2,363 matches
-
pentru o alianță defensivă, negocieri materializate prin semnarea tratatului greco-bulgar la Sofia la 29 mai 1912. Această înțelegere a fost apoi urmată de una asemănătoare între Bulgaria și Muntenegru, astfel formându-se un sistem de alianțe în Balcani, îndreptat împotriva otomanilor. Această situație nu a rămas neobservată printre Marile Puteri. Franța, care vedea Liga că pe un plan rusesc de a-și impune dominația în Balcani, s-a găsit aliată cu Austro-Ungaria, care la rândul ei nu dorea un stat sârbesc
Liga Balcanică () [Corola-website/Science/303644_a_304973]
-
că România se va opune armat oricărei încercări de violare a teritoriului național iar, într-un conflict general, România urma să coopereze cu puterile care îi vor garanta integritatea și drepturile statale. Iminența declanșării unui nou război între ruși și otomani a determinat guvernul român să negocieze cu reprezentanții Imperiului Rus la Livadia în septembrie 1876 condițiile trecerii armatei imperiale pe teritoriul național în drumul lor spre Dunăre. Cele două guverne au semnat la București la 4 (sv)/16 aprilie (sn
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
în acțiunile de război, ceea ar fi îndreptățit Principatele Unite să participe și la tratativele de pace care ar fi pus capăt conflictului. Imperiul Rus a concentrat pentru luptele din Balcani 260.000 de soldați cu 802 tunuri, iar Imperiul Otoman 186.000 de soldați cu 210 tunuri. Acțiunile armatei țariste au început în iunie, când trupele ruse au traversat Dunărea în Dobrogea. Traversarea fluviului s-a făcut în parte sub protecția flotilei românești (vedetele „România”, „Ștefan cel Mare”, „Fulgerul” și
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
trupelor otomane a devenit foarte critică. Osman Pașa a refuzat oferta aliată de capitulare. În schimb, în condițiile crizei de muniție, alimente și furaje, comandamentul otoman a hotărât părăsirea Plevnei și retragerea spre Sofia. În noaptea de 27 - 28 noimebrie, otomanii au încercat să părăsească Plevna la adăpostul întunericului și ceței. Manevrele unei mase de aproximativ 50.000 de oameni (militari și civili care doreau să plece odată cu armata) nu au rămas neobservate. Românii au fost cei care au remarcat primii
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
încercat să părăsească Plevna la adăpostul întunericului și ceței. Manevrele unei mase de aproximativ 50.000 de oameni (militari și civili care doreau să plece odată cu armata) nu au rămas neobservate. Românii au fost cei care au remarcat primii, că otomanii au părăsit reduta Grivița 2. După acest moment a urmat o avalanșă de evenimente, care au culminat cu capitularea necondiționată a lui Osman Pașa în fața colonelului Mihail Cerchez. Gruparea otomană, care a capitulat în frunte cu Osman Pasa a mai
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
spre Vidin s-a făcut în condiții forte grele, pe un ger de până la -25 grade, pe drumuri troienite și sub atacul continuu al cavaleriei otomane. Vidinul reprezenta un centru de comunicații important, care asigura accesul spre interiorul Peninsulei Balcanice. Otomanii au construit o serie de poziții întărite pentru a-și asigura legătura cu exteriorul la Tatargik, Novoselce, Rupcea, Rainovcea, Inova și Kapitanovcea, aliniament care constituia centura principală exterioară de apărare a Vidinului. Astfel organizată pentru aparare, cetatea Vidin dispunea de
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
niciuna din ale sale " nizamiyya ". Cu toate acestea, vom găsi această origine iraniană în unitate arhitecturală care caracterizează madrasele: planul cruciform, cu patru iwans, pare a fi o amprentă. În afară de Iran, există "madrase" în Anatolia sub selgiucizi și apoi sub otomani, în Siria și în Egipt sub Ayyubizi și Mameluci, iar în Maghreb începând cu Marinizii. "M""adrasa anatoliană" selgiucidă se caracterizează prin materialul lor - piatra, și prin curțile lor înguste sau chiar inexistente, din cauza climei reci din regiune. Portalul este
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
materialul lor - piatra, și prin curțile lor înguste sau chiar inexistente, din cauza climei reci din regiune. Portalul este, de obicei, un pretext pentru o abundență de decor sculptat. Tradiția madrasei continuă în Anatolia, în secolele XIV și XV; apoi, sub otomani, aceste clădiri sunt integrate în complexe imense. "Ayyubizii "au fondat multe madrase pentru a elimina Șiismul, după dispariția Fatimizilor din Egipt. Salah al-Din , în special, a pus să se construiască multe madrase în Cairo și în Siria, precum madrasa Firdaws
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
aceste locuințe pot sau nu pot fi localizate în complexul în sine. De asemenea, se întâmplă ca artiștii să aibă aici ateliere, mai ales pentru fundațiile sultanului. Mamelucii au construit o serie de complexe, dar cel mai impresionante sunt datorate Otomanilor. Arhitecturile arabe sunt încă prezente în Spania. Spre deosebire de omologii lor occidentali, palatele în țara Islamului sunt mici entități dispersate, de multe ori în grădini care structurează spațiul. Mai multe elemente sunt aproape întotdeauna în palatele islamice: sala de audiențe (Diwan
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
al arhitecturii otomane a fost parțial inspirat de exemplul de SfinteiSophia din Constantinopol / Istanbul; Ilkhanid funcționează ca mormântul lui Oljaytu și mai devreme selgiucizii ridică clădiri monumentale în Anatolia la Beylik și au propriile lor inovații Cel mai faimos dintre otoman arhitecții otomani a fost (și rămâne) Mimar Sinan, care a trăit timp de aproximativ o sută de ani și a proiectat mai multe sute de clădiri, dintre care cele mai importante sunt Moscheea Süleymaniye din Istanbul și Moscheea Selimiye din
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
Arhitecții turci au implementat propriul stil de domuri cupole. Timp de aproape arhitectura bizantină, reprezentată mai ales de biserica Sfânta Sophia a servit ca model pentru cele mai multe dintre moscheele otomane, cum ar fi Moscheea Shehzade, moscheea Suleiman, moscheea Rustam Pașa . Otomanii stăpâneau perfect tehnica construirii de spații vaste interioare limitate de cupole încă masive dar care par lipsite de greutate, atingând perfecțiunea în realizarea echilibrului între interior și exterior, între lumină și umbră. Arhitectura religioasă islamică, care până atunci a constat
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
cupole încă masive dar care par lipsite de greutate, atingând perfecțiunea în realizarea echilibrului între interior și exterior, între lumină și umbră. Arhitectura religioasă islamică, care până atunci a constat în structuri simple, cu vaste decorațiuni, a fost transformată de către Otomani, care vin cu un vocabular arhitectural dinamic alcătuit din bolți, cupole, semidomuri și coloane. Moscheea a fost transformată dintr-o cameră înghesuită și întunecată, cu pereții acoperiți cu arabescuri, într-un sanctuar al echilibrului estetic și tehnic, al eleganței rafinate
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
incursiunilor mongole în Palestina ale generalului nestorian creștin Kitbuqa, incursiuni care s-au terminat odată cu bătălia de la Ain Jalut (3 septembrie 1260). Începând cu 1486, s-au dat lupte între mameluci și turcii otomani pentru controlul asupra Asiei de Vest, otomanii capturând Palestina în 1516. În 1832, regiunea a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
al II-lea, nu erau direct interesați de un război cu Poarta. Pe de altă parte, armatele rusești erau reținute în diferite regiuni: în Finlanda, pe țărmurile Mării Baltice, în Polonia, Ucraina și la Marea Azov. În altă ordine de idei, otomanii beneficiau de neutralitatea Curții de la Viena, angajată, la acea vreme, în războiul de succesiune la tronul Spaniei. Conform unui izvor narativ otoman (este vorba despre „Amintirile” lui Hassan Kürdî), declanșarea conflictului ruso-otoman a fost generată, într-o bună măsură, de
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
Belgrad și din Bosnia și de pe țărmurile Mării Negre și ale Mării Mediterane și din toate insulele acesteia și din toată Rumelia și Anatolia”. În același timp, Petru „s-a înțeles cu venețienii” pentru ca aceștia din urmă să-i atace pe otomani în Mediterană. În aceste condiții, otomanii au declanșat un război preventiv, deoarece, conform aceluiași izvor narativ, țarul „în anul următor era neclintit și ferm hotărât să atace pe neașteptate”. La 20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, ambasadorul
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
țărmurile Mării Negre și ale Mării Mediterane și din toate insulele acesteia și din toată Rumelia și Anatolia”. În același timp, Petru „s-a înțeles cu venețienii” pentru ca aceștia din urmă să-i atace pe otomani în Mediterană. În aceste condiții, otomanii au declanșat un război preventiv, deoarece, conform aceluiași izvor narativ, țarul „în anul următor era neclintit și ferm hotărât să atace pe neașteptate”. La 20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, ambasadorul țarului, P.A. Tolstoi, și întreg personalul
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
și ferm hotărât să atace pe neașteptate”. La 20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, ambasadorul țarului, P.A. Tolstoi, și întreg personalul ambasadei ruse de la Constantinopol (aproximativ 70 de persoane) fiind întemnițat în închisoarea Edicule. În același timp, otomanii l-au numit, ca domn al Moldovei, pe Dimitrie Cantemir, acesta având ca sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu, suspectat de legături cu rușii. Ceremonia de investire ca domn a lui Cantemir a avut loc în prezența sultanului, onoare deosebită, deoarece
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
domnitorul Moldovei a numit 17 polcovnici, plătiți cu câte 100 de ruble pe lună și 117 rotmiștri, plătiți cu câte 30 de ruble pe lună. La 30 mai, Cantemir a trimis o scrisoare prin care cerea sprijin militar rus, deoarece otomanii aflaseră că trecuse de partea țarului. În sprijinul domnului Moldovei, a fost trimis brigadierul Kropotov, cu un detașament de 3 000 de oameni, și i s-au dat lui Cantemir 10 000 de ruble. La 1 iunie, detașamentul de cavalerie
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
atras acestuia surghiunul la Soroca și, mai apoi, întemnițarea la Kiev. La 27 iunie 1711, a fost adus, în tabăra otomană de la Isaccea, Nicolae Mavrocordat pe care marele vizir „"îmbrăcându-l în caftan l-au făcut bei la Iași"”. După ce otomanii au ajuns la Dunăre, planul de acțiune al armatei ruse a trebuit să fie modificat. Noua strategie prevedea ca forțele principale, sub comanda țarului, să înainteze spre sud, pe malul drept al Prutului până la Fălciu, iar un grup de forțe
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
în consiliul de război de la Soroca din 4 iunie, pentru o strategie ofensivă. Obiectivele principale ale generalului Rönne erau ocuparea depozitelor de provizii aflate de-a lungul râului Siret și cucerirea Brăilei. Ca sarcini secundare, erau distrugerea podului construit de otomani la Isaccea și realizarea joncțiunii cu armatele muntene. Reușita acțiunii ar fi izolat armata otomană deeventualele ajutoare sosite de la sud de Dunăre. Acțiunea de cucerie a Brăilei a reprezentat un lucru nou în ceea ce privește strategia militară. Astfel, grosul trupelor rusești juca
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
De acolo au fost răspândite manifeste prin care populația era îndemnată să asigure aprovizionarea armatei ruse cu alimente și furaje. De la Focșani, generalul Rönne s-a îndreptat către mănăstirea Măxineni, unde se credea că există un depozit de provizii al otomanilor. Aceste provizii fuseseră însă evacuate la Urlați. Corpul expediționar rus a pornit apoi în marș forțat spre Brăila la 11 iulie, ajungând după 11 ore la periferiile orașului. Generalul Rönne a încercat să evite o vărsare inutilă de sânge și
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
malul Prutului, beneficiau și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și de a face legătura cu Imperiul. Retragerea corpului de avangardă, condus de generalul Ianus, fără ordinul țarului a permis otomanilor să treacă Prutul în forță, punând stăpânire pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări ale bătăliei de la
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
treacă Prutul în forță, punând stăpânire pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări ale bătăliei de la Stănilești, otomanii au suferit pierderi grele „deoarece ienicerii au atacat fără să-și facă întărituri”. Astfel, trei agale de sendergeçti „au devenit martiri împreună cu toți oamenii lor”. În seara de 19 iulie, armata rusă și-a consolidat pozițiile defensive, însă a fost
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
oamenii lor”. În seara de 19 iulie, armata rusă și-a consolidat pozițiile defensive, însă a fost complet înconjurată de forțele otomane. Pe data de 20 iulie 1711, „s-a dat o luptă atât de cumplită încât nu are asemănare”. Otomanii nu au reușit însă să cucerească tabăra rusă și „s-au așezat iarăși în șanțuri”. Pe 21 iulie, rușii au lansat, fără succes, mai multe contraatacuri, încercând să scape din încercuire: „la ivirea zorilor, trăgând din armele ce le aveau
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
suedez Carol al XII-lea erau adversari ai încheierii păcii. Astfel, hanul era de părere că „acest ghiaur folosește multe șiretenii și viclenii”. În cele două consilii de război ținute în data de 21 iulie, s-a hotărât că, dacă otomanii nu vor accepta să încheie pace, trupele ruse să mai facă încă o încercare de a ieși din încercuire. Însă, chiar după terminarea celui de al doilea consiliu, în tabăra rusă a sosit P. Șafirov care a adus vestea că
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]