822 matches
-
În spatele hazardului se pot ascunde mecanisme și explicații neașteptat de logice și de riguroase În enigmatica lor aparență de fortuit, atât. Vocea profesorului nu mai era la fel de amuzată și de jucăușă cum Îmi păruse la Început, o undă de melancolie ostenită se simțea dincolo de curgerea sa egală, modelată În ore lungi de catedră. Nu se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu... Știu bine că nu sînt... Și mai știu și că În fond ești ca toți ceilalți: un egoist și un pedant, mîndru de defectele tale, chiar dacă aceste defecte ți-au adus nefericirea. Se sprjinea acum de peretele de stîncă, ostenită, și trăgea aer În piept cu nesaț, ca și cum s-ar fi sufocat. Arătă apoi spre cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul dintre ei? Unul dintre ei prost, iar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deie. El tăindu-i o ureche, cade-n foc un strop de sânge (100) Și în noaptea cea adâncă tot jeratecul se stinge Și în negrul întuneric într-o luptă oarbă, crudă, Mâni de fier în piept i-nfige - smeul ostenit asudă, Gîfîe pe cele - opt gâturi, sub genunchi Călin îl ține Și cu sabia-i rătează a lui capete păgâne. (105) Dar acuma-mi stă pe gânduri - ce să facă el - foc nu e, Frații se trezească numai și capul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aproape - aproape stinse s-urmăresc jucând pin aer, 475Scoțînd limbe ascuțite ca să-nghimpe pe cealaltă; Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, Balta tremură adâncă, somnoros și lin sclipește Asvîrlind întunecată cîte-o muscă, câte - un pește Către flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ți în apă, stinge Flacăra cea verde care nu-s în stare a o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tânără, rotundă, tare Și ea tremură ca varga de oțel de-a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. Frații lui când văd cât doarme, ei se pun pe șopotite Și mărunt se sfătuiră ca picioarele să-i taie, Să se laude c-omorîră ei pe smeii în bătaie. 525L-ar fi omorât, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. Ei făcură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la mine-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute sbura Pân-la sfânta Vinerea, Eu m-aș ruga de mi-ar da Inimioara ta. Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce te-am dobândit, Că acuma norocul Vrea să-și coate locul. Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se lungi răpezindu-se cu el până-n nori, apoi îl isbi de pământ și-l băgă în țărână pân în glesne. Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură și se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ș-un fel de foc nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. C-o putere îndoită, cu brațe de fier o smunci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Încât am decis să aștept până ajungem acasă la New York, ca să iau atunci o hotărâre În legătură cu ceea ce era de făcut În continuare. Zborurile către casă au fost foarte obositoare, iar când am ajuns la New York eram de-acum așa de ostenită și de stresată, că arătam mai rău decât Mireasa moartă. În seara aceea de Început de ianuarie, Thack găzduia vizionarea filmului Femeile. Era o comedie despre femei divorțate, adică ultimul lucru pe care aveam chef să-l văd, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a doua seară la rând, dând peste cap pahar după pahar de vin, laolaltă cu ceilalți. Cei doi Chowderi țin bine la băutură și, cu trupul lui mare și poftele uriașe, Tom poate bea cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare... Se lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
priceput că despică vreo amintire ascunsă într-un ungher al inimii ei, o taină știută numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton pragul casei pentru prima oară, și bătrînul Toma, tatăl lui Anton, a primit-o cu brațele deschise. În vreme ce lacrimile îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să vie această împlinire, fiindcă o meriți, fiule... După o pauză destul de lungă, am auzit din nou glasul bătrânului: ― Nu ți se pare că e destul de târziu? Hai să pornim către chiliile noastre, unde crivatul așteaptă să ne primească trupurile ostenite... Odată cu aceste vorbe, s-a sprijinit de umărul meu, ridicându-se cu icnet de durere. Apoi, ținându-mă de braț și cu pas târșit, a pornit alături de mine... Ajunși la portița grădinii din fața chiliilor, ne-am oprit. Privirea mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca la culcare, devreme. Mânca ce mânca, sorbea o cană cu lapte proaspăt, amestecat, cu de vacă, de oaie și de capră, și se lăsa, moale, ca un copil ostenit, în somnul dulce al nopții parfumată cu de toate câte se găseau în marea sa grădină. Într-o noapte, că sosi și o asemenea noapte, dracii s-au înfățișat și-n casa lui. Îmbrăcați, toți, în negru. Pe cap - cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pe cât muncea de îndrăcit, când era vorba de muncă, pe atât bea de al naibii, după orele muncii. Bea până ce nu mai știa ce-i cu el, iar acasă, îi lua pe toți la bătaie. și-i snopea, până ce cădea, ostenit. În somn. Acum, la fel, sosise acasă beat. De cum intră în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre oamenii de la prășit îi mergea numele de Ciocârlia Regină. Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acele clipe de groază, pentru dânsa, că oamenii pe care-i vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni. Dar, spre nenorocul ei, lucrurile stăteau altfel. Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc, cuceriți de micile fleacuri care făceau obiectul conversațiilor dintre ei, nici nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai vrea să știi, dar în seara asta, fără întrebări. În seara asta, suntem doar doi oameni normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun. Acum, zise Scout, împingând farfuria din fața ei, inspirând adânc și aruncându-mi un zâmbet ostenit. Am într-adevăr nevoie de puțină odihnă. I-am răspuns tot cu un zâmbet. Armistițiu. — Deci, presupun că face parte din învoială să-ți rezerv o cameră? — Doamne, nu, zise ea surprinsă. O să stau în camera ta. — Unde? — În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine să tac. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită / despre grijile ei. Ostenit am privit în strâmbele oglinzi: / Vodkă. Înjurături. Mătreață. Poeți. / Atâtea regrete și tot atâta spumegândă speranță. / Nopți cu lună peste hematiile visului. Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale! Un asemenea poem poate fi un argument în favoarea postmodernismului, pentru că, pe lângă o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]