustus să o repună în picioare. Dar tot degeaba încearcă să prevadă sancțiuni împotriva ce lor care o încalcă. Surâde cu ironie. Avocatul n-are în continuare dreptul să pretindă un onorariu, după cum nici clientul n-are obligația să i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tonul scade în intensitate până la adierea unei șoapte: — Dar Mariamne chiar mi-a apărut în vis... Deși nu chipul Mariamnei îl bântuie de când s-a trezit, ci cel al lui Varus. Dar asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tradiției care pretinde că primul animal sacrificat de Aeneas și fidelul său Achate pe pă mânt ita lian a fost o surată de-a sa. — Nu mai lipsește decât berbecul, ridică Velleius vocea ca să se facă auzit. Tiberius Nero oftează, ostenit de hărmălaie. Triada suovetaurilia. Nici o lustrație de purificare a unui sacrificiu public după vreun eveniment important nu poate fi îndeplinită fără ea. Iar astăzi trebuie cinstită în ochii oamenilor și ai zeilor victoria asupra pannonilor și dalmaților. Constată brusc că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aruncă priviri mânioase în dreapta și-n stânga. De bătrânul Silvanus nu-i pare rău că s-a descotorosit, dar fără băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt. Amândoi se ostenesc din răsputeri să țină piept mulțimii ce se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor. Dacă or avea vreuna. Miracolele sunt implicit etichetate drept semne rele, prevestitoare de catastrofă, pentru că perturbă ordinea naturii... Se destinde, dintr-odată. Dar nu există semn, oricât de înfricoșător ar fi, care să indice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a și osteni vederea: văd niște guri căscate uitându se la mine și nu-mi pot da seama de ce vă mirați așa, mira-v-ați de... frumusețevă!”. Astfel, putem observa că portretul său este alcătuit pe un fundament ce face trimitere la ființa
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
personajele Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă pot fi încadrate sferei vizionarismului, al cunoașterii universale, întrucât ele sunt descrise ca fiind omnisciente și omniprezente. Puterea lor stă în capacitatea de a vedea „ceea ce nu mi-aș dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea” (Ochilă), și de a ajunge „cu mâna la lună, la stele, la soare, și cât voia de sus” (Păsări-Lăți-Lungilă). Analizând din viziunea nutritivă, se diferențiază grupul Flămânzilă-Setilă-Păsări LățiLungilă, dominat de vigilența cu privire la supraviețuire, și cumulând principiile de bază ale
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ianuarie 1898 erau combătute afirmațiile redactorilor de la Istrul conform cărora "majoritatea prefecților ce s-au succedat în județul nostru au fost din aceia ce-și considerau postul ca o sinecură și că 19 ani s-au pierdut fără a se osteni vreun prefect a face un pas înainte"2218. Combătând aceste afirmații, redacția publicației Vocea Dobrogei arăta că, dacă jurnaliștii de la Istrul "și-ar fi dat osteneala să cerceteze dosarele prefecturii, ar găsi acolo energia desfășurată de Paul Stătescu, de colonelul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior și fără cătănie, unde oamenii să trăiască după învățătura Domnului în muncă și sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau de dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în cele din urmă intrară în sat, niște săteni cu părul împletit și cu cozile până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]